In fiecare iarna, intrebarea pe care si-o adreseaza posesorii de centrale de apartament unul altuia este: "Cit ai platit la gaz?". Este un fel de campionat national al consumului cit mai redus, din cauza pretului crescind al combustibilului. Pretul iernii abia trecute a fost 9.000 de lei vechi metrul cub, dar, pe masura ce resursele autohtone scad, presiunea gazului rusesc in tevile vopsite-n galben va creste. Implicit, si facturile se vor mari. Deja sintem celebri pentru generozitatea aratata Moscovei in pretul gazelor pe care le importam din Siberia. Dar cum s-a ajuns aici si ce ne asteapta in continuare?
Din noiembrie 2002, de cind George W. Bush a rostit memorabilul sau discurs la Bucuresti in care numea Romania "o punte a NATO catre noua Rusie", nu s-a schimbat nimic in relatiile cu Rusia. Atit guvernarea Nastase, cit si cabinetul Tariceanu au neglijat uriasa piata economica in expansiune de la rasarit. Privirile celor de la Bucuresti par sa nu fi razbatut dincolo de hotarul de est al Republicii Moldova, blocindu-se in dispute verbale si tensiuni artificiale cu cei de la Chisinau. Bunele relatii stabilite cu Ucraina si Georgia nu au contribuit la imbunatatirea imaginii diplomatiei romanesti, mai ales din cauza diferendelor teritoriale pe care le avem cu Kievul. Acestea, impreuna cu sagetile prezidentiale expediate catre Moscova, au atras o racire a relatiilor politice dintre cele doua state. Puntea vazuta de Bush de la Bucuresti spre est nu numai ca n-a fost stabilita, dar distanta dintre cele doua capitale pare sa se fi marit considerabil in ultimii ani. Nici astazi nu e clar de ce Bucurestiul a adoptat o asemenea strategie, care nu a adus nimic bun. La urma urmei, Moscova a dat de inteles ca a acceptat tacit calitatea de membru NATO a Romaniei, ba chiar si prezenta militarilor americani pe teritoriul romanesc si ca e deranjata mai degraba de sistemul antiracheta din Cehia si Polonia si de preconizata aderare la NATO a Georgiei decit de galagia pe care a facut-o pina de curind Bucurestiul. Exemplul ideal este relatia speciala dintre Germania si Rusia. Nemtii au avantajul ca tara lor este cel mai mare consumator de gaze din vestul Europei si va avea intotdeauna un statut privilegiat in comparatie cu Romania. Ba, mai mult, nemtii si rusii au constituit companii mixte care s-au intercalat intre Gazprom si beneficiari. Romania, tara unde obiceiul locului era ca orice firma de stat sa fie capusata, se afla intr-o asemenea situatie: gazul importat din Rusia este platit printr-un intermediar ruso-german. Este evident ca situatia va ramine neschimbata pina cind se va gasi, totusi, puntea mentionata de Bush in 2002, dar pentru asta ar trebui sa se intimple o schimbare si in politica externa a Bucurestiului. Rocada dintre Putin si Medvedev, care va avea loc oficial peste doua zile, ar putea fi un semn al deschiderii din partea rusilor, dar va sti politica romaneasca sa profite? La reuniunea NATO din aprilie, de la Bucuresti, Vladimir Putin l-a invitat pe Traian Basescu la Moscova, vizita care va avea loc taman in pragul iernii urmatoare. Si schimbarea ministrului roman de Externe cu un profesionist in ale diplomatiei ar putea insemna ceva, chiar daca alegerile din toamna vor aduce un alt Guvern. Valorificarea acestor oportunitati - daca se va realiza - va fi maxima in anul electoral 2008; irosirea ei va insemna un esec rusinos al diplomatiei noastre si va determina o crestere pe termen lung a vinzarilor de sobe si centrale pe lemne.
Din noiembrie 2002, de cind George W. Bush a rostit memorabilul sau discurs la Bucuresti in care numea Romania "o punte a NATO catre noua Rusie", nu s-a schimbat nimic in relatiile cu Rusia. Atit guvernarea Nastase, cit si cabinetul Tariceanu au neglijat uriasa piata economica in expansiune de la rasarit. Privirile celor de la Bucuresti par sa nu fi razbatut dincolo de hotarul de est al Republicii Moldova, blocindu-se in dispute verbale si tensiuni artificiale cu cei de la Chisinau. Bunele relatii stabilite cu Ucraina si Georgia nu au contribuit la imbunatatirea imaginii diplomatiei romanesti, mai ales din cauza diferendelor teritoriale pe care le avem cu Kievul. Acestea, impreuna cu sagetile prezidentiale expediate catre Moscova, au atras o racire a relatiilor politice dintre cele doua state. Puntea vazuta de Bush de la Bucuresti spre est nu numai ca n-a fost stabilita, dar distanta dintre cele doua capitale pare sa se fi marit considerabil in ultimii ani. Nici astazi nu e clar de ce Bucurestiul a adoptat o asemenea strategie, care nu a adus nimic bun. La urma urmei, Moscova a dat de inteles ca a acceptat tacit calitatea de membru NATO a Romaniei, ba chiar si prezenta militarilor americani pe teritoriul romanesc si ca e deranjata mai degraba de sistemul antiracheta din Cehia si Polonia si de preconizata aderare la NATO a Georgiei decit de galagia pe care a facut-o pina de curind Bucurestiul. Exemplul ideal este relatia speciala dintre Germania si Rusia. Nemtii au avantajul ca tara lor este cel mai mare consumator de gaze din vestul Europei si va avea intotdeauna un statut privilegiat in comparatie cu Romania. Ba, mai mult, nemtii si rusii au constituit companii mixte care s-au intercalat intre Gazprom si beneficiari. Romania, tara unde obiceiul locului era ca orice firma de stat sa fie capusata, se afla intr-o asemenea situatie: gazul importat din Rusia este platit printr-un intermediar ruso-german. Este evident ca situatia va ramine neschimbata pina cind se va gasi, totusi, puntea mentionata de Bush in 2002, dar pentru asta ar trebui sa se intimple o schimbare si in politica externa a Bucurestiului. Rocada dintre Putin si Medvedev, care va avea loc oficial peste doua zile, ar putea fi un semn al deschiderii din partea rusilor, dar va sti politica romaneasca sa profite? La reuniunea NATO din aprilie, de la Bucuresti, Vladimir Putin l-a invitat pe Traian Basescu la Moscova, vizita care va avea loc taman in pragul iernii urmatoare. Si schimbarea ministrului roman de Externe cu un profesionist in ale diplomatiei ar putea insemna ceva, chiar daca alegerile din toamna vor aduce un alt Guvern. Valorificarea acestor oportunitati - daca se va realiza - va fi maxima in anul electoral 2008; irosirea ei va insemna un esec rusinos al diplomatiei noastre si va determina o crestere pe termen lung a vinzarilor de sobe si centrale pe lemne.
