Ce se intimpla zilele acestea in iubita noastra tarisoara intrece orice imaginatie. Nu cred ca a mai existat in istoria postdecembrista un moment asemanator in care politicienii nostri sa isi traga la gioale cu asa inflacarare. Nu se mai stie cine e "frate" cu cine, cine e aliat cu cine, cine sustine pe cine. Parca duhoarea ciolanului le-a aburit tuturor mintile. Sigur, nu am uitat perioada '96 - 2000, trista amintire a unei frumoase prietenii sfirsite patetic ca in "tradati in dragoste". Din punctul meu de vedere, insa, atitudinile si jocul la scena deschisa ale actorilor acelor vremuri sint, in comparatie cu ce se intimpla astazi, de-a dreptul puerile. Este adevarat, din actorii de atunci, multi sint vedete si astazi, numai ca, intre timp s-au versat, au capatat experienta in a lovi precis si dur, exact in locurile sensibile. In acest context, micutul "apartament" de periferie in care PD si PNL si-au jurat credinta, in care s-au elaborat strategii si s-a sarbatorit cistigarea alegerilor, a devenit dintr-odata neincapator pentru atitea capete, care mai de care mai avide de putere. Nimic nu le mai ajunge, nimic nu le mai e suficient, de la nimic nu se mai pot abtine. Ca sa nu mai spunem ca intre timp s-au cimentat si alte "legaturi periculoase", unele de-a dreptul scabroase. Mahala. Acesta e cuvintul caracteristic scenei politice actuale. De aceea fac pe ei de frica de cite ori aud de voturi sau de referendum. De aceea vor sa amine alegerile pentru Parlamentul European. Le prefera la toamna cind, spera ei, noi vom uita de circul de acum, dar si de sumele exorbitante platite la intretinere desi am numarat pe degete noptile in care termometrele au indicat mai putin de 0 grade, de scumpirile in lant la servicii, gaze, electricitate, alimente. Spera ei ca la vara, cu burtile pline de bors de stevie si spanac vom fi mai intelegatori. S-o creada ei! Populatia e scirbita, satula de haos si certuri "amoroase", de "amante" rosii cu nurii flescaiti dupa atitia ani de guvernare, de prostanaci celebri, de motani libidinosi, de Dane mincinoase, de burduhane proeminente ce nu mai au loc in costumele de firma, de cefe late pe care cravatele de matase abia mai pot sa le cuprinda, de somnorosi, de contracte preferentiale, de declaratiile lor de avere, de certurile acestea interminabile.
Va jur cu mina pe inima nu inteleg o iota din ce se intimpla acum in politica romaneasca. La fel cum habar nu am care sint criteriile dupa care se aleg candidatii la alegerile europarlamentare. De un lucru, insa, sint sigura. De cind am vazut ce nume sint vehiculate ca posibili candidati, pur si simplu mi-a venit o pofta teribila de emigrare. As fugi mincind pamintul. Oriunde. Chiar si in Congo.