"Fragmentarium III" se înscrie în seria pasajelor memoriale care aduc în prim-plan un evident demers asupra istoriei societăţii Lyra, iar în subsidiar, dar cu aceeaşi persuasiune, Brăila muzicală a anilor de glorie în raport contradictoriu cu pustiul mortificator actual. Una dintre mizele care se impun natural, fără a fi necesare prea multe incursiuni de direcţie şi de ambiţii istoriografice, este cea documentară. Recuperarea pe filon istoric se face lejer, evitându-se metodica şi insinuându-se fragmentele scenice care, uneori, capătă chiar valenţe prozastice. Iniţierea unui astfel de conglomerat, ce însumează, eclectic, maniera afectivă cu cea redată obiectiv, notaţia subiectivă cu documentul xerografiat şi dilema de ultimă oră cu oralitatea explozivă a unei bresle despre care se cunoaşte prea puţin, are un aer extravagant, provocator, deci brăilean sută la sută.
În introducerea numită "În loc de prefaţă", Nicu Teodorescu precizează: "Sunt la Brăila lumini şi umbre care - în toate combinaţiile posibile şi în ritmul unei muzici discrete, dar sensibil prezente - se împletesc în jocuri pe străzi şi case, în pomi şi flori...".
