Curtea Constituţională a decis, joi, să respingă sesizarea Avocatului Poporului privind legea care nu le permite persoanelor condamnate penal să facă parte din Guvern. Judecătorii au dezbătut acest subiect în patru şedinţe, dintre care ultima a avut loc pe 26 aprilie. Atunci, pronunţarea unei decizii a fost amânată.
CCR a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului la Legea 90, care împiedică persoanele condamnate să ocupe funcţii în Guvern. Decizia a fost luată la a cincea ședință pe această temă.
Contactat de Digi24, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, a declarat că nu dorește să comenteze în niciun fel decizia CCR.
Curtea Constituţională a mai dezbătut pe 7 martie, pe 21 martie, pe 4 aprilie şi pe 27 aprilie sesizarea făcută de Avocatul Poporului la Legea 90/2001, prin care li se interzice persoanelor condamnate penal să ocupe funcţii în Guvern. Sesizarea a fost făcută la începutul lunii ianuarie de către Victor Ciorbea, la o zi după ce Guvernul Grindeanu a depus jurământul la Palatul Cotroceni.
Devenise poate cea mai aşteptată decizie a Curţii Constituţionale, iar președintele Curţii a numit-o, de la bun început, şi „cea mai grea” de luat. Este decizia care dă un răspuns la întrebarea „Poate sau nu poate Liviu Dragnea să fie premier?”.
„E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii, care niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională şi atunci acum ne-am cam apropiat de două variante care vor fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, declara preşedintele Curţii, Valer Dorneanu, după şedinţa din 21 martie.
Legea este cea care nu i-a permis lui Liviu Dragnea să devină premier.
Avocatul Poporului a sesizat CCR pe 5 ianuarie, a doua zi după învestirea Guvernului Grindeanu.
Victor Ciorbea a spus că actul normativ este discriminatoriu și a reclamat „lipsa de previzibilitate a sintagmei: nu au suferit condamnări penale”.
Între timp, Liviu Dragnea a cerut anularea condamnării la doi ani de închisoare cu suspendare primită anul trecut, în aprilie, în dosarul privind referendumul pentru demiterea fostului președinte Traian Băsescu. Cererea i-a fost respinsă luna trecută, astfel că Liviu Dragnea a rămas cu sentința din „dosarul referendumului”.
Preşedintele Curţii Constituționale, Valer Dorneanu, a afirmat că au fost ridicate „foarte multe” probleme de drept în speța sesizată de Avocatul Poporului, atât de oportunitate, cât şi de admisibilitate, problema fiind „delicată”.
„Noi nu ne ghidăm neapărat după presiunea mediatică, nici după cea politică, pentru că aceea există tot timpul, de fapt ambele există. Vrem întâi să fim împăcaţi cu conştiinţa noastră şi cu convingerea că soluţia pe care o dăm corespunde interpretării exacte a Constituţiei şi sensului legiuitorului, în măsura în care el este în concordanţă cu principiile constituţionale”, a mai spus el.
În urma acestor declaraţii, judecătorii CCR i-au solicitat lui Valer Dorneanu să nu mai facă declaraţii presei deoarece afectează imaginea Curţii Constituţionale, toate deciziile urmând a fi anunţate prin comunicate de presă.
Surse din CCR citate de News.ro au afirmat, la începutul lunii martie, că speţa privind Legea 90/2001 care le interzice condamnaţilor penal să fie membri ai Guvernului este similară cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată la Legea avocaturii, care la rândul ei interzice avocaţilor condamnaţi penal să profeseze şi care a fost declarată constituţională de CCR pe 4 aprilie.
Curtea Constituţională a fost sesizată în legătură cu articolul 2 din Legea 90/2001. Acest articol prevede: ”Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1)”.
Avocatul Poporului a precizat că „prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerinţele constituţionale de previzibilitate şi proporţionalitate a legii şi nu permit recunoaşterea dreptului la diferenţă pentru ocuparea, în condiţii de egalitate şi fără restricţii nerezonabile, a unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat”.
