În ultimii 25 de ani, Brăila a rămas un oraş încremenit în timp, unde nu doar că nu s-a mai construit niciun edificiu public de referinţă, dar şi cele existente deja au căzut, în mare parte, pradă degradării. Dar oare doar clădirile şi străzile s-au degradat? Oamenii cetăţii cum sunt, au evoluat sau au involuat, din punctul de vedere al educaţiei şi al comportamentului?
Cuvintele pot jigni uneori. Imaginile foto, însă, nu jignesc niciodată intenţionat. Ele doar arată un adevăr, aşa cum e, fără să îl cosmetizeze.
Avem, aşadar, o fotografie de la o manifestare publică din 26 mai, 1968, anul când Brăila a serbat 600 de ani de atestare documentară, şi o fotografie de la manifestările publice din această vară, din 15 august, de Zilele Brăilei. În ambele situaţii apar oamenii momentului, aşa cum au înţeles ei să iasă în spaţiul public, conform modei şi moravurilor timpului în care trăiesc.
Locul e acelaşi, faleza Dunării, însă elementele de fundal sunt complet diferite: o simbolică poartă a cetăţii versus un lung şir de grătare, ce emană nori de fum.
