Zilele acestea, invatamintul a fost din nou in atentia opiniei publice.
Pactul National pentru Educatie (PNE) a fost semnat de 15 asociatii si organizatii reprezentind sindicalisti, studenti, parinti si elevi, de presedintele Academiei Romane dar si de presedintele Traian Basescu. Cu surle si trimbite, cu declaratii care mai de care mai increzatoare, seful statului a semnat documentul saptamina trecuta, alaturi de reprezentantii partidelor parlamentare si ai minoritatilor. Foarte frumos! Atita consens pe un pact - clasa politica, societatea civila dar si cei implicati direct in sistem, respectiv, elevi, studenti, parinti si dascali - si atita optimism, greu de intilnit in Romania. Ce-i drept, trei din cele patru sindicate din invatamint nu au semnat documentul, dar motivul nu e nici pe departe cel la care ne-am fi gindit noi. Explicatia? Desi este un pas important in reforma educatiei, PNE nu ia in seama problemele reale ale profesorilor.
Organizatiile care nu au semnat sint Federatia Sindicatelor Libere din Invatamint, Federatia Spiru Haret (la care e afiliat si sindicatul brailean) si Alma Mater. Au mai avut si ceva comentarii legate de neconsultarea sindicatelor la elaborarea pactului, alocarea sumelor catre unitatile de invatamint, finantarea sistemului, dar marea lor problema a fost legata de salarizarea personalului didactic si pastrarea titularizarii.
Tipic pentru invatamintul postdecembrist, tipic pentru un an electoral.
Acum, vizavi de PNE sa nu va faceti, totusi, mari sperante. Acest pact e doar un act de principiu, care, de fapt, nu prea obliga pe nimeni la nimic.
Copiii nostri au fost si ramin in continuare cobaii unei clase politice incompetente, victime ale unui minister prost condus si ale unei caste profesorale macinate fie de orgolii, ambitii personale sau preocupari politice, fie de probleme financiare. Copiii nostri traiesc un cosmar. Sufocati de un program supraincarcat, de o sumedenie de materii care mai de care mai stufoase si mai complicate, la care se adauga ore intregi de meditatii sau teme pentru acasa, copiii nostri nu mai au copilarie. Sint niste robotei, a caror viata graviteaza doar in jurul scolii, frustrati, sedentari, unii cu serioase probleme de sanatate.
Refuz sa cred ca in toata tara asta nu s-ar gasi un grup de cadre didactice care sa elaboreze o programa normala de invatamint, o programa care sa asigure copiilor necesarul de cultura generala, nu sa ii transforme peste noapte in veritabili "einsteini". Copiii nostri, fiti convinsi, nu ar fi nici mai prosti, nici mai neinstruiti, nici mai ignoranti daca intr-o zi ar avea ceva timp si pentru sport, pentru cultivarea unor inclinatii sau abilitati, si, de ce nu, timp de joaca. Va asigur, ar fi mai fericiti, mai odihniti, mai vioi si, cel mai important, ar veni cu placere la scoala. Dar asta, se pare, nu intereseaza pe nimeni, nici politicieni, nici conducerea Ministerului Educatiei, nici sindicate din invatamint. Altfel, ar reactiona in consecinta. Daca din sistem nimeni nu vrea, nu poate sau nu e dispus sa isi asume responsabilitatea unei adevarate si corecte reforme, sa se gaseasca, domnule, o alta solutie. Cum ar fi importul unui model educational de succes. Oricum, in Romania, si importurile sint la moda.
Pactul National pentru Educatie (PNE) a fost semnat de 15 asociatii si organizatii reprezentind sindicalisti, studenti, parinti si elevi, de presedintele Academiei Romane dar si de presedintele Traian Basescu. Cu surle si trimbite, cu declaratii care mai de care mai increzatoare, seful statului a semnat documentul saptamina trecuta, alaturi de reprezentantii partidelor parlamentare si ai minoritatilor. Foarte frumos! Atita consens pe un pact - clasa politica, societatea civila dar si cei implicati direct in sistem, respectiv, elevi, studenti, parinti si dascali - si atita optimism, greu de intilnit in Romania. Ce-i drept, trei din cele patru sindicate din invatamint nu au semnat documentul, dar motivul nu e nici pe departe cel la care ne-am fi gindit noi. Explicatia? Desi este un pas important in reforma educatiei, PNE nu ia in seama problemele reale ale profesorilor.
Organizatiile care nu au semnat sint Federatia Sindicatelor Libere din Invatamint, Federatia Spiru Haret (la care e afiliat si sindicatul brailean) si Alma Mater. Au mai avut si ceva comentarii legate de neconsultarea sindicatelor la elaborarea pactului, alocarea sumelor catre unitatile de invatamint, finantarea sistemului, dar marea lor problema a fost legata de salarizarea personalului didactic si pastrarea titularizarii.
Tipic pentru invatamintul postdecembrist, tipic pentru un an electoral.
Acum, vizavi de PNE sa nu va faceti, totusi, mari sperante. Acest pact e doar un act de principiu, care, de fapt, nu prea obliga pe nimeni la nimic.
Copiii nostri au fost si ramin in continuare cobaii unei clase politice incompetente, victime ale unui minister prost condus si ale unei caste profesorale macinate fie de orgolii, ambitii personale sau preocupari politice, fie de probleme financiare. Copiii nostri traiesc un cosmar. Sufocati de un program supraincarcat, de o sumedenie de materii care mai de care mai stufoase si mai complicate, la care se adauga ore intregi de meditatii sau teme pentru acasa, copiii nostri nu mai au copilarie. Sint niste robotei, a caror viata graviteaza doar in jurul scolii, frustrati, sedentari, unii cu serioase probleme de sanatate.
Refuz sa cred ca in toata tara asta nu s-ar gasi un grup de cadre didactice care sa elaboreze o programa normala de invatamint, o programa care sa asigure copiilor necesarul de cultura generala, nu sa ii transforme peste noapte in veritabili "einsteini". Copiii nostri, fiti convinsi, nu ar fi nici mai prosti, nici mai neinstruiti, nici mai ignoranti daca intr-o zi ar avea ceva timp si pentru sport, pentru cultivarea unor inclinatii sau abilitati, si, de ce nu, timp de joaca. Va asigur, ar fi mai fericiti, mai odihniti, mai vioi si, cel mai important, ar veni cu placere la scoala. Dar asta, se pare, nu intereseaza pe nimeni, nici politicieni, nici conducerea Ministerului Educatiei, nici sindicate din invatamint. Altfel, ar reactiona in consecinta. Daca din sistem nimeni nu vrea, nu poate sau nu e dispus sa isi asume responsabilitatea unei adevarate si corecte reforme, sa se gaseasca, domnule, o alta solutie. Cum ar fi importul unui model educational de succes. Oricum, in Romania, si importurile sint la moda.
