- Aţi mai fost în situaţia de a prelua o echipă de la zero, aşa cum s-a întâmplat la Brăila?
- Nu, este o premieră. Este pentru prima dată în viaţa mea să fiu în faţa unei astfel de experienţe şi mă bucur că de la jumătatea lunii mai şi până pe 18 iulie am reuşit să parafăm 9 transferuri importante.
- Care au fost primii paşi pe care i-aţi făcut în acest sens?
- Deputatul Viorel Balcan mi-a spus ce doreşte şi m-am apucat de treabă. Dacă de 51 de ani activez în acest domeniu, evident, cunosc foarte multă lume din sfera voleiului şi nu mi-a fost greu să contactez mai multe jucătoare, iar o parte dintre ele au acceptat să joace pentru CSM Brăila.
- Care au fost criteriile de alcătuire a lotului?
- Am căutat jucătoare pentru toate posturile, am discutat chiar şi cu multe voleibaliste care erau peste nivelul nostru, care ar fi fost hotărâte să vină la noi dacă eram în prima ligă. Convinsesem mai multe jucătoare, 3 dintre ele fiind de la Cluj, acolo unde situaţia financiară este groaznică, dar nu au vrut să audă de liga a doua. La noi s-au creat condiţii deosebite pentru promovare, deocamdată, şi este foarte bine că am reuşit să aducem jucătoare care au cochetat cu prima ligă, în primul rând este vorba de Adriana Dudnic, fostă Dumitru, sportivă crescută de mine până în clasa a 12-a, atunci a fost selecţionată în lotul naţional şi a participat cu România la mondialele din Thailanda. Ea a fost de acord să vină, cu toate că a promovat cu Oţelul în prima ligă şi trebuie să menţionez că a fost de departe cea mai bună jucătoare a acestei formaţii, cu care, de altfel, în ultimii ani gălăţencele au câştigat 4 titluri naţionale. Şi celelalte jucătoare sunt foarte importante pentru obiectivul pe care ni l-am propus.
- Care ar fi atuurile echipei brăilene în lupta pentru promovare ?
- În primul rând apărarea în linia a doua, majoritatea dintre jucătoarele noastre sunt foarte bune apărătoare, avem şi două ridicătoare înalte, tot dintre fostele mele elevele, una dintre ele cu experienţa primului eşalon la Botoşani.
- Dacă bugetul v-ar permite, pe cine aţi aduce la Brăila ?
- Pe Sencovici de la Dinamo, a jucat şi în Spania, dar acestea sunt doar vise, noi avem un obiectiv clar, promovarea, şi pentru acest lucru ne pregătim deocamdată. După aceea, cu siguranţă că şi jucătoarele care ne-au refuzat acum îşi vor reconsidera poziţia.
Nu a existat o colaborare între LPS şi Braiconf
- Este o problemă de moment sau voleiul, în Brăila, a fost întotdeauna în umbra fotbalului?
- Maladia fotbalului a cuprins România după 1989, fotbaliştii au fost şi sunt în continuare foarte bine plătiţi, poate mai mult decât pot ei oferi, în timp ce multe jucătoare au fost nevoite să opteze pentru formaţiile din străinătate pentru a se realiza. Eu vă garantez că nicio fată pe care am format-o eu nu ar fi plecat de la Brăila dacă noi aveam o echipă aici. De fapt, nu ştiu de ce, dar niciodată nu a existat o colaborare între LPS şi Braiconf. Şi nu ştiu cauza, probabil că, în afară de Jean Preda, au fost doar antrenori din alte oraşe şi ei mergeau pe alte idei de promovare a voleiului. Echipele LPS-ului au fost medaliate cu bronz de patru ori în campionat, de două ori au obţinut argintul la olimpiadele şcolare, jucătoarele noastre erau curtate de multe echipe din ţară, dar nu aveau loc la Braiconf. Eu nu puteam emite pretenţii ca fetele mele să fie titulare la 16 ani, dar să li se ofere o şansă consider că meritau. La noi, la Brăila, marea "calitate" a noastră ştiţi care a fost? Vă spun eu: dacă îl vezi pe unul care face treabă trebuie să faci imposibilul pentru a-l opri.
- Voleibaliştii brăileni au fost vreodată apreciaţi pe plan local?
- Am fost şi jucător în prima ligă şi antrenor, dar niciodată nu am beneficiat de condiţiile de care dispuneau jucătorii veniţi din altă parte, ei primeau case şi cam tot ce doreau, iar noi, nimic. A trebuit să migrăm în alte oraşe pentru a putea obţine şi noi astfel de condiţii.
Am trăit un eveniment demn de Cartea Recordurilor
- Când aţi debutat ca antrenor?
- În 1973, la Tulcea. Eram în ultimul an la facultate când mi s-a propus să antrenez. A venit la mine un domn pe nume Dumitraşcu, trimis de primul secretar din Tulcea, Teodor Coman, şi mi-a propus să merg acolo. Am convins alţi patru colegi şi am plecat la Tulcea, unde se dorea promovarea în Divizia A. Aveam de pregătit lucrarea de diplomă, dar făceam şi naveta la Tulcea, de trei-patru ori pe săptămână. Ne deplasam cu avionul pentru că era mai ieftin decât dacă am fi mers cu trenul. Costa 27 de lei avionul şi trenul 40 de lei, parcă. A fost pentru prima dată când am fost trataţi aşa cum meritam. Oamnii de acolo ne-au oferit case după trei-patru zile şi condiţii foarte bune de pregătire. Am promovat detaşat de celelalte competitoare cu Delta Tulcea în 1975 şi echipa a rămas în Divizia A mult după 2000, perioadă în care a câştigat şi titlul naţional.
- Ce a urmat?
- De la Tulcea am plecat Saro Târgovişte, unde, de asemenea, ni s-a trasat ca obiectiv promovarea în Divizia A. De fapt, acolo pot spune că am trăit un eveniment demn de Cartea Recordurilor. În acel campionat am participat cu echipa la singurul meci din lume care s-a încheiat 2-2. Am jucat în deplasare la Şimleul Silvaniei, arbitrii erau într-o stare avansată de ebrietate şi la scorul 2-2 au oprit meciul, au semnat raportul de arbitraj şi au plecat. Am fost chemaţi apoi la sediul federaţiei pentru a se lua o decizie în privinţa acestui meci, era preşedinte atunci Rodica Şiclovan, după câte îmi amintesc. În timpul şedinţei a apărut o "eminenţă cenuşie", Dumnezeu să-l odihnească în pace, pentru că este vorba de Adrian Păunescu, care, fiind prieten foarte bun cu doctorul Puşcaş din Şimleu, a spus răspicat în faţa preşedintei: "Dacă nu se rejoacă meciul la Şimleul Silvaniei, te trimit la cratiţă" şi, atenţie, Şiclovan, atunci era profesoară universitară. S-a jucat meciul după terminarea campionatului, am pierdut, cum era şi firesc, ei au promovat şi noi am încheiat competiţia pe locul al doilea.
Primul contact cu Brăila a fost un eşec
- Care a fost primul contact ca antrenor cu Brăila ?
- Cam prin 1978, m-au chemat la Brăila să salvez echipa Constructorul de la retrogradare. Aveam jucători deosebiţi: Mocuţă, Jean Preda, Jean Bratu. Marele necaz a fost că eu am venit după terminarea turului, exact atunci a plecat şi Dragoş Popescu, un ridicător care era creierul echipei. În situaţia aceea am făcut câteva improvizaţii care nu au prea avut efect, plus că jucătorii erau nemulţumiţi din cauza unor probleme privind salarizarea şi nu am reuşit să evităm retrogradarea.
Armătura Zalău a fost prima echipă feminină pe care am antrenat-o
- Când aţi antrenat prima dată o echipă feminină ?
- După ce Constructorul a retrogradat, am revenit la Tulcea, unde am menţinut echipa doi ani în Divizia A, după care am fost solicitat ca antrenor la Zalău. Pompiliu Tămaş m-a chemat la echipa de fete, a fost primul meu contact cu o echipă feminină şi acolo am antrenat patru ani de zile Armătura Zalău. Între timp, mama mea s-a îmbolnăvit de cancer şi i-am cerut domnului Tămaş să plec. Nu a durat prea mult şi am fost solicitat iar de Saro Târgovişte, am dat curs acestei rugăminţi, dar la Târgovişte am găsit o echipă dezbinată, nu mi-a convenit şi, în vară, am preluat-o pe Oţelul Târgovişte, pe care apoi am promovat-o în Divizia A.
Cu două luni înainte de Revoluţie am revenit la Brăila
- Când aţi revenit la Brăila ?
- În 1989, cu două luni înainte de Revoluţie am fost solicitat la Brăila de domnul Cibu să formez din nou o echipă masculină de volei. Am adus 11 jucători, pe regretatul Linte, pe Economu, am reformat echipa şi am intrat în Divizia B. După două luni, eu fiind profesor, mi s-a ivit oportunitatea să mă titularizez în învăţământ şi am optat pentru postul de profesor la LPS, unde ulterior am fost şi director.
Cu detaşare am mai antrenat la Piatra Neamţ şi am jucat cu echipa de acolo în cupele europene. În sezonul trecut am salvat Universitatea Cluj de la retrogradare. Dacă tragem linie şi adunăm, pot spune că am antrenat vreo opt echipe şi am la activ şi cinci promovări.
- Ce doriţi să mai realizaţi ca antrenor ?
- În primul rând mi-aş dori foarte mult să o promovez pe CSM Comision Brăila în Divizia A1 şi, acum, cu două etape înainte de încheierea returului, echipa noastră este pe primul loc şi consider că are valoarea necesară ca să-şi continue traseul spre primul eşalon. După promovare mai stau un sezon, în care CSM Comision să încheie campionatul undeva pe la mijlocul clasamentului, după care mă retrag din antrenorat. Dacă după aceea conducerea echipei va considera că are nevoie de serviciile mele în calitate de consilier pe probleme tehnice, voi rămâne la Brăila, dacă nu, mă retrag la Bucureşti, alături de familia mea.
