De data aceasta nu mai exista nici o indoiala. Interesele Romaniei sint ignorate cras de clasa politica. Nu mai exista vinovati si inocenti. Mina in mina, presedintele si primul ministru, guvernul si parlamentul au reusit ceea ce parea de necrezut acum citeva luni: sa ne faca de ris in fata lumii intregi.
Am crezut, naiv, ca lucrurile se vor schimba. Am avut incredere ca taria de caracter a presedintelui Basescu se va concretiza intr-un model politic de care ne vom aminti cu placere si mindrie in citeva decenii. Ne vom simti mindri de a fi fost parte la ceva maret: schimbarea la fata a Romaniei. Privind in urma cu nu mai putin de o luna, nu pot decit sa imi zimbesc amar in barba si sa ma alatur celor care si-au declarat dezamagirea si dezgustul, la fel cum au facut-o cu citiva ani in urma cind fostul presedinte Constantinescu s-a dovedit a nu avea nici un fel de vointa si forta politica. Astazi, presedintele Basescu si premierul Popescu-Tariceanu s-au prins intr-o trinta sterila, din care de pierdut nu avem de pierdut decit noi.
Ideea presedintelui de a se mentine tare pe pozitii nu a fost rea. Ca principiu, ea arata tarie de caracter si vointa de a face o schimbare morala a conducerii tarii, schimbare care este mai mult decit intirziata la noi. Din pacate, continuata pina in pinzele albe si orbeste, fara nici un fel de strategie politica, ea s-a transformat intr-o cruciada ridicola. Pe de alta parte, cel numit mai in gluma, mai in serios "moliceanu" a vrut sa ne convinga ca nu isi merita porecla. S-a agatat copilareste de scaun si s-a hotarit sa nu cada pentru nimic in lume. Rezultatul? Il vedem cu totii la televizor, il citim in presa scrisa. Sintem o tara fara conducatori, sau, cum s-a mai spus de altfel in nenumarate cazuri, cu conducatorii pe care ii meritam.
Din pacate, consecintele crizei politice nu se lasa asteptate. Politicul si economicul merg mina-n mina. Iar primele semne ale caderii leului sint deja vizibile. Ingrijorarea marilor investitori care au facut din piata romaneasca una foarte atractiva la inceputul anului calendaristic este acum si ea din ce in ce mai accentuata. In sfera politicului, comentariile acide ale cancelarului german nu mai au darul de-a-i misca pe politicienii de pe Dimbovita, iar Uniunea Europeana care ii unise pe rivalii de moarte de acum, odata cucerita, nu mai e interesanta. In plan intern, insa, marele cistigator este PSD-ul, pe care multi il considerasera cu atita bucurie defunct si iesit de pe scena istoriei. Ei bine, Basescu si Tariceanu au reusit performanta nu numai de a-l reinvia, ci de a-l transforma in arbitrul scenei politice. Si odata cu el, Ion Iliescu a trebuit sa revina de la pensie si sa-si arboreze bine-cunoscutul zimbet providential. Imposibila intoarcere a fostului presedinte a devenit realitate. Iar de data aceasta, victoria pare sa fie deplina. Revenirea la putere a PSD-ului la proximele alegeri ii va consfinti pozitia de cel mai de succes fost partid comunist. Iar pe noi ne va transforma, probabil pentru multe generatii de acum incolo, in clovnul sarac si retardat al Uniunii Europene, de care nimeni nu va putea ride in public pentru a nu fi acuzat de discriminare, dar care va produce hohote nestavilite prin debaralele Bruxelles-ului.
Am crezut, naiv, ca lucrurile se vor schimba. Am avut incredere ca taria de caracter a presedintelui Basescu se va concretiza intr-un model politic de care ne vom aminti cu placere si mindrie in citeva decenii. Ne vom simti mindri de a fi fost parte la ceva maret: schimbarea la fata a Romaniei. Privind in urma cu nu mai putin de o luna, nu pot decit sa imi zimbesc amar in barba si sa ma alatur celor care si-au declarat dezamagirea si dezgustul, la fel cum au facut-o cu citiva ani in urma cind fostul presedinte Constantinescu s-a dovedit a nu avea nici un fel de vointa si forta politica. Astazi, presedintele Basescu si premierul Popescu-Tariceanu s-au prins intr-o trinta sterila, din care de pierdut nu avem de pierdut decit noi.
Ideea presedintelui de a se mentine tare pe pozitii nu a fost rea. Ca principiu, ea arata tarie de caracter si vointa de a face o schimbare morala a conducerii tarii, schimbare care este mai mult decit intirziata la noi. Din pacate, continuata pina in pinzele albe si orbeste, fara nici un fel de strategie politica, ea s-a transformat intr-o cruciada ridicola. Pe de alta parte, cel numit mai in gluma, mai in serios "moliceanu" a vrut sa ne convinga ca nu isi merita porecla. S-a agatat copilareste de scaun si s-a hotarit sa nu cada pentru nimic in lume. Rezultatul? Il vedem cu totii la televizor, il citim in presa scrisa. Sintem o tara fara conducatori, sau, cum s-a mai spus de altfel in nenumarate cazuri, cu conducatorii pe care ii meritam.
Din pacate, consecintele crizei politice nu se lasa asteptate. Politicul si economicul merg mina-n mina. Iar primele semne ale caderii leului sint deja vizibile. Ingrijorarea marilor investitori care au facut din piata romaneasca una foarte atractiva la inceputul anului calendaristic este acum si ea din ce in ce mai accentuata. In sfera politicului, comentariile acide ale cancelarului german nu mai au darul de-a-i misca pe politicienii de pe Dimbovita, iar Uniunea Europeana care ii unise pe rivalii de moarte de acum, odata cucerita, nu mai e interesanta. In plan intern, insa, marele cistigator este PSD-ul, pe care multi il considerasera cu atita bucurie defunct si iesit de pe scena istoriei. Ei bine, Basescu si Tariceanu au reusit performanta nu numai de a-l reinvia, ci de a-l transforma in arbitrul scenei politice. Si odata cu el, Ion Iliescu a trebuit sa revina de la pensie si sa-si arboreze bine-cunoscutul zimbet providential. Imposibila intoarcere a fostului presedinte a devenit realitate. Iar de data aceasta, victoria pare sa fie deplina. Revenirea la putere a PSD-ului la proximele alegeri ii va consfinti pozitia de cel mai de succes fost partid comunist. Iar pe noi ne va transforma, probabil pentru multe generatii de acum incolo, in clovnul sarac si retardat al Uniunii Europene, de care nimeni nu va putea ride in public pentru a nu fi acuzat de discriminare, dar care va produce hohote nestavilite prin debaralele Bruxelles-ului.
