Cazurile de rujeolă s-au înmulţit de zeci de ori într-un singur an. În aprilie, Ministerul Sănătăţii semnala existenţa a 79 de cazuri de rujeolă în Bistriţa şi Cluj, context în care cerea mobilizarea de urgenţă în vederea desfăşurării campaniilor de vaccinare. Azi, ministerul anunţă că în primele opt luni ale acestui an, România a înregistrat 675 de cazuri confirmate de rujeolă în 23 de județe. Doi copii au murit. Un al treilea deces suspect de rujeolă a fost înregistrat zilele trecute, dar așteaptă confirmarea finală. Dintre cele 675 de cazuri, 219 sunt înregistrate în Bihor şi Cluj.
Ministerul Sănătății condamnă în cei mai duri termeni campaniile iresponsabile împotriva vaccinării copiilor.
Apelul Ministerului Sănătății către părinți este de a respecta calendarul de vaccinare ROR pentru sănătatea copiilor. În zonele afectate, Institutul Național de Sănătate Publică recomandă vaccinarea copiilor la vârsta de 7 luni cu refacerea vaccinului la vârsta normală de 1 an.
„Singura modalitate de prevenire a celor trei boli, rujeola, oreionul și rubeola este vaccinarea cu vaccinul ROR”, a avertizat ministerul în mai multe rânduri.
Ministerul solicită ca, la primele simptome, părinții să se prezinte de urgență la medic cu copilul pentru izolarea acestuia și prescrierea tratamentului adecvat bolii și prevenirea complicațiilor acesteia, printre care diareea (gravă mai ales în cazul sugarilor), otita medie, penumonia, encefalita și decesul.
Rujeola este o boală infecțioasă extrem de contagioasă caracterizată prin febră mare, tuse, secreții nazale și oculare și erupție cutanată.
Rujeola este produsă de un paramixovirus. Rujeola (ca și varicela) este extrem de contagioasă și se răspândește în principal prin mici picături eliberate din nasul, gâtul și gura unei persoane aflate în stadiul prodromal sau eruptiv precoce al bolii sau prin nucleii de picături transmiși aerian. Răspândirea indirectă prin persoane neinfectate sau prin obiecte este rară.
Perioada de contagiune a bolii începe cu 2-4 zile înaintea apariției erupției și durează până la 2-5 zile după debut. Virusul dispare din secrețiile nazale sau faringiene în momentul în care iritația începe să se reducă. Persoanele care prezintă descuamare ușoară după iritație nu mai sunt contagioase.
Simptome și semne
Rujeola tipică începe după o perioadă de incubație de 7-14 zile cu febră prodromală, rinoree, tuse chinuitoare și conjunctivită. Petele apar după 2 până la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucală în dreptul molarilor superiori 1 și 2. Aceste pete seamănă cu granulele fine de nisip alb înconjurate de areola inflamatorie.
Iritația caracteristica apare la 3-5 zile de la debutul simptomelor, de obicei la 1-2 zile după apariția semnului Koplik.
În perioada de vîrf a bolii, temperatura poate depăși 40 °C (104 °F), cu edem periorbital, conjunctivită, fotofobie, tuse chinuitoare, iritație extensiva și prurit blând; în general, pacientul are un aspect bolnav. După 3 până la 5 zile, febra scade, starea pacientului se ameliorează și iritația începe să pălească rapid, lăsând în urmă o decolorare bronz-maronie, urmată de descuamare.
Complicaţii
Suprainfecțiile bacteriene se produc frecvent, ducând la pneumonie, otită medie și alte infecții supurative. O exacerbare a febrei, modificarea formulei leucocitare de la leocopenie la leucocitoză, alterarea stării generale, durerea și prostrația sugerează o complicație infecțioasă bacteriană. Pacienții imunodeprimați pot dezvolta o pneumonie severă, progresivă, cu celule gigante, neînsoțită de iritație.
Diagnostic
Înainte de apariția iritației diagnosticul poate fi pus numai prin identificarea semnului Koplik. În majoritatea cazurilor, diagnosticul este stabilit prin prezența acestor pete, urmate de febră ridicată, alterarea stării generale și iritație cu progresia sa caracteristică craniocaudală. Cu toate că este rareori necesar, virusul poate fi depistat precoce prin colorația imunofluorescentă rapidă a celulelor epiteliale urinare și faringiene sau poate crește pe culturi tisulare; virusul este mai ușor de depistat, cu toate acestea, prin evidențierea unei creșteri a nivelului de anticorpi între serurile de fază acută și cea de convalescență.
