Colegiul Naţional "Gheorghe Munteanu-Murgoci"
"Alergăm după viaţa noastră să apucăm să o trăim; dar în loc să trăim clipa, noi suntem într-o continuă alergătură, fiind astfel trăiţi de propria noastră viaţă." Veritabila mărturisire a actriţei Oana Pellea m-a făcut să mă opresc, pur şi simplu, din perindarea mea inconştientă prin succesiunea zilelor şi să realizez că timpul trece pe lângă noi, umplându-ne de dor şi amintiri, fără să ştim să apreciem clipele la momentul oportun. Am înţeles, cu un intens sentiment de regret, că a trecut un an de când s-a retras în Ceruri actorul a cărui amintire va rămâne neştearsă, Cornel Cimpoae. Pitită într-un scaun, în sala teatrului, încercam cu toată fiinţa să reconstitui atmosfera inedită, creată de prezenţa lui în anii prodigioşi, când fermeca prin diversitatea şi complexitatea rolurilor abordate. Doream, cu toată fiinţa, să îl aduc înapoi, măcar în imaginaţie, retrăind iar şi iar senzaţiile frumoase, imaculate, de care am avut parte doar privindu-l, îmbibând sufletele tuturor cu pasiunea lui nemărginită pentru teatru.
Totul în Teatrul "Maria Filotti" aminteşte de el. Nimic nu face să pară că nu a mai trecut pe aici de ceva vreme... Decoruri, fotografii... scurte reîntoarceri în trecut, apropiindu-te de culisele scenei... vocea şi replicile din spectacolele care mi s-au întipărit în memorie... atâtea şi-atâtea amintiri ce aprind emoţia cea mai mistuitoare: dorul. Nevoia imperioasă de a fi totul ca înainte, speranţa de a te mai întâlni măcar o dată cu el pe stradă...cu zâmbetul său discret, din care puteai să ghiceşti că sigur îl ştii de undeva... Da, de la teatru! El este actorul acela genial din... nerăbdarea minutului dinaintea începerii spectacolului, ştiind că-l vei vedea pe Don Juan sau pe Herr Paul...
Încerc să refac cu puterea gândului secvenţe din piese în care l-am văzut cu ani în urmă: "Caragiale... fantasticul", "Don Juan", "Antigona", "Tăblia de la marginea patului"... Nu era nevoie să fii copil pentru a fi cucerit de Motanul Leopold sau de Omul-de-Tinichea... Umorul şi verosimilitatea lui Nea Florea din "Povestea unui înger"... "Drept ca o linie", "Woyzeck", "Plaja", "Adam Geist" - spectacole ce i-au oferit şansa de a fi văzut în ipostaze năucitoare.
Dintotdeauna am ştiut exact cine este Cornel Cimpoae: un actor deosebit de talentat şi un om incredibil, care nu poate fi uitat odată ce l-ai cunoscut. Paradoxal, ultima apariţie, "Herr Paul", a fost nedrept de scurtă, ca şi scurta lui trecere prin viaţă...
Vor mai fi sălile teatrului pline fără Cornel Cimpoae?
Singura părere de rău este că nu l-am cunoscut îndeajuns, în viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, mă pot considera un om privilegiat pentru că l-am admirat ca spectator. Fie doar şi pentru câteva ore, am avut prilejul să învăţ să iubesc, să urăsc, să fiu bună, rea, dezamăgită, furioasă, decepţionată, copilă, adolescentă, bătrână. Să preţuiesc lucrurile importante, să le dau un sens chiar şi atunci când aparent nu au, să izbutesc cu toată inima orice mi-aş propune, să ştiu să tac, să ştiu să ofer, să ştiu să plâng, să ştiu să ascult, să ştiu să visez, să ştiu cum să percep lumea.
Cred cu fermitate că există actori care te cuceresc din prima clipă. Deşi par fiinţe obişnuite, în realitate sunt idoli, capabili să-ţi marcheze existenţa.
Nu va afla niciodată cât de generos a fost cu mine! Trăiesc cu speranţa că intrând în teatru, îl voi reîntâlni într-o bună zi...
