Iar ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu mai avem incredere in ei. De aceea, nici rabufnirile la scena deschisa ale premierului, cum ca nu sintem supusi ai Comisiei Europene, ci parteneri, nici acuzele presedintelui la adresa actualului Guvern, caruia, chipurile, ii datoram toata aceasta stare de disconfort, nu mai conteaza. Asa cum nu mai conteaza nici promisiunile lor desarte. Nici macar lacrimile de crocodil ale liderilor din opozitie, varsate din belsug pe umarul poporului, nu ne mai induioseaza. Gata, ne-am maturizat. Nu mai sintem acei creduli frumosi care inghiteam nedigerate sloganuri ieftine. Iar din aceasta maturitate vine acum si curiozitatea: Oare cum vor trece ei peste actuala criza, avind in vedere ca sintem in an electoral? Profesorii, cadrele medicale, functionarii publici cer salarii mai mari si ameninta cu greva. Agricultorii se pregatesc la rindu-le pentru miscari ample de protest. Marile confederatii sindicale sint nemultumite de salariul minim pe economie si cer marirea lui. Iar Bruxelles-ul ne arata degetul aratator: "Aveti grija cu inflatia!". Intre ciocan si nicovala, Tariceanu si-a iesit din pepeni, in fata ziaristilor. Doar pentru atit? La ce sa ne asteptam, atunci, cind va trebui sa dea socoteala si sa raspunda intrebarilor incomode ale cetatenilor, pe timpul campaniei electorale?! Pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, va trebui sa ia tara in lung si lat, in goana dupa voturi. Iar daca la sate, sa zicem, va gasi ceva intelegere, mai ales daca pina atunci vor veni si fondurile sau subventiile europene, pentru confruntarile din marile orase va trebui sa se inarmeze cu multa rabdare si diplomatie.
Frumosii creduli ai marilor orase
Iar ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu mai avem incredere in ei. De aceea, nici rabufnirile la scena deschisa ale premierului, cum ca nu sintem supusi ai Comisiei Europene, ci parteneri, nici acuzele presedintelui la adresa actualului Guvern, caruia, chipurile, ii datoram toata aceasta stare de disconfort, nu mai conteaza. Asa cum nu mai conteaza nici promisiunile lor desarte. Nici macar lacrimile de crocodil ale liderilor din opozitie, varsate din belsug pe umarul poporului, nu ne mai induioseaza. Gata, ne-am maturizat. Nu mai sintem acei creduli frumosi care inghiteam nedigerate sloganuri ieftine. Iar din aceasta maturitate vine acum si curiozitatea: Oare cum vor trece ei peste actuala criza, avind in vedere ca sintem in an electoral? Profesorii, cadrele medicale, functionarii publici cer salarii mai mari si ameninta cu greva. Agricultorii se pregatesc la rindu-le pentru miscari ample de protest. Marile confederatii sindicale sint nemultumite de salariul minim pe economie si cer marirea lui. Iar Bruxelles-ul ne arata degetul aratator: "Aveti grija cu inflatia!". Intre ciocan si nicovala, Tariceanu si-a iesit din pepeni, in fata ziaristilor. Doar pentru atit? La ce sa ne asteptam, atunci, cind va trebui sa dea socoteala si sa raspunda intrebarilor incomode ale cetatenilor, pe timpul campaniei electorale?! Pentru ca, mai devreme sau mai tirziu, va trebui sa ia tara in lung si lat, in goana dupa voturi. Iar daca la sate, sa zicem, va gasi ceva intelegere, mai ales daca pina atunci vor veni si fondurile sau subventiile europene, pentru confruntarile din marile orase va trebui sa se inarmeze cu multa rabdare si diplomatie.