In gazda la domnul Mist

Cladirea s-a incruntat spre mine cind m-am apropiat, si iedera a tresarit cind am ajuns la trepte. Acoperisul cobora abrupt spre gradina, ca un nas spart si refacut printr-o operatie nereusita. O scara micuta ducea spre o usa neagra, o nara urita gata sa ma inspire. Deasupra, o singura fereastra ramasese libera, restul fiind numai o masca de frunze miscatoare. Dincolo de ea, peste acoperisul cu doua virfuri ca doua sprincene ridicate cadea umbra uriasa a unui turn ce se pierdea printre nori.
M-am uitat la geamul acela, intrebindu-ma daca ma priveste cineva si am batut la usa.
- Ai venit, mi-a spus un servitor si m-a poftit inauntru.
Am vrut sa-l intreb de unde stia ca voi sosi, dar, dupa ce a iesit din holul mic in care se afla cuierul, nu l-am mai vazut niciodata. Asa era cu toti de-acolo, ii vedeai o singura data. Mai putin, desigur, domnul Mist.
M-a intimpinat intr-un costum cenusiu, coborind cu miinile in buzunar de pe scarile sculptate minutios. S-a sprijinit de o masuta de lemn cu o vaza si o floare uscata si s-a uitat la mine grav.
- Si asta s-a ofilit, ia-o de aici, i s-a adresat el unei femei.
Aceasta si-a plecat fruntea si a disparut cu vaza pe dupa un colt. Pe vecie.
Domnul Mist nu-si muta privirea de la mine. Coltul gurii sale era usor ridicat, fara sa-i lase riduri in obraji, si-si coborise o sprinceana alba intr-o expresie ce nu era nici amuzata, nici furioasa.
- Camera ta e la etaj, mi-a zis intr-un final. Are fereastra.
- Multumesc, i-am raspuns pentru ca asa mi s-a parut potrivit.
- Te-as servi cu un coniac, daca vrei, sa-mi povestesti cum a fost drumul.
Nu era foarte politicos sa-l refuz, desi nu avem multe de zis.
- Desigur. Acum?
Domnul Mist mi-a zimbit, buze vinetii deschizindu-se deasupra unor dinti albi, si ochi sclipind tineri. Am incercat sa-i dau o virsta, dar n-am reusit. Aranjindu-si cravata, domnul Mist imi indica un coridor spre dreapta si am mers impreuna spre sufragerie.
Am deschis o usa catre o camera lunga. De pe doua siruri aproape nesfirsite de scaune, o sumedenie de meseni rideau si vorbeau tare. Cuvintele si chipurile imi pareau cunoscute, dar nu reuseam sa le deslusesc. Cineva s-a ridicat si mi-a inchinat un pahar, dar nu am putut decit sa-i zimbesc - nu pricepeam o iota din ce spunea. Mi se parea totusi cunoscut, ca un actor fara nume intr-un film care mi-a placut, dar pe care l-am dat uitarii.
Domnul Mist a trecut pe linga ei, facindu-le cu mina, batindu-i pe umeri, salutindu-i din mers si, urmindu-l, am patruns intr-un birou. Era destul de spatios, cu un dulap, o masa lucrata frumos, o canapea si un semineu in stinga. Focul nu era aprins in vatra, dar ceva de acolo emana caldura.
Zgomotul banchetului disparu odata ce cheia se rasuci in broasca. Domnul Mist mi-a facut semn sa ma asez si a scos din dulap sticla de coniac, impreuna cu doua pahare.
- Imi place un pahar inainte de cina, spuse el, creste apetitul.
Am suris asezindu-ma pe canapea. El a turnat, am dat noroc tacuti si am gustat. Bautura nu era rea. Domnul Mist abia a sorbit din paharul sau si l-a pus pe masa - avea o cutie de chibrituri acolo, o pana de paun introdusa intr-o calimara si niste foi albe.
- Cum ti se pare? facu el un gest larg cit sa cuprinda camera.
M-am gindit la treptele sculptate, la scaunele cioplite in diverse forme, la candelabrele uriase ce luminau aproape fiecare incapere sau sfesnicele aurite si patate de ceara. Am hotarit sa fiu sincer.
- Frumos. Putin cam incarcat.
- Cum adica?
- Ar fi mers ceva mai simplu pe alocuri, o vaza fara inflorituri, un fotoliu sau o canapea putin mai moderna. Am facut niste practica in decoratiuni interioare.
Statu putin pe ginduri si duse iar paharul la buze, adulmecindu-l doar.
- Nu-mi place simplitatea, zise el dupa o vreme. Cel putin nu pe dinauntru.
Vazindu-mi de coniac, n-am mai zis nimic. Nu stiam daca fusesem nepoliticos, iar daca da, habar nu aveam ce sa spun pentru a indrepta situatia. Mi-a facut o favoare schimbind subiectul.
- Cum a fost drumul?
- Nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Nu-mi aduc aminte decit foarte putine lucruri.
- Ca practica in decoratiuni interioare.
- Da. Si ca am lucrat ca arhitect.
Cu miinile din nou in buzunar, domnul Mist se misca pina in dreptul semineului si se uita la el. Era foarte intunecat inauntru si nu se vedeau carbuni incinsi. Se auzea soapta unui curent de aer, dar nu distingeam exact deschizatura pe unde ar fi iesit fumul.
- Probabil ca munca ti-a placut mult. Spune-mi, ai gasit o carare pina aici, nu?
Da, gasisem dar abia atunci imi aduceam aminte. Am dat din cap.
- Pietruita, am adaugat.
- Probabil ca o sa vina pe ea miine dimineata. Bine ca ti-am dat camera cu fereastra, sa stai cu ochii pe carare. Nu-i frumos sa intirzii.
Cu un clatinat din cap, am dat pe git ultimele picaturi de coniac, m-am ridicat si am pus paharul pe masa, asezindu-ma la loc pe canapea. Bautura domnului Mist era neatinsa. Nu stiam cum sa amin momentul, habar nu aveam cum sa pun intrebarea in asa fel incit sa nu par necioplit sau nerecunoscator. Probabil ca a fost de vina si alcoolul, fiindca am rostit-o exact cum mi se tot repeta in cap.
- Ce caut aici?
- Astepti trasura, desigur. Trasura neagra. Ar trebui sa apara dis-de-dimineata, dupa cum stiu ca e drumul. Punem de cina?
Din nou am avut senzatia ca imi rostea amintirile. Intr-adevar, asteptam trasura. Am dat din cap, rasuflind usurat si i-am suris. Simteam ca mi s-a luat o piatra mare de pe inima si mi-a fost pusa in locul ei una putin mai mica. Domnul Mist a descuiat usa, lasind sa intre un valet palid ce a spus ca masa este deja pusa.
- Sper ca-ti place friptura, a spus domnul Mist si servitorul ne-a lasat.
Tot ce mai tin minte despre el e ca era palid. De vazut nu l-am mai vazut vreodata, nici macar in treacat pe vreunul din holuri. Ca un servetel de unica folosinta. Am iesit din birou cu senzatia pe care o ai cind pierzi o secventa dintr-un film - pe masa erau acum doua pahare goale.
Sufrageria care fusese plina cu doar citeva minute in urma era pe deplin parasita. M-am asezat linga domnul Mist si o femeie ne-a pus mincarea in farfurii, a deschis o sticla de vin, a turnat in doua cupe, apoi a plecat. Erau de metal, gravate cu siluete neclare. Am mincat in liniste.
- Trebuie sa fii recunoscator, a spus domnul Mist stergindu-se pe buze. Mergi cu trasura. Multi trebuie sa mearga pe jos.
Am dat din cap, nestiind ce sa raspund.
- Te poti pierde usor pe jos si odata ce te-ai ratacit e greu sa mai gasesti drumul.
Vinul era incredibil de gustos, putin dulceag, putin intepator, scuza perfecta sa nu zic nimic. Am baut o gura zdravana.
- Asa ca eu trebuie sa fiu o gazda buna si sa te tin aici pina vine trasura. Mai vrei vin? Bine. Nu ameteste prea tare. Doar da drumul la ginduri si la vorbe.
- Interesant, am ris eu. Din pacate n-am ginduri si nici vorbe pentru ele. Tot ce tin minte e poteca, mergeam prin ceata, am vazut casa si am ajuns aici. Ce a fost inainte lipseste, nu vi se pare ciudat? Sters. Zero.
- Nu mi se pare mai ciudat decit ceata si cararea, zise domnul Mist. Vad ca ai terminat, iar eu mi-am adus aminte de ceva. Asteapta-ma aici.
Intra inapoi in birou si se intoarse cu un lucru micut, pe care mi-l azvirli prietenos. Cutia de chibrituri era simpla, rosie, fara nimic scris pe ea. Anormal de simpla pentru locul in care ma gaseam.
- Sa ma tii minte. Nu stiu daca apucam sa ne vedem miine dimineata.
M-a dus apoi sus, pe scari, in camera unde aveam sa dorm.
Locul avea de fapt doua ferestre, asezate una in fata celeilalte, cu patul destul de larg intre. Una din ele dadea afara, inspre locul incetosat de unde venisem, inspre usa nazala si treptele pitice.
Printr-a doua se vedea turnul. Presupuneam ca este construit intr-o curte interioara, desi de la geam nu puteam zari pamintul. Vedeam in schimb peretii acoperiti de iedera ai cladirii si zidurile cenusii ale turnului, fara nici o urma de ferestre, usi sau scari. Nu stiam daca puteai ajunge la turn - am incercat sa deschid fereastra, dar lemnul masiv n-a vrut sa se miste. Parea ca structura iese din neant si se duce in neant, n-aveam cum sa-i vad capetele. in jurul lui, umbrele se jucau cu niste fuioare plapinde de fum agatate de frunze.
- Noapte buna, spuse domnul Mist apropiind usa. Sint foarte obosit si abia astept sa ma intind. Somn usor.
Nu arata deloc obosit, dar nu asta ma nedumerea cel mai tare.
- Nu s-a inserat deloc, am incercat eu, dar gazda mea a inchis usa.
Totul trecuse ca un fulger de la sosirea mea si pina aici si eram inca ametit de lumina lui.
Noaptea aceea nu s-a putut numi noapte.
Mai degraba o schimbare a culorii cerului de la un cenusiu laptos la un gri ca de ciment umbrit. Afara batea vintul. Ar fi trebuit sa spulbere picla, dar parea s-o omogenizeze. In casa era liniste si nu am indraznit sa ies sa ma plimb pe coridoare, asa ca mi-am petrecut orele singur, privind plictisit la obiectele ce ma inconjurau: cele doua ferestre, un birou asemanator cu cel al domnului Mist, cu o pana de paun virita intr-o calimara, niste foi albe si o oglinda. M-am uitat doar o data in ea, ca sa gasesc, cu o incruntatura, un nas spart vindecat anapoda. Nu-mi aminteam sa ma fi batut, dar uitarea mi se parea naturala.
Era de asemenea un semineu, precum cel din biroul de jos. La fel de intunecat, cu doar o vaga senzatie ca bate vintul undeva inauntru. Ma uitam la el din ce in ce mai des pe masura ce vuietul de afara se intetea si aducea cu el un frig ciudat, pe care nici o plapuma nu-l parea sa-l poata alunga.
Cind mi-am dat seama ca imi clantane dintii m-am hotarit sa fac focul.
Chibritul s-a aprins din prima, m-am aplecat la gura vetrei si am pipait lemnul intunecat de acolo. Era uscat, intreg, si nu mi-a ramas deloc cenusa pe degete, ca si cind n-ar fi fost niciodata ars, iar negrul ar fi fost culoarea sa de bastina. Am aruncat batul acolo si a izbucnit imediat focul. Era mai galben decit mi-l aminteam, dar nu vazusem flacari de ceva vreme si era usor sa uit cum arata.
Lemnul, in schimb, se schimbase - era din ce in ce mai alb, ca niste coaste dezgolite. M-am uitat cum vilvataia curata negrul si-l inlocuia cu o nuanta usor galbuie. Si deodata mi s-a facut frica.
Afara, vintul tipa mai tare, parca si caramizile turnului tremurau cu zgomot.
Focul era supt de curentul flamind ce soptea inauntrul semineului.
Si, despuiate, vreascurile din vatra erau intr-adevar oase.
- Greu e sa dormi cum iti asterne gazda, facu domnul Mist si deschise fereastra - nu cea dinspre turn, cealalta.
Focul se stinse cu un fisiit si lemnul se intuneca din nou. Afara nu mai batea vintul, doar picla se misca in valuri, acoperind si dezvelind bucati dintr-o lume neclara.
- Imi pare rau, am inceput, desi nu stiam cu ce gresisem.
Avea un halat gros, cenusiu. Vedeam ca stringe din dinti, falcile rase cu dibacie, incordate, venele de la git putin umflate, dar cu un calm desavirsit mi-a indicat privelistea de piatra.
- Bine, zise domnul Mist. Dar vino sa vezi.
Turnul stralucea si fumega. Aceeasi lucire ca de fildes, inconjurata de fum gri, iar undeva in interiorul caramizilor, se vedeau carbuni incinsi, ca niste stele. Uriasa constructie scuipa fum din fiecare crapatura. Habar nu aveam ce facusem, dar mi-am dat seama ce anume era turnul. Un cos.
- Nu aprindem focul pina nu stim incotro se duce fumul, si ai avut noroc ca a mers in sus. Sa nu te mai atingi de vatra. Chibriturile sint doar o amintire. Nu ti le-am dat sa le folosesti.
- Imi pare rau.
- Nu mai conteaza. Esti norocos. Poate asa te-au si ales sa mergi cu trasura. Noroc chior.
- Nu inteleg ce vreti sa spuneti. N-am vrut decit sa fac focul.
- Ei, macar esti cinstit. Putini isi mai pastreaza cinstea. Trebuie s-o traga din ei cu clestele. Da, te cred, nu te mai holba asa la mine. Dar trebuie sa intelegi ca tu nu ai de unde sa stii unde se duce fumul, si daca merge jos e de rau. Sus acolo se risipeste, ca e mult fum. Dar jos se aduna si nu incape foarte mult. Acum baga-te in pat si asteapta trasura.
Domnul Mist s-a uitat putin afara, apoi a inchis fereastra. Cind ni s-au intilnit ochii, ai lui erau putin mai linistiti.
- N-am mai avut de mult un oaspete ca tine, clatina el din cap. N-ar trebui sa-ti mai fie frig acum. Voi lasa "Somn usor"-ul de mai devreme sa fie ultimele noastre cuvinte. Incearca sa dormi.
Apoi pleca.
Nu am reusit sa dorm, prins intre ginduri noi, agitat si inspaimintat de luminile ce inca mai fulgerau pe hornul imens linga care imi aveam camera. Am luat in mina cutia de chibrituri, m-am asezat la birou si am inceput sa scriu. Daca avea sa ramina o urma a celor petrecute in acea noapte luminoasa, vroiam sa ramina pe hirtie. Cuvintul scris nu uita, iar eu uitasem mult in ultima vreme.
Asa m-a gasit dimineata, alegindu-mi cuvintele, pana de paun intr-o mina, cutia rosie de chibrituri in cealalta. S-au ridicat zorile la fel cum s-a lasat apusul, o plapinda schimbare a nuantei de picla. Macar nu am sa merg pe jos.
Acum aud un sunet de copite si parca vad prin aburi o caleasca indreptindu-se incoace. E neagra si vine sa ma ia.