Donald Tusk a fost reales în funcția de președinte al Consiliului European, în ciuda obiecțiilor Poloniei, de către liderii statelor membre ale Uniunii Europene, relatează Agerpres.
Premierul belgian Charles Michel și prim-ministrul luxemburghez Xavier Bettel au fost primii care au anunțat, pe Twitter, realegerea lui Tusk și l-au felicitat pe oficialul polonez.
Premierul Cehiei, Bohuslav Sobotka, a precizat, tot într-un mesaj postat pe rețeaua de socializare, că doar Polonia s-a opus alegerii lui Tusk pentru încă un mandat de doi ani și jumătate la șefia Consiliului European.
„Sunt recunoscător pentru încrederea și evaluarea pozitivă a Consiliului. Voi face tot ce îmi stă în putere pentru o Uniune Europeană mai bună", a scris și Donald Tusk pe Twitter.
Președintele Consiliului European asigură reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și nu poate exercita în același timp și un mandat național (art. 15, alin. 6 din Tratat).
Totodată, președintele acestei instituții prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European, asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor instituției, în cooperare cu președintele Comisiei, acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul lucrărilor și prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a instituției.
Președintele Consiliului European reprezintă UE la mai multe categorii de summit-uri internaționale: summit-uri bilaterale, organizate între UE și partenerii săi strategici (au loc, de obicei, o dată pe an); summit-uri multilaterale la nivel internațional, în cadrul cărora UE fie este membru, fie este invitată, în calitate de actor internațional esențial (de exemplu în cadrul G7, G8, G20, Adunarea Generală a ONU (UNGA); summit-uri multilaterale la nivelul UE, care includ Parteneriatul estic, UE-Africa, UE-ASEM (Asia-Europe Meeting) etc, mai scrie consilium.europa.eu.
Consiliul European a fost creat în decembrie 1973, ca un organism informal la nivelul UE. Prin Tratatul de la Maastricht (1992), Consiliul European devine un organism oficial (fără să fie una dintre instituțiile Uniunii), iar prin Tratatul de la Lisabona (2009), acesta devine una dintre cele șapte instituții ale UE. Astfel, Consiliul definește orientarea politică generală a UE, dar nu are un rol legislativ la nivelul Uniunii. Consiliul European stabilește agenda politică, în mod tradițional prin intermediul "concluziilor" adoptate în cadrul reuniunilor, care identifică subiectele de interes și măsurile care urmează să fie luate.
Din Consiliul European fac parte șefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale UE, președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene. Deciziile în cadrul instituției sunt adoptate, în general, prin consens. În anumite situații menționate în tratatele UE, deciziile sunt adoptate cu unanimitate sau cu majoritate calificată.
