Crestinii ortodocsi il sarbatoresc, astazi, pe Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, voievodul veacului IV, “Purtatorul de biruinta”, unul din ocrotitorii credintei in Hristos si al Romaniei eliberate de comunism. In toate bisericile vor fi oficiate slujbe religioase speciale, inchinate Sfintului Gheorghe, vor fi rostite rugaciuni de multumire si vor fi aduse daruri la altar, dupa obiceiul crestinesc. Preotii ii vor pomeni pe toti cei raposati in Domnul, in primul rind pe aceia care au purtat numele Sfintului Mare Mucenic Gheorghe si-i vor binecuvinta pe credinciosi. Ei se vor ruga Domnului pentru cei care poarta numele Sfintului Gheorghe, fie ei "George", "Georgeta" sau "Georgiana". Astazi este si hramul bisericii "Sfintul Mare Mucenic Gheorghe" de pe strada G-ral Eremia Grigorescu, fosta Garii, unul din cele mai vechi lacase de rugaciune brailene. Slujitorii sfintului lacas vor oficia Utrenia, apoi Sfinta Liturghie, aducind multumiri Lui Dumnezeu, laolalta cu enoriasii prezenti.
Biserica "Sfintul Mare Mucenic Gheorghe" a fost ridicata intre anii 1852-1857, pe timpul Episcopului Filotei al Buzaului, cam in acelasi timp cu biserica de la Tichilesti, pe cheltuiala enoriasilor, a breslelor urbei si a domnitorului Barbu Dimitrie Stirbei. In anul 1863, biserica a fost invelita cu tabla (acoperisul a fost refacut in 1910), iar in anul 1867 s-a realizat spatiul destinat corului. Potrivit istoricului bisericii, realizat in marmura de sculptorul brailean Panait Maina (in perioada interbelica), in anul 1916 s-a terminat sculptura catapetesmei bisericii, placata cu aur de 24 de carate. Doi ani mai tirziu, trupele de ocupatie germano-bulgaro-turcesti au pus mina pe clopotele de bronz de la biserica "Sf. M. M. Gheorghe", pe care ulterior le-au topit, in scopuri militare. Abia in perioada 1920-1922, prin staruinta donatorilor Calimachi, Popescu si Ghidescu, au fost instalate alte clopote, unul de 200, altul de 500 de kilograme. In anul 1925 a fost refacuta pictura sfintului lacas si s-a asezat un ceasornic in turla, cu sprijinul ajutorului de primar de atunci, Dimitrie Cosac, al preotului I. Z. Donga si al lui Dionisie Violatos. Mai departe, in anul 1933, un comitet avindu-i in frunte pe preotii I. Z. Donga si N. Costachescu, a ajutat la construirea clopotnitei de deasupra tindei, iar doi ani mai tirziu s-a reusit zugravirea intregului edificiu, la exterior. Numeroase alte lucrari de reparatii si restaurare s-au facut in anii care au urmat, fara a fi consemnate in pisania de la intrarea in sfintul lacas. Mai trebuie precizat faptul ca edificiul a avut de suferit nu numai de pe urma invadatorilor straini, ci si din pricina "sistematizarii" comuniste.
Biserica "Sfintul Mare Mucenic Gheorghe" a fost ridicata intre anii 1852-1857, pe timpul Episcopului Filotei al Buzaului, cam in acelasi timp cu biserica de la Tichilesti, pe cheltuiala enoriasilor, a breslelor urbei si a domnitorului Barbu Dimitrie Stirbei. In anul 1863, biserica a fost invelita cu tabla (acoperisul a fost refacut in 1910), iar in anul 1867 s-a realizat spatiul destinat corului. Potrivit istoricului bisericii, realizat in marmura de sculptorul brailean Panait Maina (in perioada interbelica), in anul 1916 s-a terminat sculptura catapetesmei bisericii, placata cu aur de 24 de carate. Doi ani mai tirziu, trupele de ocupatie germano-bulgaro-turcesti au pus mina pe clopotele de bronz de la biserica "Sf. M. M. Gheorghe", pe care ulterior le-au topit, in scopuri militare. Abia in perioada 1920-1922, prin staruinta donatorilor Calimachi, Popescu si Ghidescu, au fost instalate alte clopote, unul de 200, altul de 500 de kilograme. In anul 1925 a fost refacuta pictura sfintului lacas si s-a asezat un ceasornic in turla, cu sprijinul ajutorului de primar de atunci, Dimitrie Cosac, al preotului I. Z. Donga si al lui Dionisie Violatos. Mai departe, in anul 1933, un comitet avindu-i in frunte pe preotii I. Z. Donga si N. Costachescu, a ajutat la construirea clopotnitei de deasupra tindei, iar doi ani mai tirziu s-a reusit zugravirea intregului edificiu, la exterior. Numeroase alte lucrari de reparatii si restaurare s-au facut in anii care au urmat, fara a fi consemnate in pisania de la intrarea in sfintul lacas. Mai trebuie precizat faptul ca edificiul a avut de suferit nu numai de pe urma invadatorilor straini, ci si din pricina "sistematizarii" comuniste.
