Dorind să afle ce se întâmplă în mintea unei persoane îndrăgostite sau care tocmai a fost dezamăgită pe plan sentimental, autorii studiului au ajuns la concluzia că "boala iubirii" reprezintă într-adevăr o realitate ştiinţifică, scrie mediafax.ro.
Cu ajutorul RMN-ului, savanţii americani au încercat să descifreze misterul care învăluie consecinţele avute de despărţirile amoroase pe plan cerebral. Unii cercetători consideră că dopamina este molecula pasiunii amoroase. Dar ce se întâmplă în cazul unei despărţiri, când apare o decepţie? Modificările observate vizează regiuni ale creierului implicate şi în alte procese asociate cu motivarea, reglate de sistemele de recompensare. În ceea ce priveşte despărţirile şi necazurile (şi toate situaţiile de doliu, în general), activări şi scăderi ale activităţii cerebrale au fost raportate în aceleaşi regiuni din creier. Este dificil de tras concluzii exacte, cu excepţia celor referitoare la sistemele care sunt implicate, însă acest fapt nu este surprinzător.
Boala iubirii
Ca manieră generală, cercetătorii rămân prudenţi în ceea ce priveşte folosirea datelor colectate prin imagistică cerebrală, care sunt adeseori "supra-interpretate". Aceste metode oferă imagini cu regiunile cerebrale deosebit de active sau inactive în timpul unei astfel de "boli amoroase". Dureri de stomac, în piept, senzaţia de strivire, cronică sau de scurtă durată - persoanele care suferă din dragoste descriu adeseori aceste simptome. "Boala iubirii" este însă doar o expresie sau există oare o realitate biofizică care explică acea stare? Toate senzaţiile subiective sunt însoţite de modificări ale activităţii cerebrale. Cauze pur "psihologice" aflate la origine pot fi însoţite de senzaţii fizice localizate. Acest lucru nu vrea să însemne însă că organul vizat este bolnav. În schimb, pot să apară tulburări serioase, precum depresie, care se pot transforma apoi în boli veritabile. Secretul acestui fenomen se află în creier, nu în organele în care acele senzaţii sunt resimţite.
Ca un drog
Anumite studii ştiinţifice tind să afirme că iubirea este un drog, ale cărui efecte ar fi comparabile cu cele produse de cocaină sau nicotină. Iubirea iniţiază, probabil, sistemele de recompensare şi activează regiunile cerebrale vizate de acţiunea drogurilor, care scurtcircuitează sistemele neurotransmiţătoare clasice şi stimulează, direct, printr-o acţiune chimică, transmisiunea de dopamină. Însă, afirmaţia potrivit căreia iubirea este un drog, în sensul medical sau ştiinţific al expresiei, ar reprezenta o eroare şi o exagerare.
