A fost nevoie de un accident infiorator pentru ca autoritatile sa sara ca arse si sa vada o practica foarte veche, dar pedepsita pina acum extrem de rar: incendierea miristilor. Doar in aceasta vara, zeci de hectare din judetul Braila au cazut prada flacarilor. S-a aplicat o singura amenda. Este foarte clar faptul ca, in general, cei care-si incendiaza terenul nu sint micii proprietari care au jumatate de hectar, ci marile asociatii de producatori, marile ferme ori firmele care au arendat zeci de hectare de teren agricol. Nepasarea cu care oamenii acestora dau foc isi gaseste explicatia in faptul ca, desi stiu ca pun la cale o ilegalitate, sint convinsi ca nimic nu li se va intimpla. Tot de nepasare, sint convins, dau dovada si cei responsabili cu aplicarea legii, caci imi vine greu sa cred ca focul ori fumul gros ridicat din miristile incendiate nu este vazut de nimeni. Ca primarul din sat nu vede fumul, ca nici un consilier ori politist din comuna nu zareste vilvataia iscata pe raza comunei.
Cum spuneam, a fost nevoie de un accident, de un mort, de 12 raniti, de 19 autoturisme avariate si de o expunere mediatica mai mult decit consistenta pentru ca sistemul anchilozat sa se miste si sa stabileasca "masuri mai energice" de combatere a incendierii resturilor vegetale.
In fond, "modelul" dupa care autoritatile actioneaza este bine-cunoscut. Pina nu se intimpla ceva despre care sa vorbeasca toata tara, nimeni nu se sinchiseste de nelegiuirile de care ne lovim la tot pasul. "Reteta" a functionat in cazul cameramanului batut pe strazile Brailei si a caselor fratilor Sgircitu, a functionat in cazul taberei de elevi de la Navodari ori a spitalelor de psihiatrie transformate in lagare pentru nefericitii saraci cu duhul.
Dar problema cea mai grava este ca, dupa ce tavalugul mediatic trece, dupa ce presa isi consuma resursele, se duce si incordarea autoritatilor. Incet-incet, sistemul devine din nou flasc, iar lumea isi reia vechile obiceiuri.
Trist, nu-i asa?