Acum vreo doua zile, in comuna Blagesti, judetul Bacau, mare adunare mare, in cadrul careia a fost lansat "Ghidul solicitantului" si a fost prezentat Planul National de Dezvoltare Rurala (PNDR). Daca tot era acolo, premierul Tariceanu s-a apucat si el de dat declaratii, insa negasind altceva mai bun de spus, a inceput sa povesteasca celor prezenti - citeva zeci de primari si fermieri - ca ambitia lui de prim-ministru este aceea ca Romania sa devina al doilea mare producator agricol din Europa, dupa Franta. Lucru posibil, a adaugat el, daca fondurile europene destinate agriculturii vor fi investite "inteligent".
Penibil! Cum sa faci o asemenea declaratie intr-un sat din Moldova, una din cele mai sarace zone ale Romaniei! Si, mai mult, intr-un moment de criza, poate fara precedent, a agriculturii. Pentru ca, exact cind premierul isi exprima public dorintele marete, in capitala, peste 100 de fermieri protestau in fata Ministerului Agriculturii, iar la Primaria generala se dadeau ultimele avize pentru miscarile de a doua zi, organizate de LAPAR. Si tot a doua zi, la Ministerul Agriculturii mai erau planificate doua runde de negocieri (generate tot de iesiri in strada ale agricultorilor), una intre crescatorii de vaci si patronii marilor fabrici de procesare a laptelui, cealalta intre producatorii agricoli si cei din industria alimentara si reprezentantii marilor lanturi de hipermarket-uri.
Asa ca, ma intreb, cit de rupt de realitate sa fii ca intr-o perioada atit de sensibila pentru agricultura, marcata de mitinguri, marsuri si pichetari, sa te apuci sa faci o asemenea declaratie? E ca si cum ai vorbi despre icre negre si friptura de fazan in casa cersetorului.
Bun... Si daca, sa zicem, nu vom reusi sa indeplinim marea dorinta a premierului, sa intelegem ca banii au fost investiti prosteste sau ce?
Oare premierul chiar nu intelege ca doar banii europeni, fara masuri reale de sprijin din partea statului nostru, nu vor reusi in vecii vecilor sa scoata saracia si mizeria din satul romanesc? Oare nu intelege ca pentru un fermier, oricit de mare sau mic ar fi, fara o lege viabila a creditului agricol, fara un sistem de irigatii functional, fara o reala piata agricola si subventii similare cu cele din tarile UE, doar fondurile europene nu vor reusi sa-i ridice standardele nici o mie de ani de aici inainte?
Si cu cine vrea premierul sa se inscrie in aceasta intrecere? Cu taranul roman, sarac, nescolit, cu miinile batogite de munca, iar peste toate astea, si cu stomacul gol? Cu cine vrea sa ajunga in coasta Frantei? Cu fermierul roman, inglodat in datorii, pe care nimeni nu il ia in seama, nici bancile, nici firmele de asigurare, nici cele de leasing, nici macar propriul Guvern? Acestia sa se ia la trinta cu Europa? Sa fim seriosi!
E simplu sa te bati cu caramida in piept si sa iti expui public fanteziile. Mai ales ca se apropie campania electorala. Dar e foarte important sa stii unde si cind o spui. Altfel, totul se poate intoarce impotriva ta. Si ca urmare, iata, numai in ultimele zile, citeva mii de agricultori si-au strigat nemultumirea si disperarea in strada. Daca i-ar asculta atent, premierul si-ar da seama, cu siguranta, cit de lung e drumul catre Franta si cit de irealizabila e, cel putin la acest moment, ambitia lui.
Penibil! Cum sa faci o asemenea declaratie intr-un sat din Moldova, una din cele mai sarace zone ale Romaniei! Si, mai mult, intr-un moment de criza, poate fara precedent, a agriculturii. Pentru ca, exact cind premierul isi exprima public dorintele marete, in capitala, peste 100 de fermieri protestau in fata Ministerului Agriculturii, iar la Primaria generala se dadeau ultimele avize pentru miscarile de a doua zi, organizate de LAPAR. Si tot a doua zi, la Ministerul Agriculturii mai erau planificate doua runde de negocieri (generate tot de iesiri in strada ale agricultorilor), una intre crescatorii de vaci si patronii marilor fabrici de procesare a laptelui, cealalta intre producatorii agricoli si cei din industria alimentara si reprezentantii marilor lanturi de hipermarket-uri.
Asa ca, ma intreb, cit de rupt de realitate sa fii ca intr-o perioada atit de sensibila pentru agricultura, marcata de mitinguri, marsuri si pichetari, sa te apuci sa faci o asemenea declaratie? E ca si cum ai vorbi despre icre negre si friptura de fazan in casa cersetorului.
Bun... Si daca, sa zicem, nu vom reusi sa indeplinim marea dorinta a premierului, sa intelegem ca banii au fost investiti prosteste sau ce?
Oare premierul chiar nu intelege ca doar banii europeni, fara masuri reale de sprijin din partea statului nostru, nu vor reusi in vecii vecilor sa scoata saracia si mizeria din satul romanesc? Oare nu intelege ca pentru un fermier, oricit de mare sau mic ar fi, fara o lege viabila a creditului agricol, fara un sistem de irigatii functional, fara o reala piata agricola si subventii similare cu cele din tarile UE, doar fondurile europene nu vor reusi sa-i ridice standardele nici o mie de ani de aici inainte?
Si cu cine vrea premierul sa se inscrie in aceasta intrecere? Cu taranul roman, sarac, nescolit, cu miinile batogite de munca, iar peste toate astea, si cu stomacul gol? Cu cine vrea sa ajunga in coasta Frantei? Cu fermierul roman, inglodat in datorii, pe care nimeni nu il ia in seama, nici bancile, nici firmele de asigurare, nici cele de leasing, nici macar propriul Guvern? Acestia sa se ia la trinta cu Europa? Sa fim seriosi!
E simplu sa te bati cu caramida in piept si sa iti expui public fanteziile. Mai ales ca se apropie campania electorala. Dar e foarte important sa stii unde si cind o spui. Altfel, totul se poate intoarce impotriva ta. Si ca urmare, iata, numai in ultimele zile, citeva mii de agricultori si-au strigat nemultumirea si disperarea in strada. Daca i-ar asculta atent, premierul si-ar da seama, cu siguranta, cit de lung e drumul catre Franta si cit de irealizabila e, cel putin la acest moment, ambitia lui.
