Cota Dunarii a scazut, ieri, cu 3 centimetri, ajungind la 640 cm, la mira Braila, insa starea de alerta se mentine, digurile fiind tinute permanent sub observatie si intarite, acolo unde este cazul, cu saci umpluti cu pamint, fascine de nuiele sau, mai simplu, cu pamint. Administratorii digurilor brailene au dat asigurari, in ultimele zile, ca situatia este tinuta sub control si ca nu s-au inregistrat probleme deosebite. Ei au continuat si ieri sa isi mentina aceasta pozitie, desi, de exemplu, conducerea societatii "Insula Mare a Brailei" SA ii contrazicea pe cei de la Administratia Nationala de Imbunatatiri Funciare, afirmind ca mai mult de 6.000 hectare arabile din incinta Insulei sint afectate de baltiri si exces de umiditate cauzate de infiltrarea apei pe sub dig. "Aceasta cifra mi se pare cel putin exagerata. Din observatiile pe care le-am facut noi in teritoriu a reiesit ca mai mult de 400 ha nu sint afectate de infiltratii in Insula Mare si marea majoritate dintre acestea se afla in imediata apropiere a digurilor, pe suprafete neincluse in circuitul agricol. Pot sa asigur pe toata lumea ca statiile noastre de desecare functioneaza non stop, dovada fiind faptul ca pe canalele de desecare apa are un nivel foarte mic. Infiltratiile se manifesta pe locurile unde inainte, pe vremea Baltii Brailei, existau funduri de lac sau privale. Este un fenomen foarte normal, in conditiile in care, de partea cealalta a digului, apa este cu doi metri si ceva peste nivelul incintei Insulei. Pentru a diminua efectele excesului de umiditate, cei de la IMB au la indemina o solutie foarte simpla, aceea de a sapa niste rigole, pentru ca apa sa se scurga in canalele de desecare care, dupa cum v-am spus, au o capacitate foarte mare de preluare", ne-a declarat Dan Ionel, directorul ANIF, Sucursala Ialomita, Arges, Siret. Pentru a fi cit mai convingator, directorul Dan l-a invitat pe reporterul nostru sa faca o scurta incursiune in Insula, ca sa vada la fata locului cum stau lucrurile.
Deocamdata, situatia este sub control
Intr-adevar, canalele de desecare sint aproape goale, iar digurile par suficient de solide pentru a rezista actualului debit al Dunarii, de 13.000 metri cubi pe secunda, si chiar unei noi unde de viitura, care ar creste nivelul fluviului cu mai mult de 10 cm. Este considerata ca zona cu probleme doar portiunea de dig de pe bratul Vilciu, cuprinsa intre kilometrii 22 si 25, ce s-a tasat din cauza circulatiei cu autovehicule. Acolo se actioneaza de citeva zile, pentru suprainaltare sau completare cu pamint. "Lucram atit aici, cit si in alte puncte, mai putin critice, cu sapte utilaje terasiere - excavatoare si buldozere - si 12 mijloace de transport - autobasculante si tractoare cu remorca. La acestea se adauga utilajele repartizate de IMB SA pentru intretinerea digului. In plus, cei 14 cantonieri ai nostri patruleaza continuu pentru depistarea eventualelor probleme, iar pe portiuni de dig de cite 20-30 km au fost repartizate cadre tehnice care coordoneaza actiunile de aparare", ne-a informat Ioan Ghelase, inspector sef al unitatii de administrare a IMB din cadrul ANIF.
Din pacate, in mai multe locuri, eroziunile de taluz sint accentuate de animalele lasate libere de locuitorii satelor din Insula. Problemele sint provocate in special de porcii care rima in corpul digului, facind ca acesta sa fie mai vulnerabil in fata valurilor formate pe Dunare. Proprietarii animalelor nu vor sa inteleaga sa le tina inchise in tarcuri, in ciuda faptului ca, in sate, situatia este cel putin ingrijoratoare, apa provenita din infiltratii baltind in multe dintre gospodariile aflate in apropierea digurilor. Oamenii baltii sint, insa, invatati cu astfel de situatii: "Am barca aicea, linga dig. Daca e ceva, ne salvam macar pe noi si pe cele doua nepotele", ne-a spus Ioana Mocanu, o femeie in virsta de 63 de ani, din satul Tacau, comuna Marasu. Aceasta a prins o inundatie, in anii '60, cind inca nu se facusera indiguirile si a mai vazut nivelul Dunarii asa mare in 1970. Atunci digurile au rezistat iar batrina, fara a se lasa prea mult impresionata de apa care balteste in ograda fiului sau, situata la marginea satului, spera ca pericolul va trece si de data asta, fara sa se intimple nici o nenorocire.
Deocamdata, situatia este sub control
Intr-adevar, canalele de desecare sint aproape goale, iar digurile par suficient de solide pentru a rezista actualului debit al Dunarii, de 13.000 metri cubi pe secunda, si chiar unei noi unde de viitura, care ar creste nivelul fluviului cu mai mult de 10 cm. Este considerata ca zona cu probleme doar portiunea de dig de pe bratul Vilciu, cuprinsa intre kilometrii 22 si 25, ce s-a tasat din cauza circulatiei cu autovehicule. Acolo se actioneaza de citeva zile, pentru suprainaltare sau completare cu pamint. "Lucram atit aici, cit si in alte puncte, mai putin critice, cu sapte utilaje terasiere - excavatoare si buldozere - si 12 mijloace de transport - autobasculante si tractoare cu remorca. La acestea se adauga utilajele repartizate de IMB SA pentru intretinerea digului. In plus, cei 14 cantonieri ai nostri patruleaza continuu pentru depistarea eventualelor probleme, iar pe portiuni de dig de cite 20-30 km au fost repartizate cadre tehnice care coordoneaza actiunile de aparare", ne-a informat Ioan Ghelase, inspector sef al unitatii de administrare a IMB din cadrul ANIF.
Din pacate, in mai multe locuri, eroziunile de taluz sint accentuate de animalele lasate libere de locuitorii satelor din Insula. Problemele sint provocate in special de porcii care rima in corpul digului, facind ca acesta sa fie mai vulnerabil in fata valurilor formate pe Dunare. Proprietarii animalelor nu vor sa inteleaga sa le tina inchise in tarcuri, in ciuda faptului ca, in sate, situatia este cel putin ingrijoratoare, apa provenita din infiltratii baltind in multe dintre gospodariile aflate in apropierea digurilor. Oamenii baltii sint, insa, invatati cu astfel de situatii: "Am barca aicea, linga dig. Daca e ceva, ne salvam macar pe noi si pe cele doua nepotele", ne-a spus Ioana Mocanu, o femeie in virsta de 63 de ani, din satul Tacau, comuna Marasu. Aceasta a prins o inundatie, in anii '60, cind inca nu se facusera indiguirile si a mai vazut nivelul Dunarii asa mare in 1970. Atunci digurile au rezistat iar batrina, fara a se lasa prea mult impresionata de apa care balteste in ograda fiului sau, situata la marginea satului, spera ca pericolul va trece si de data asta, fara sa se intimple nici o nenorocire.
