Tocmai cind toata lumea incepuse sa creada ca gripa aviara incepe sa nu mai reprezinte un pericol pentru judetul nostru, realitatea a demonstrat ca lucrurile nu stau deloc asa: alte doua focare au aparut in doua mari localitati rurale din Braila - Tataru si Dudesti. Cu tot frigul care ar fi trebuit sa opreasca sau macar sa limiteze raspindirea virusului si sa goneasca pasarile migratoare din zona spre tarile mai calde, cu toate masurile de protectie luate - mai mult sau mai putin puse cu adevarat in practica si respectate, gripa aviara a continuat sa se extinda. Si culmea, cu toate ca la portile Europei au aparut si primele cazuri de imbolnaviri si chiar decese la om, pericolul gripei aviare inca nu este cu adevarat constientizat tocmai de cei expusi cel mai mult imbolnavirii: oamenii din zonele afectate de virus.
Explicatia ar fi simpla: saracia cu care se confrunta majoritatea covirsitoare a celor care locuiesc in satele si comunele unde a fost confirmata prezenta virusului. Astfel ar putea fi de inteles de ce oamenii se gindesc in primul rind la faptul ca ramin fara pasarile din curte mai mult decit le pasa de propria lor sanatate. Astfel, daca la inceput, la aparitia primelor focare de gripa aviara, singura forma de rezistenta a satenilor a fost sa-si lase pasarile sa zburde pe coclauri, poate asa vor scapa de echipele de "exterminatori", de data asta, oamenii isi iau din timp masuri de prevenire: taie pur si simplu pasarile si le pun la pastrare, pentru a fi consumate dupa ce se impune carantina totala. Nu-i sperie nici gindul ca si ei s-ar putea imbolnavi si nu-i incalzeste prea tare nici faptul ca oricum vor primi despagubiri pentru pasarile ucise de veterinari. Tot ceea ce-i doare este faptul ca vor ramine fara nici o pasare in batatura, acestea fiind pentru multi principala sursa de hrana. Pina la resemnarea in fata faptului ca toate pasarile trebuie incinerate - si asta doar pentru ca obliga legea, nu ca ar exista pericolul imbolnavirii oamenilor - satenii au facut tot posibilul sa saboteze operatiunile de exterminare a tuturor pasarilor, nu doar din zonele aflate in imediata vecinatate a focarelor, ci chiar si din mijlocul focarelor, unde prezenta virusului fusese confirmata oficial. Din pacate, saracia naste inconstienta, iar in acest context, doar fermitatea autoritatilor de a pune in practica masurile de prevenire, izolare si eradicare a focarelor poate face ca gripa aviara sa nu se mai extinda. Poate ca decizia de lichidare a intregului efectiv de pasari si izolarea completa a comunitatii din Tataru ar fi trebuit luata mai devreme. Sint actiuni privite cu ostilitate de sateni, dar absolut necesare, mai ales ca pina acum aceste masuri n-au fost atit de eficiente precum ar fi fost de asteptat. Altfel nu se explica de ce virusul continua sa apara in noi si noi localitati. Nu poti sa-i condamni pe oameni pentru saracia si disperarea lor, dar autoritatile pot fi trase la raspundere daca raspindirea gripei aviare nu va fi stopata.
Explicatia ar fi simpla: saracia cu care se confrunta majoritatea covirsitoare a celor care locuiesc in satele si comunele unde a fost confirmata prezenta virusului. Astfel ar putea fi de inteles de ce oamenii se gindesc in primul rind la faptul ca ramin fara pasarile din curte mai mult decit le pasa de propria lor sanatate. Astfel, daca la inceput, la aparitia primelor focare de gripa aviara, singura forma de rezistenta a satenilor a fost sa-si lase pasarile sa zburde pe coclauri, poate asa vor scapa de echipele de "exterminatori", de data asta, oamenii isi iau din timp masuri de prevenire: taie pur si simplu pasarile si le pun la pastrare, pentru a fi consumate dupa ce se impune carantina totala. Nu-i sperie nici gindul ca si ei s-ar putea imbolnavi si nu-i incalzeste prea tare nici faptul ca oricum vor primi despagubiri pentru pasarile ucise de veterinari. Tot ceea ce-i doare este faptul ca vor ramine fara nici o pasare in batatura, acestea fiind pentru multi principala sursa de hrana. Pina la resemnarea in fata faptului ca toate pasarile trebuie incinerate - si asta doar pentru ca obliga legea, nu ca ar exista pericolul imbolnavirii oamenilor - satenii au facut tot posibilul sa saboteze operatiunile de exterminare a tuturor pasarilor, nu doar din zonele aflate in imediata vecinatate a focarelor, ci chiar si din mijlocul focarelor, unde prezenta virusului fusese confirmata oficial. Din pacate, saracia naste inconstienta, iar in acest context, doar fermitatea autoritatilor de a pune in practica masurile de prevenire, izolare si eradicare a focarelor poate face ca gripa aviara sa nu se mai extinda. Poate ca decizia de lichidare a intregului efectiv de pasari si izolarea completa a comunitatii din Tataru ar fi trebuit luata mai devreme. Sint actiuni privite cu ostilitate de sateni, dar absolut necesare, mai ales ca pina acum aceste masuri n-au fost atit de eficiente precum ar fi fost de asteptat. Altfel nu se explica de ce virusul continua sa apara in noi si noi localitati. Nu poti sa-i condamni pe oameni pentru saracia si disperarea lor, dar autoritatile pot fi trase la raspundere daca raspindirea gripei aviare nu va fi stopata.
