Serviciile israeliene de contraspionaj au dejucat un plan al regimului Ceauşescu de mutare a ambasadei României într-o locaţie din Tel Aviv mai favorabilă activităţilor de spionaj, scrie Jerusalem Post, menţionând o tentativă similară a SUA şi remarcând "relaţia complexă" dintre Israel şi România.
Într-un articol despre situaţia cetăţeanului americano-israelian Jonathan Pollard, condamnat în Statele Unite pentru spionaj în favoarea Israelului, Jerusalem Post oferă detalii despre istoria relaţiilor Israelului cu România şi cu Statele Unite.
În anii 1960 şi 1980, "Serviciul israelian de securitate internă (Shin Bet) a aflat de două solicitări neobişnuite făcute de două misiuni diplomatice străine. Prima solicitare a venit din partea ambasadei României la Tel Aviv. În acea perioadă, România, care era condusă de dictatorul Nicolae Ceausescu, avea o politică destul de independentă faţă de cea a Uniunii Sovietice. Era singurul stat din Blocul comunist care menţinea relaţii diplomatice cu Israelul. Cele două ţări aveau relaţii comerciale bilaterale, iar România le permitea evreilor să emigreze în Israel (...). În schimb, sume frumoase de bani erau depuse în conturile familiei Ceauşescu şi ale apropiaţilor acestora. Cele două guverne menţineau şi relaţii în materie de apărare şi schimb de informaţii. România antrena şi găzduia organizaţii teroriste palestiniene pe teritoriul său, dar, în acelaşi timp, oferea informaţii despre aceste grupuri Israelului", explică Yossi Melman, autorul articolului din Jerusalem Post.
"Această relaţie complexă nu a oprit serviciul român de informaţii, Securitatea, să efectueze activităţi de spionaj şi supraveghere în Israel, atât în scop propriu, cât şi ca un fel de «subcontractant» în serviciul Uniunii Sovietice. Serviciile de spionaj din România infiltraseră agenţi printre imigranţii evrei care veniseră în Israel. În anul 1965, Shin Bet l-a capturat pe Efraim Samuel şi pe soţia acestuia, care veniseră în Israel cu şapte ani în urmă; cei doi au fost surprinşi în timp ce transmiteau mesaje din apartamentul lor din Haifa spre agenţii de legătură din România. Ambasada României adusese agenţi de informaţii prezentaţi ca fiind diplomaţi şi utiliza echipamente de supraveghere şi transmitere de informaţii", subliniază Jerusalem Post.
În plus, "românii ceruseră mutarea ambasadei la ultimul etaj al Clădirii IBM, turnul de birouri care are vedere spre sediul Ministerului Apărării din Tel Aviv. Explicaţia oficială a solicitării era că românii aveau nevoie de birouri mai spaţioase şi mai noi. Însă Shin Bet, agenţia care era responsabilă de contraspionaj, a înţeles că românii voiau «îmbunătăţirea unghiului vizual», voiau să mute echipamentele de supraveghere mai aproape de Ministerul Apărării şi de sediul Statului Major al armatei israeliene. Shin Bet a intervenit tacit, discutând în culise cu administratorii clădirii şi împiedicând ambasada României să închirieze acea locaţie", precizează publicaţia israeliană.
În mod similar, Shin Bet a dejucat un plan similar în anii 1980, când personalul ambasadei americane din Tel Aviv a vrut să închirieze ultimul etaj al Hotelului Mandarin, situat în zona litoralului, în partea de nord a oraşului. Hotelul este la doar câteva sute de metri de zona Glilot, unde, conform presei străine, se află sediul Mossad (Serviciul israelian de informaţii externe). La aproximativ un kilometru este sediul Unităţii de securitate 8200, principala structură israeliană de colectare a informaţiilor.
"Aceste exemple - şi multe altele care nu au fost dezvăluite - explică de ce oficialii israelieni nu prea au fost surprinşi de ultimele dezvăluiri făcute de fostul consultant NSA Edward Snowden (...). Israelul a ştiut mereu că este ţinta spionajului guvernelor arabe ostile, a rivalilor precum fosta Uniune Sovietică şi chiar a unor prieteni apropiaţi precum Statele Unite şi Marea Britanie", notează editorialistul Jerusalem Post, explicând că liderii israelieni pot prezenta argumentul activităţilor de spionaj antiisraeliene dezvăluite de Edward Snowden pentru a-i cere preşedintelui SUA, Barack Obama, graţierea lui Jonathan Pollard.
Americanul Jonathan Pollard, în vârstă de 59 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viaţă în 1987, pentru oferirea de informaţii secrete Israelului. Pollard lucra ca analist în cadrul serviciilor de informaţii americane. Israelul i-a acordat cetăţenie lui Jonathan Pollard în anul 1995. În urmă cu o săptămână, premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, sugera intenţia de a include condiţia eliberării deţinutului Jonathan Pollard, închis în SUA de 30 de ani pentru spionaj, în cadrul negocierilor de pace cu palestinienii, după dezvăluiri privind spionajul practicat de Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA). Benjamin Netanyahu consideră că activităţile de spionaj ale Statelor Unite îndreptate împotriva Israelului sunt "inacceptabile". "Date fiind relaţiile apropiate dintre Israel şi Statele Unite, unele lucruri nu se fac şi sunt inacceptabile pentru noi", a reacţionat Netanyahu. Pe fondul acuzaţiilor de spionaj, mai mulţi membri ai Guvernului de la Ierusalim au cerut intensificarea presiunilor pentru eliberarea lui Jonathan Pollard. Agenţia americană pentru Securitatea Naţională (NSA) şi Serviciul guvernamental britanic de informaţii (GCHQ) au spionat peste 1.000 de obiective străine în ultimii ani, printre demnitarii vizaţi fiind fostul premier israelian Ehud Olmert, ministrul Apărării, Ehud Barak, şi lideri UE, a dezvăluit ziarul The New York Times, citând documente oferite de transfugul Edward Snowden.
Secretarul de Stat american John Kerry ar fi oferit, în cadrul negocierilor israelo-palestiniene, posibilitatea eliberării lui Jonathan Pollard, condamnat în SUA pentru spionaj, dar preşedintele Barack Obama se opune, a relatat postul israelian Channel 10, citat de ziarul Haaretz.
