Incrincenarile politice au erupt luni din nou, dupa o binemeritata pauza de week-end. Ca simbata si duminica, ati remarcat, nu se face politica. Decit doar daca arde buza cuiva, sau daca nu-stiu-care politician se trezeste ca nu are ce face pe-acasa, ori daca interesul de partid o cere imperios. Saptamina asta a debutat cu anuntul democratilor cum ca nu vor mai imparti patul cu liberalii, cel putin la alegerile europarlamentare din mai. Pina sa se decida daca si la acestea o sa descopere electorul nume insipide si inodore azvirlite sub umbrela siglei de partid, in loc de candidaturi nominale, liderii celor doi aliati D.A. au inceput sa-si care de la obraz tot felul de acuzatii grele. In sprijinul lor au sarit si locotenentii (vicepresedintii), astfel ca vacarmul e acum pe mai multe voci, una mai stridenta ca alta. Ce au de impartit? Toata lumea se intreaba asta. Din punct de vedere material, nu e nimic de inclus in partaj. Moral insa, nici unul dintre ei nu ezita sa iasa la interval cu lauda de sine si cu ocara pentru celalalt, fiecare inchipuindu-si ca iese astfel in avantaj.
Dupa ce PD-ul si-a anuntat infidelitatea pentru urmatoarea iesire in lume prin vot, PNL-ul i-a si tras-o indirect la gioale votind alaturi de PSD si PRM in favoarea unui referendum cu reguli mai lejere, numai bune de dat jos un presedinte ca Basescu. Regula in vigoare este ca, la un astfel de referendum, abia jumatate ^ 1 din numarul celor inscrisi pe listele de alegatori - deci cam 9 milioane de insi - pot decide daca presedintele ramine sau nu in functie. Acum, politicieni care, luati impreuna, nu reusesc sa adune coeficientul de incredere al populatiei in actualul presedinte (respectiv 58 la suta, conform ultimului sondaj de opinie realizat de IMAS) au cazut de acord ca ar fi suficient efortul a doar jumatate ^ 1 dintre cei care se prezinta la vot. Or, lehamitea romanului obisnuit fata de alegeri a facut mai mereu sa ne trezim cu tot felul de maimute in Parlament si sa ne si miram dupa alegeri ce menajerie am fost in stare sa trimitem la somn in fotoliile de catifea. Pe asta si mizeaza adeptii suspendarii presedintelui.
Ca situatia e delicata o demonstreaza iesirea de ieri a lui Basescu, care, pe un ton mai rezervat decit ii sta in obicei, a atras atentia ca schimbarea regulilor jocului dupa ce si-a inceput mandatul nu e un fapt tocmai constitutional si ca stabilitatea unui sezon la Cotroceni se bazeaza tocmai pe criteriile dure impuse de actuala lege a referendumului. Insa, de data aceasta, motivatia presedintelui nu a fost convingatoare, dat fiind ca el insusi a determinat o astfel de schimbare a regulilor jocului asta-vara, la licitatiile pentru repararea sau construirea de autostrazi, un grup de firme romanesti - outsider, de altfel - fiind favorizat in fata companiilor straine. Cu asa contraexemplu in spate, Basescu nu face decit sa dea apa la moara contestatarilor sai. Iar controversa actiunii de suspendare se prelungeste, riscind sa risipeasca si bruma de interes pe care electoratul ar arata-o fata de un eventual referendum in conditii impuse de noul patrulater politic, PSD-PRM-PC-PNL.
Dupa ce PD-ul si-a anuntat infidelitatea pentru urmatoarea iesire in lume prin vot, PNL-ul i-a si tras-o indirect la gioale votind alaturi de PSD si PRM in favoarea unui referendum cu reguli mai lejere, numai bune de dat jos un presedinte ca Basescu. Regula in vigoare este ca, la un astfel de referendum, abia jumatate ^ 1 din numarul celor inscrisi pe listele de alegatori - deci cam 9 milioane de insi - pot decide daca presedintele ramine sau nu in functie. Acum, politicieni care, luati impreuna, nu reusesc sa adune coeficientul de incredere al populatiei in actualul presedinte (respectiv 58 la suta, conform ultimului sondaj de opinie realizat de IMAS) au cazut de acord ca ar fi suficient efortul a doar jumatate ^ 1 dintre cei care se prezinta la vot. Or, lehamitea romanului obisnuit fata de alegeri a facut mai mereu sa ne trezim cu tot felul de maimute in Parlament si sa ne si miram dupa alegeri ce menajerie am fost in stare sa trimitem la somn in fotoliile de catifea. Pe asta si mizeaza adeptii suspendarii presedintelui.
Ca situatia e delicata o demonstreaza iesirea de ieri a lui Basescu, care, pe un ton mai rezervat decit ii sta in obicei, a atras atentia ca schimbarea regulilor jocului dupa ce si-a inceput mandatul nu e un fapt tocmai constitutional si ca stabilitatea unui sezon la Cotroceni se bazeaza tocmai pe criteriile dure impuse de actuala lege a referendumului. Insa, de data aceasta, motivatia presedintelui nu a fost convingatoare, dat fiind ca el insusi a determinat o astfel de schimbare a regulilor jocului asta-vara, la licitatiile pentru repararea sau construirea de autostrazi, un grup de firme romanesti - outsider, de altfel - fiind favorizat in fata companiilor straine. Cu asa contraexemplu in spate, Basescu nu face decit sa dea apa la moara contestatarilor sai. Iar controversa actiunii de suspendare se prelungeste, riscind sa risipeasca si bruma de interes pe care electoratul ar arata-o fata de un eventual referendum in conditii impuse de noul patrulater politic, PSD-PRM-PC-PNL.
