Motto: Scopul antropologiei este sa faca lumea un loc
sigur pentru diferentele dintre oameni. (Ruth Benedict)
Subiectul nu m-a pasionat in exces atunci cind, cu ani in urma, o amica de la universitate a inceput o relatie cu un roman. stiam doar ca Romania e undeva in Europa, si ca fusese comunista. Amica mea mi-a spus ca prietenul ei venise in Statele Unite cu doar citiva dolari in buzunar, si asa mi-am format o imagine despre Romania ca un loc din care trebuie sa evadezi. in fond, fusese o tara comunista, iar americanii sunt invatati ca a fi comunist e Rau. Asa ca, fara a intelege particularitatile situatiei Romaniei sau istoriei ei, mi se parea natural ca cineva sa vina in America. Nu vedeam de ce ar fi trebuit sa imi imaginez altceva despre acel loc. in inocenta mea, America parea sa fie cea mai buna tara in care cineva putea sa locuiasca, asa ca era inutil sa ma gindesc prea mult la alte motive pentru a emigra. Alte popoare erau Sarace, Oprimate, sau Conservatoare, iar America le va elibera.
Aceasta credinta a mea a fost de atunci pusa la incercare in varii feluri, iar dragostea mea de tara nu se mai refera acum la practicile curente ale libertatii si democratiei, ci la viziunea unei societati diferite, pe care si-au imaginat-o fondatorii tarii. Scriu acum din perspectiva unui antropolog, a unui specialist in Cultura. Pe linga faptul ca trebuie sa stiu in detaliu cutumele si credintele unei anumite societati, antropologii se gindesc la ceea ce inseamna a fi om. Toti oamenii au cultura. Ne e necesara ca sa supravietuim - in teorie e identificata ca mecanism de adaptare -, la fel cum penele le sunt necesare pasarilor, inotatoarele pestilor, sau giturile lungi girafelor. Ceea ce nu avem in infatisarea fizica, fapturi mici, fara par si slabe, avem in creativitatea uimitoare, in imaginatie, si sociabilitate, bazele culturii. Cultura serveste acelasi rol pentru totii oamenii - supravietuirea - cu variatii de neimaginat, dar si cu asemanari la fel de necrezut in pemutarile lor.
Ciudat este ca Europa de Est a fost neglijata in mod speacial in formarea canonului intelegerii antropologice. De ce oare? Un motiv ar fi acela ca est-europenii sint, in general, caucazieni. (Populatiile roma par sa fi beneficiat de mai multa atentie in studii decit majoritatea romana a societatii, si asta pentru ca sint marginalizati si ne-albi, din punct de vedere etnic, constituindu-se astfel intr-unul dintre grupurile de interes ale antropologilor). Apoi, Europa de Est nu a fost colonizata in cursul istoriei ei recente, iar populatiile colonizate au fost printre primii subiecti ai cercetarii antropologice. si, in fine, Marele Zid al Comunismului a facut dificil accesul la oameni si societati. si totusi, dupa 16 ani, numai citeva etnografii ale poporului si culturii romanesti au fost scrise. in afara de copii contaminati cu SIDA si haite de ciini, Romania nu a avut prea mare succes in a captura imaginatia americanilor. Romania nu e nici exotica si nici familiara, asa ca nu ne poate ajuta sa ne intelegem pe noi insine (una dintre motivatiile curiozitatii cind e vorba de alte societati). Nu stim de unde sa incepem sa intelegem locul si oamenii pentru ca operam cu categorii neadecvate sau pentru ca imaginatia noastra e limitata.
Americanii stiu probabil mai mult despre societati "exotice" si obscure de pe cealalta parte a globului, decit stiu despre Romania. (Romanii stiu in mod sigur mai mult depre americani decit stim noi despre ei). si totusi, cind am fost in Romania anul trecut am incercat din rasputeri sa plasez ceea ce vedeam intr-un context familiar. Am inteles Romania ca fiind in Europa, dar mi-a parut numai in parte europeana. Blocurile lui Ceausescu nu aveau nevoie de nici un fel de explicatie suplimentara. Dar mai era si o atmosfera inefabila, care parea aproape exotica. Era un fel de exotic blind, nostalgic, in care imprejurimile nu sint atit de ne-familiare incit sa devina socante, dar care e indeajuns de prezent ca sa ma faca sa inteleg ca ma aflam intr-un spatiu bogat si diferit din punct de vedere cultural, istoric, gastronomic si care merita sa fie inteles pentru ceea ce este, si nu pentru ceea ce ne imaginam (sau, mai degraba, nu ne imaginam) despre el.
sigur pentru diferentele dintre oameni. (Ruth Benedict)
Subiectul nu m-a pasionat in exces atunci cind, cu ani in urma, o amica de la universitate a inceput o relatie cu un roman. stiam doar ca Romania e undeva in Europa, si ca fusese comunista. Amica mea mi-a spus ca prietenul ei venise in Statele Unite cu doar citiva dolari in buzunar, si asa mi-am format o imagine despre Romania ca un loc din care trebuie sa evadezi. in fond, fusese o tara comunista, iar americanii sunt invatati ca a fi comunist e Rau. Asa ca, fara a intelege particularitatile situatiei Romaniei sau istoriei ei, mi se parea natural ca cineva sa vina in America. Nu vedeam de ce ar fi trebuit sa imi imaginez altceva despre acel loc. in inocenta mea, America parea sa fie cea mai buna tara in care cineva putea sa locuiasca, asa ca era inutil sa ma gindesc prea mult la alte motive pentru a emigra. Alte popoare erau Sarace, Oprimate, sau Conservatoare, iar America le va elibera.
Aceasta credinta a mea a fost de atunci pusa la incercare in varii feluri, iar dragostea mea de tara nu se mai refera acum la practicile curente ale libertatii si democratiei, ci la viziunea unei societati diferite, pe care si-au imaginat-o fondatorii tarii. Scriu acum din perspectiva unui antropolog, a unui specialist in Cultura. Pe linga faptul ca trebuie sa stiu in detaliu cutumele si credintele unei anumite societati, antropologii se gindesc la ceea ce inseamna a fi om. Toti oamenii au cultura. Ne e necesara ca sa supravietuim - in teorie e identificata ca mecanism de adaptare -, la fel cum penele le sunt necesare pasarilor, inotatoarele pestilor, sau giturile lungi girafelor. Ceea ce nu avem in infatisarea fizica, fapturi mici, fara par si slabe, avem in creativitatea uimitoare, in imaginatie, si sociabilitate, bazele culturii. Cultura serveste acelasi rol pentru totii oamenii - supravietuirea - cu variatii de neimaginat, dar si cu asemanari la fel de necrezut in pemutarile lor.
Ciudat este ca Europa de Est a fost neglijata in mod speacial in formarea canonului intelegerii antropologice. De ce oare? Un motiv ar fi acela ca est-europenii sint, in general, caucazieni. (Populatiile roma par sa fi beneficiat de mai multa atentie in studii decit majoritatea romana a societatii, si asta pentru ca sint marginalizati si ne-albi, din punct de vedere etnic, constituindu-se astfel intr-unul dintre grupurile de interes ale antropologilor). Apoi, Europa de Est nu a fost colonizata in cursul istoriei ei recente, iar populatiile colonizate au fost printre primii subiecti ai cercetarii antropologice. si, in fine, Marele Zid al Comunismului a facut dificil accesul la oameni si societati. si totusi, dupa 16 ani, numai citeva etnografii ale poporului si culturii romanesti au fost scrise. in afara de copii contaminati cu SIDA si haite de ciini, Romania nu a avut prea mare succes in a captura imaginatia americanilor. Romania nu e nici exotica si nici familiara, asa ca nu ne poate ajuta sa ne intelegem pe noi insine (una dintre motivatiile curiozitatii cind e vorba de alte societati). Nu stim de unde sa incepem sa intelegem locul si oamenii pentru ca operam cu categorii neadecvate sau pentru ca imaginatia noastra e limitata.
Americanii stiu probabil mai mult despre societati "exotice" si obscure de pe cealalta parte a globului, decit stiu despre Romania. (Romanii stiu in mod sigur mai mult depre americani decit stim noi despre ei). si totusi, cind am fost in Romania anul trecut am incercat din rasputeri sa plasez ceea ce vedeam intr-un context familiar. Am inteles Romania ca fiind in Europa, dar mi-a parut numai in parte europeana. Blocurile lui Ceausescu nu aveau nevoie de nici un fel de explicatie suplimentara. Dar mai era si o atmosfera inefabila, care parea aproape exotica. Era un fel de exotic blind, nostalgic, in care imprejurimile nu sint atit de ne-familiare incit sa devina socante, dar care e indeajuns de prezent ca sa ma faca sa inteleg ca ma aflam intr-un spatiu bogat si diferit din punct de vedere cultural, istoric, gastronomic si care merita sa fie inteles pentru ceea ce este, si nu pentru ceea ce ne imaginam (sau, mai degraba, nu ne imaginam) despre el.
