Doamna Europa si Domnul Olli Rehn

Uniunea Europeana este o cucoana tare simandicoasa si de moda veche. Ea are multi angajati care se ocupa de dinsa si de bunastarea ei. Unii se ocupa de lucrurile de prin casa, de cum sint udate si aranjate florile in glastra, de cum sint plivite si udate gradinile, de distanta dintre straturile de rosii - pentru ca Doamnei Europe nu-i place sa lase plantele in voia lor, ci ele trebuie sa creasca aliniate frumos, paralele sau inclinate sub un anume unghi, predeterminat de specialistii domniei sale. Alti angajati se ocupa de animalutele care cresc prin ograda Doamnei Europa, sa aiba urechile drepte, picioare frumoase si pene in culori agreabile privirii critice a Doamnei. Unii angajati au sarcina de a construi poduri, altii drumuri, toate supervizate de normele comune, egal admise si apreciate unanim, ale Doamnei. Si pentru a intari puterea celor care se ocupa cu respectarea bugetului, a infrastucturii, a agriculturii, a industriei si a tuturor celorlalte zone din curtea Europei, Doamna le-a spus Comisari. Si daca Doamna a zis, apoi e musai sa se faca conform regulamentelor acesteia... ca altfel... Si cu o regula aici, cu un indemn dincolo, cu o reglementare si mai dincolo, s-a creat ditamai acquisul comunitar... Noi, care inca ne uitam de peste gard la ordinea si disciplina din ograda Doamnei Europe si ii admiram disciplina, am vrea sa avem si noi, ca acolo, gainile pe partea stinga dreapta a drumului, albe sau colorate, dar toate de aceeasi marime, purcelusii curati, spalati cu sapunuri speciale, pe partea dreapta, cu boticul fara belciug si codita invirtita de trei ori si jumatate fix, vacutele patate sau movulii - astea dau lapte special, numai pentru ciocolata cu alune - ascultind muzica de Bach sau Mozart, in timp ce lucratori mascati, cu manusi, halate si cizme ireprosabil de albe, le solicita, democratic si comunitar, conform normelor, lapticul ecologic... Am cerut si noi sa ne primeasca in ograda lor curata si aranjata, dar ce te faci, ca au inceput sa ne puna conditii: sa nu ne mai bem tuica sau palinca decit acasa, ca altfel ii trebuie atestat de puritate, dupa norme anume stabilite de Comunitate, sa nu ne mai lasam animalutele sa umble peste tot prin ograda, ci numai in zone temeinic controlate, cu iarba de o anumita densitate, culoare si miros, sa ne crestem purceii numai in ferme, eventual construite sub pamint, daca se poate (caz concret, in Olanda!), ca sa nu sufere ochiul nostru atacuri estetice si nici simtul olfactiv neplaceri cauzatoare, poate chiar de daune... si inca multe, multe altele... dar nu suntem singurii care privesc peste gard... mai sint si altii care poftesc la belsugul pe care il vad, peste gard, la vecinii astia asa bine organizati! Si atunci, tocmai pentru ca sunt organizati bine, Doamna Europa a hotarit sa gasesca pe cineva care sa aiba grija sa nu se faca imbulzeala la usa din fata a curtii sale si nici prea multa galagie... Trebuia cineva care sa faca ordine intre noi, cei de peste gardul mosiei sale, chiar inainte sa isi deschida portile... Si asa a fost infiintat si postul de comisar pentru extindere al Doamnei Uniune! Cin’ sa fie, cin’ sa fie, ca nu prea se imbulzeau cetatenii... asa ca a fost ales un comisar nordic, blond, cu ochii albastrii (pe bune!), venit din frigurile si departata Laponie, aproape de linga casa lui Mos Craciun, copii! El se numeste Olli Rehn si este foarte tinar, daca ne uitam in buletinul lui, are numai 44 de ani, e casatorit si are o fetita, pe Silva! Domnul Ollie Rehn e doctor in filosofie la Oxford, are studii in economie, relatii internationale si jurnalism in SUA si un master in stiinte politice, la el acasa, la Helsinki... Cu toata virsta lui “frageda”, domnul Ollie a fost consilierul primului ministru al Finlandei, a fost parlamentar finlandez si european, consilier municipal la Helsinki si presedintele Centrelor de tineret finlandeze. Dar domnul Ollie Rehn a fost si vinzator ambulant in tinerete, pentru a-si cistiga vacantele, pentru o companie de cauciucuri auto! A jucat si fotbal in diferite echipe de tineret si continua si acum sa joace pentru euro-comisia II (existind, probabil, si o euro-comisie numarul I) fiind preocupat, pe linga economia politica si lectura, de jazz si rock (daca va mai intrebati de ce a avut Finlanda asa reprezentanti la Eurovisionul de anul acesta!).
Cam asa sta treaba cu comisarul care se ocupa de admiterea si a tarii noastre, in gradina larga si extrem de ordonata a Doamnei Europe! Incercind o concluzie rapida si extrem de subiectiva, ar fi ca, daca incercam sa punem ordine in gradina noastra, daca ne curatam de obieceiurile, daca nu rele, cel putin neelegante in societatea pe care ne-o dorim si la noi, adica sa nu mai scuipam semintele printre dinti, in trenuri sau autobuze, sa nu mai trisam regulile, gindindu-ne ca astfel sintem mai isteti decit ceilalti, sa nu mai batem dupa amiaza covoarele, enervind un bloc intreg, sa nu ne mai parcam masinile direct pe trotuare, fara a ne gindi la persoanele cu dificultati de deplasare sau la mamele cu copii mici, sa nu ne mai dorim moartea caprei vecinului doar asa, ca sa nu-i mearga nici lui mai bine si, mai ales, cind vom inceta sa ne mai fie rusine de munca, orice fel munca, dar legala si cu taxe platite, de abia atunci vom intra, cu capul sus, pe poarta Europei. Care va fi larg deschisa, de insasi cei care locuiesc acolo si se numesc acum europeni, si care ne vor astepta cu flori si covor rosu/albastru/portocaliu - nu conteaza culoarea, fara a se inchide in case, cu trei rinduri de lacate, de frica hotilor… asa cum fac acum!