In decembrie '89, gloantele au facut ravagii in Braila. In acele zile ale terorii, trupurile a 148 de oameni au iesit in calea plumbilor mesageri ai mortii. Pentru 42 de braileni, loviturile au fost fatale. Alti 106 au avut norocul sa supravietuiasca, dar amintirea clipelor de cosmar li s-a cuibarit in suflet, ca o rana adinca si urita, de care nu vor mai scapa toata viata. Vasilica Radu este unul dintre cei care ar vrea sa uite, dar nu reuseste. Nici nu ar avea cum, iar cine ii afla povestea intelege lesne de ce! Prin corpul lui au trecut nu mai putin de 12 gloante, care i-au sfirtecat abdomenul si picioarele. Un al 13-lea glont, cel care ar fi putut sa-i dea lovitura de gratie, i-a trecut razant pe crestet, provocindu-i doar o mica zgirietura.
"Doare ca dracu'!"
La Revolutie, Vasilica Radu avea 21 de ani si lucra la Santierul Naval, ca mecanic. In ajunul Craciunului, dupa ce fuga lui Ceausescu a declansat nebunia focurilor de arma trase din toate partile, a fost trimis, impreuna cu 12 colegi din Garzile Patriotice, sa apere Primaria de teroristi. Au plecat din Santier intr-o autoutilitara TV, sub comanda unui maior al Armatei. Era deja intuneric, pe la 18.30, cind au ajuns in spatele magazinului "Romarta" si asupra lor s-a dezlantuit iadul. "Dintr-o data, fara nici o somatie, fara nimic, au inceput sa traga in noi din toate directiile. Nu-mi mai amintesc exact ce s-a intimplat, stiu doar ca era un zgomot infernal si toata lumea din duba tipa ingrozita. Eu ma urcasem ultimul si stateam chiar linga iesire. Complet dezorientat, am deschis usa, ca sa fug, si imediat am inceput sa simt loviturile gloantelor. Eram cazut pe asfalt, ma tiram ca sa ajung in spatele masinii si urlam “Nu mai trageti! Nu mai trageti!”, dar simteam cum intra gloantele in mine, unul dupa altul", ne-a povestit Vasilica Radu, cu vocea inecata in emotia amintirii acelor clipe teribile. Barbatul, acum in virsta de 40 de ani, contrazice teoriile celor care afirma ca o impuscatura este resimtita, pe moment, ca o mica arsura si abia dupa aceea incepe sa doara. "Nu e adevarat! Doare ca dracu', din prima fractiune de secunda cind te atinge glontul. Eu le simteam cum trec prin mine, aveam o senzatie de cutit care mi se tot infige in creier". De la atita durere, Vasilica a lesinat linga duba ciuruita de gloante, iar cind s-a trezit se afla in spital, inconjurat de medici. Zacuse citeva zile in coma, cu ficatul perforat, femurul piciorului drept facut tandari si cu alte rani urite in tibia si gamba aceluiasi picior. Au urmat opt luni de chin in spital. In fiecare luna a trecut printr-o operatie si, aproape de fiecare data i s-au scos din corp schije desprinse din gloantele care ii muscasera din carne si oase. In total, doctorii i-au dat sase bucati de plumb pe care, insa, nu le-a pastrat, asa cum nu a pastrat nici hainele in care fusese imbracat, zdrentuite si pline de singe si nici cirjele cu care a invatat din nou sa mearga, cu pasi poticniti, cind a iesit din miinile doctorilor. "Nu mai suportam sa le vad, imi aduceau aminte de toata suferinta de atunci", ne-a spus el.
Intrebari fara raspuns
Vasilica Radu nu se considera un erou al revolutiei. El este convins ca s-a aflat la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit si, daca ar putea sa dea timpul inapoi, n-ar mai pune mina pe arma cu care a fost trimis sa lupte impotriva "teroristilor". Cine au fost teroristii si de ce au vrut sa-l omoare? Intrebarile acestea l-au framintat in primii ani de dupa revolutie, dar n-a reusit niciodata sa afle un raspuns. De fapt, a renuntat destul de repede sa se mai intereseze, dupa ce a simtit ca insistentele lui il inconjurau de dusmani care l-ar fi putut reduce lesne la tacere. "Ma straduiam degeaba sa aflu ce s-a intimplat. In loc de raspunsuri, primeam amenintari. Am renuntat definitiv sa mai pun intrebari, dupa ce o Dacie alba, fara numere de inmatriculare, era sa ma accidenteze. S-a intimplat pe strada Scolilor, intr-o fractiune de secunda. A demarat brusc si a trecut la citiva centimetri pe linga mine. Nu m-a atins, dar cu siguranta a fost o tentativa de intimidare, care m-a facut sa-mi vad de treaba mea". Acum, pe Vasilica nu-l mai intereseaza cine a vrut sa-l omoare, fiindca e constient ca nu o sa afle niciodata. In schimb, ar vrea sa stie identitatea celui care i-a salvat viata. "Dupa ce am iesit din coma, am aflat ca am ajuns la spital cu un Aro, dar nu mi-a spus nimeni, niciodata, cine a fost soferul masinii. Daca nu ma lua imediat de acolo, nu as fi supravietuit", ne-a zis Vasilica. El le este recunoscator medicilor Nicolae Fratila si Gheorghe Ceteras, cei care l-au operat atunci. Pentru Ceteras are o stima aparte, fiindca a refuzat sa-i amputeze piciorul, desi ceilalti doctori recomandau aceasta masura extrema. "Daca dinsul nu ar fi spus “Nu!”, acum as fi fost tintuit intr-un carucior cu rotile. Asa, chiar daca piciorul drept e mai scurt cu doi centimetri, pot sa merg si o sa-i multumesc toata viata pentru asta". Vasilica multumeste, totodata, si medicilor dintr-o clinica germana, unde a petrecut trei luni, pentru recuperare, cu ajutorul unor rude stabilite in Germania, inainte de Revolutie.
CASETA
Indemnizatie de 1.700 lei, pentru 12 gloante incasate
Din cei 12 barbati din duba plecata de la Santierul Naval, doi au fost ucisi de gloante si doi au scapat neatinsi. Ceilalti au avut rani mai mult sau mai putin urite. Cel mai afectat a fost Vasilica Radu, desi nu el a incasat cele mai multe gloante. Un alt camarad a fost impuscat de 16 ori, insa acela se afla in interiorul masinii, iar gloantele au penetrat mai intii caroseria si si-au pierdut din putere, astfel ca ranile nu au fost la fel de grave. Pentru suferinta indurata, statul i-a oferit lui Vasilica, in 1991, un hectar de teren arabil si o garsoniera. In plus, pe parcursul anilor '90, a primit mai multe medalii si diplome comemorative. Toate astea nu prea i-au tinut de foame fiindca, din cauza piciorului drept, afectat pentru totdeauna de ranile suferite, a trebuit sa abandoneze meseria de mecanic la Santierul Naval. O vreme a lucrat ca gardian, apoi a ramas pe drumuri, fiindca nimeni nu voia sa-l angajeze. A fost adus pe linia de plutire abia in 2006, cind a primit, o indemnizatie de 1.700 lei pe luna, ca revolutionar cu merite deosebite.
Diagnostic impresionant
Certificatul medical eliberat in februarie 1991 de medicul specialist ortoped Gheorghe Ceteras demonstreaza cit a avut de patimit Vasilica Radu. "Internat in sectia chirurgie, la data de 24 decembrie 1989 pentru: plaga impuscata hipocondrul drept, plaga impuscata coapsa si gamba dreapta, cu fractura deschisa cominutiva femur si gamba dreapta. S-a practicat laparatomie exploratorie. Ranit in revolutie!", se arata in documentul respectiv, care urma sa il ajute pe Vasilica sa beneficieze de drepturile acordate revolutionarilor, in baza Legii 42 din 1990.
"Doare ca dracu'!"
La Revolutie, Vasilica Radu avea 21 de ani si lucra la Santierul Naval, ca mecanic. In ajunul Craciunului, dupa ce fuga lui Ceausescu a declansat nebunia focurilor de arma trase din toate partile, a fost trimis, impreuna cu 12 colegi din Garzile Patriotice, sa apere Primaria de teroristi. Au plecat din Santier intr-o autoutilitara TV, sub comanda unui maior al Armatei. Era deja intuneric, pe la 18.30, cind au ajuns in spatele magazinului "Romarta" si asupra lor s-a dezlantuit iadul. "Dintr-o data, fara nici o somatie, fara nimic, au inceput sa traga in noi din toate directiile. Nu-mi mai amintesc exact ce s-a intimplat, stiu doar ca era un zgomot infernal si toata lumea din duba tipa ingrozita. Eu ma urcasem ultimul si stateam chiar linga iesire. Complet dezorientat, am deschis usa, ca sa fug, si imediat am inceput sa simt loviturile gloantelor. Eram cazut pe asfalt, ma tiram ca sa ajung in spatele masinii si urlam “Nu mai trageti! Nu mai trageti!”, dar simteam cum intra gloantele in mine, unul dupa altul", ne-a povestit Vasilica Radu, cu vocea inecata in emotia amintirii acelor clipe teribile. Barbatul, acum in virsta de 40 de ani, contrazice teoriile celor care afirma ca o impuscatura este resimtita, pe moment, ca o mica arsura si abia dupa aceea incepe sa doara. "Nu e adevarat! Doare ca dracu', din prima fractiune de secunda cind te atinge glontul. Eu le simteam cum trec prin mine, aveam o senzatie de cutit care mi se tot infige in creier". De la atita durere, Vasilica a lesinat linga duba ciuruita de gloante, iar cind s-a trezit se afla in spital, inconjurat de medici. Zacuse citeva zile in coma, cu ficatul perforat, femurul piciorului drept facut tandari si cu alte rani urite in tibia si gamba aceluiasi picior. Au urmat opt luni de chin in spital. In fiecare luna a trecut printr-o operatie si, aproape de fiecare data i s-au scos din corp schije desprinse din gloantele care ii muscasera din carne si oase. In total, doctorii i-au dat sase bucati de plumb pe care, insa, nu le-a pastrat, asa cum nu a pastrat nici hainele in care fusese imbracat, zdrentuite si pline de singe si nici cirjele cu care a invatat din nou sa mearga, cu pasi poticniti, cind a iesit din miinile doctorilor. "Nu mai suportam sa le vad, imi aduceau aminte de toata suferinta de atunci", ne-a spus el.
Intrebari fara raspuns
Vasilica Radu nu se considera un erou al revolutiei. El este convins ca s-a aflat la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit si, daca ar putea sa dea timpul inapoi, n-ar mai pune mina pe arma cu care a fost trimis sa lupte impotriva "teroristilor". Cine au fost teroristii si de ce au vrut sa-l omoare? Intrebarile acestea l-au framintat in primii ani de dupa revolutie, dar n-a reusit niciodata sa afle un raspuns. De fapt, a renuntat destul de repede sa se mai intereseze, dupa ce a simtit ca insistentele lui il inconjurau de dusmani care l-ar fi putut reduce lesne la tacere. "Ma straduiam degeaba sa aflu ce s-a intimplat. In loc de raspunsuri, primeam amenintari. Am renuntat definitiv sa mai pun intrebari, dupa ce o Dacie alba, fara numere de inmatriculare, era sa ma accidenteze. S-a intimplat pe strada Scolilor, intr-o fractiune de secunda. A demarat brusc si a trecut la citiva centimetri pe linga mine. Nu m-a atins, dar cu siguranta a fost o tentativa de intimidare, care m-a facut sa-mi vad de treaba mea". Acum, pe Vasilica nu-l mai intereseaza cine a vrut sa-l omoare, fiindca e constient ca nu o sa afle niciodata. In schimb, ar vrea sa stie identitatea celui care i-a salvat viata. "Dupa ce am iesit din coma, am aflat ca am ajuns la spital cu un Aro, dar nu mi-a spus nimeni, niciodata, cine a fost soferul masinii. Daca nu ma lua imediat de acolo, nu as fi supravietuit", ne-a zis Vasilica. El le este recunoscator medicilor Nicolae Fratila si Gheorghe Ceteras, cei care l-au operat atunci. Pentru Ceteras are o stima aparte, fiindca a refuzat sa-i amputeze piciorul, desi ceilalti doctori recomandau aceasta masura extrema. "Daca dinsul nu ar fi spus “Nu!”, acum as fi fost tintuit intr-un carucior cu rotile. Asa, chiar daca piciorul drept e mai scurt cu doi centimetri, pot sa merg si o sa-i multumesc toata viata pentru asta". Vasilica multumeste, totodata, si medicilor dintr-o clinica germana, unde a petrecut trei luni, pentru recuperare, cu ajutorul unor rude stabilite in Germania, inainte de Revolutie.
CASETA
Indemnizatie de 1.700 lei, pentru 12 gloante incasate
Din cei 12 barbati din duba plecata de la Santierul Naval, doi au fost ucisi de gloante si doi au scapat neatinsi. Ceilalti au avut rani mai mult sau mai putin urite. Cel mai afectat a fost Vasilica Radu, desi nu el a incasat cele mai multe gloante. Un alt camarad a fost impuscat de 16 ori, insa acela se afla in interiorul masinii, iar gloantele au penetrat mai intii caroseria si si-au pierdut din putere, astfel ca ranile nu au fost la fel de grave. Pentru suferinta indurata, statul i-a oferit lui Vasilica, in 1991, un hectar de teren arabil si o garsoniera. In plus, pe parcursul anilor '90, a primit mai multe medalii si diplome comemorative. Toate astea nu prea i-au tinut de foame fiindca, din cauza piciorului drept, afectat pentru totdeauna de ranile suferite, a trebuit sa abandoneze meseria de mecanic la Santierul Naval. O vreme a lucrat ca gardian, apoi a ramas pe drumuri, fiindca nimeni nu voia sa-l angajeze. A fost adus pe linia de plutire abia in 2006, cind a primit, o indemnizatie de 1.700 lei pe luna, ca revolutionar cu merite deosebite.
Diagnostic impresionant
Certificatul medical eliberat in februarie 1991 de medicul specialist ortoped Gheorghe Ceteras demonstreaza cit a avut de patimit Vasilica Radu. "Internat in sectia chirurgie, la data de 24 decembrie 1989 pentru: plaga impuscata hipocondrul drept, plaga impuscata coapsa si gamba dreapta, cu fractura deschisa cominutiva femur si gamba dreapta. S-a practicat laparatomie exploratorie. Ranit in revolutie!", se arata in documentul respectiv, care urma sa il ajute pe Vasilica sa beneficieze de drepturile acordate revolutionarilor, in baza Legii 42 din 1990.
