In ultimii ani, in Romania, schimbarile climatice au fost tot mai evidente, fiind resimtite atit in sezonul cald, cit si in sezonul rece. Cercetatorii pun toate acestea pe seama incazirii globale, printre efecte numarindu-se: cresterea temperaturilor medii, scaderea semnificativa a grosimii stratului de zapada, inregistrarea din ce in ce mai des a unor fenomene meteo distructive - furtuni puternice, inundatii, grindina, ingheturi tirzii etc.
Si sub aspectul precipitatiilor s-a constatat o scadere a cantitatilor anuale, de la an la an, inregistrindu-se o crestere a suprafetelor afectate de seceta, dar si amplificarea tendintei de aridizare si desertificare. Tot mai multe zone pot fi incadrate acum in categoria arealelor vulnerabile la seceta acuta si prelungita, grav afectate fiind sudul si sud estul Romaniei, indeosebi sudul Olteniei, Munteniei si al Moldovei, Baraganul si Dobrogea, zone in care, incepind cu anul 2000, deficitul de apa din sol a atins valori alarmante.
Una peste alta, spun cercetatorii, in Romania, pe aproximativ 6 - 7 milioane hectare, dintr-un total arabil de circa 9,5 milioane ha, solurile sint afectate, intr-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi si in ani consecutivi. Din aceasta cauza, anual, in aceste zone, fermierii inregistreaza pierderi cuprinse intre 30 si chiar 100 %. Din pacate, judetul nostru este situat exact intr-o asemenea zona. De aceea, combaterea secetei si descoperirea unor practici adaptate noilor conditii de mediu este una din prioritatile cercetatorilor din cadrul Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola (SCDA) Braila. In acest sens, ei au efectuat o serie de cercetari, in urma carora au elaborat mai multe lucrari de specialitate, carti sau brosuri, pe care le-au pus la dispozitia fermierilor si specialistilor agronomi din zona.
"Seceta si agricultura in conditii de seceta"
Dintre ele, se distinge insa cea a dr. ing Ion Marin Tiru, fost cercetator, SCDA, "Seceta si agricultura in conditii de seceta", publicata in 2004. Ceea ce o deosebeste de celelalte lucrari este lobby-ul sustinut pentru un tip de agricultura, cunoscut la nivel mondial sub denumirea "dry farming". Toamna aceasta, dupa o vara extrem de grea, in care agricultorii braileni au suferit pierderi importante din cauza secetei, dr. Tiru, in prezent pensionar, a readus in discutie metoda, pe care a prezentat-o ca pe o piesa importanta in strategia de lupta impotriva secetei. "Trebuie sa inteleaga toata lumea, de la guvernanti, academicieni, si pina la simplii agricultori, ca in Romania se practica un sistem de agricultura favorabil zonelor umede si anilor ploiosi, total necorespunzator cu conditiile actuale. Schimbarile climatice ne obliga acum sa aplicam o agricultura diferita, iar propunerea mea este sistemul dry farming, o strategie pe care americanii o practica si o perfectioneaza incepind din secolul al XIX-lea, in zece state din Marea Cimpie si centrul SUA. Experimental s-a aplicat si la noi, in perioada 1932 - 1941, de catre DC Sandoiu. Din pacate, dupa 1947, expresia dry farming a disparut complet din literatura agricola romaneasca, pentru ca era considerata imperialista, iar Sandoiu a fost marginalizat. Data fiind complexitatea luptei impotriva secetei, consider ca acum sistemul trebuie reintegrat, principiile lui de baza constind in conservarea apei in sol si folosirea ei cit mai eficient. Pentru cercetarea si implementarea acestui sistem insa, este necesara specializarea unor statiuni de cercetare, si cred eu ca SCDA Braila ar trebui sa fie printre primele, pentru ca se afla in cea mai arida zona din tara", a explicat dr. ing. Ion Tiru.
Un factor de baza in strategia pentru dezvoltarea agriculturii
In lume se cunosc doua sisteme de agricultura: generale, care prin caracteristicile lor par sa fie compatibile tuturor zonelor (ceea ce se practica in prezent si in tara noastra); si speciale, destinate cu deosebire zonelor secetoase si afectate de seceta. Dintre sistemele speciale, "dry farming"este cel mai performant, sustin specialistii. Sistemul se aplica in doua variante: cu irigatie sau fara irigatie, iar pentru implementarea lui este necesara o revizuire totala a opticii agricole. In primul rind sint necesare investitii noi in tehnici si utilaje, dar si in scolirea specialistilor. Tocmai de aceea, Tiru recunoaste ca nu se va putea introduce peste noapte si propune realizarea unei strategii pe termen lung care sa aiba in vedere trecerea treptata de la agricultura generala la sistemul dry farming. Pina atunci insa, sint investitii minore care pot fi realizate cu usurinta, investitii pe care Ministerul Agriculturii chiar le are in vedere inca de la sfirsitul anilor '90. Printre ele se numara reabilitarea sistemului de irigatii, infiintarea perdelelor forestiere si cresterea suprafetei impadurite. Nu au fost bani insa pentru punerea lor in practica. In plus, sint recomandate lucrarile mecanice care permit conservarea apei in sol si utilizarea unor specii, soiuri si hibrizi rezistente la seceta.
"Prabusirea sistemelor de irigatii, dupa 1990, ne aduce din nou si mai insistent in situatia de a cauta resurse pentru reabilitarea agriculturii romanesti si nu le gasim. Incercarea pe care am facut-o in 2004, prin publicarea cartii, nu a atras atentia celor in masura sa faca ceva. Dupa problemele cu care ne-am confruntat in aceasta vara, sper sa obtin macar un ecou. Pentru ca sint mai mult decit necesare reconsiderarea, fundamentarea si implementarea sistemului dry farming ca factor de baza in strategia pentru dezvoltarea agriculturii romanesti pe temen mediu si lung", a incheiat Tiru.
Si sub aspectul precipitatiilor s-a constatat o scadere a cantitatilor anuale, de la an la an, inregistrindu-se o crestere a suprafetelor afectate de seceta, dar si amplificarea tendintei de aridizare si desertificare. Tot mai multe zone pot fi incadrate acum in categoria arealelor vulnerabile la seceta acuta si prelungita, grav afectate fiind sudul si sud estul Romaniei, indeosebi sudul Olteniei, Munteniei si al Moldovei, Baraganul si Dobrogea, zone in care, incepind cu anul 2000, deficitul de apa din sol a atins valori alarmante.
Una peste alta, spun cercetatorii, in Romania, pe aproximativ 6 - 7 milioane hectare, dintr-un total arabil de circa 9,5 milioane ha, solurile sint afectate, intr-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi si in ani consecutivi. Din aceasta cauza, anual, in aceste zone, fermierii inregistreaza pierderi cuprinse intre 30 si chiar 100 %. Din pacate, judetul nostru este situat exact intr-o asemenea zona. De aceea, combaterea secetei si descoperirea unor practici adaptate noilor conditii de mediu este una din prioritatile cercetatorilor din cadrul Statiunii de Cercetare si Dezvoltare Agricola (SCDA) Braila. In acest sens, ei au efectuat o serie de cercetari, in urma carora au elaborat mai multe lucrari de specialitate, carti sau brosuri, pe care le-au pus la dispozitia fermierilor si specialistilor agronomi din zona.
"Seceta si agricultura in conditii de seceta"
Dintre ele, se distinge insa cea a dr. ing Ion Marin Tiru, fost cercetator, SCDA, "Seceta si agricultura in conditii de seceta", publicata in 2004. Ceea ce o deosebeste de celelalte lucrari este lobby-ul sustinut pentru un tip de agricultura, cunoscut la nivel mondial sub denumirea "dry farming". Toamna aceasta, dupa o vara extrem de grea, in care agricultorii braileni au suferit pierderi importante din cauza secetei, dr. Tiru, in prezent pensionar, a readus in discutie metoda, pe care a prezentat-o ca pe o piesa importanta in strategia de lupta impotriva secetei. "Trebuie sa inteleaga toata lumea, de la guvernanti, academicieni, si pina la simplii agricultori, ca in Romania se practica un sistem de agricultura favorabil zonelor umede si anilor ploiosi, total necorespunzator cu conditiile actuale. Schimbarile climatice ne obliga acum sa aplicam o agricultura diferita, iar propunerea mea este sistemul dry farming, o strategie pe care americanii o practica si o perfectioneaza incepind din secolul al XIX-lea, in zece state din Marea Cimpie si centrul SUA. Experimental s-a aplicat si la noi, in perioada 1932 - 1941, de catre DC Sandoiu. Din pacate, dupa 1947, expresia dry farming a disparut complet din literatura agricola romaneasca, pentru ca era considerata imperialista, iar Sandoiu a fost marginalizat. Data fiind complexitatea luptei impotriva secetei, consider ca acum sistemul trebuie reintegrat, principiile lui de baza constind in conservarea apei in sol si folosirea ei cit mai eficient. Pentru cercetarea si implementarea acestui sistem insa, este necesara specializarea unor statiuni de cercetare, si cred eu ca SCDA Braila ar trebui sa fie printre primele, pentru ca se afla in cea mai arida zona din tara", a explicat dr. ing. Ion Tiru.
Un factor de baza in strategia pentru dezvoltarea agriculturii
In lume se cunosc doua sisteme de agricultura: generale, care prin caracteristicile lor par sa fie compatibile tuturor zonelor (ceea ce se practica in prezent si in tara noastra); si speciale, destinate cu deosebire zonelor secetoase si afectate de seceta. Dintre sistemele speciale, "dry farming"este cel mai performant, sustin specialistii. Sistemul se aplica in doua variante: cu irigatie sau fara irigatie, iar pentru implementarea lui este necesara o revizuire totala a opticii agricole. In primul rind sint necesare investitii noi in tehnici si utilaje, dar si in scolirea specialistilor. Tocmai de aceea, Tiru recunoaste ca nu se va putea introduce peste noapte si propune realizarea unei strategii pe termen lung care sa aiba in vedere trecerea treptata de la agricultura generala la sistemul dry farming. Pina atunci insa, sint investitii minore care pot fi realizate cu usurinta, investitii pe care Ministerul Agriculturii chiar le are in vedere inca de la sfirsitul anilor '90. Printre ele se numara reabilitarea sistemului de irigatii, infiintarea perdelelor forestiere si cresterea suprafetei impadurite. Nu au fost bani insa pentru punerea lor in practica. In plus, sint recomandate lucrarile mecanice care permit conservarea apei in sol si utilizarea unor specii, soiuri si hibrizi rezistente la seceta.
"Prabusirea sistemelor de irigatii, dupa 1990, ne aduce din nou si mai insistent in situatia de a cauta resurse pentru reabilitarea agriculturii romanesti si nu le gasim. Incercarea pe care am facut-o in 2004, prin publicarea cartii, nu a atras atentia celor in masura sa faca ceva. Dupa problemele cu care ne-am confruntat in aceasta vara, sper sa obtin macar un ecou. Pentru ca sint mai mult decit necesare reconsiderarea, fundamentarea si implementarea sistemului dry farming ca factor de baza in strategia pentru dezvoltarea agriculturii romanesti pe temen mediu si lung", a incheiat Tiru.
