"Cum sa demisioneze un DIRECTOR din cauza unor elevi? Cum au ajuns niste mucosi cu tupeu si spate sa dea jos un director si sa jigneasca o cancelarie intreaga? E INADMISIBIL, ca profesor sa cedezi presiunii unor elevi nesimtiti... NU SE POATE ASA CEVA, STIMATI COLEGI!" tuna si fulgera cineva, ieri, pe www.obiectivbr.ro comentind articolul de prima pagina, cel legat de demisia directorului general al Colegiului National "Gh. M. Murgoci".
Cind am citit comentariul asta mi s-au desfasurat in fata ochilor figurile tuturor cadrelor didactice cu care am avut de-a face pe parcursul vietii. Cele doua invatatoare pe care le-am avut in clasele I-IV, ambele de o noblete extraordinara, instructorul de practica din gimnaziu, care-mi lovea colegii peste palme cu electrozii de la aparatele de sudura, profesoara de geografie, care reusea sa ne faca sa invatam cu placere denumirile tuturor muntilor desenati pe harta, directorul scolii generale, care mi-a ars o palma peste fata doar pentru ca ma aflam in afara clasei dupa ce se sunase, fara sa intrebe daca nu cumva mi-e rau si daca nu cumva ma duc la toaleta sa vomit, profesoara de limba si literatura romana din V-VIII, careia o sa-i multumesc toata viata pentru felul in care a stiut sa-mi stirneasca interesul pentru literatura, o domnisoara batrina din liceu, care ne certa la fiecare ora pentru motive dintre cele mai stupide, profesorul de fizica, cel care organiza, in afara programei, cursuri de informatica intuind la inceputul anilor '90 cit de important va fi calculatorul peste un deceniu, profesori din scoala generala, din liceu si facultate, barbati si femei, buni si rai, somitati sau ilustri necunoscuti, toti oamenii astia, fiecare cu cite o lume intreaga in spate, cu cite un destin, cu cite un suflet. Ii apreciez si acum pe cei pe care ii apreciam atunci, pentru viziunea complexa, pentru felul in care imi stirneau curiozitatea si imaginatia, pentru verticalitate si credinta in valorile fundamentale, la fel cum ii detest in continuare pe cei pe care ii detestam atunci, pentru lipsa de tact ori de metoda, pentru dezinteres, pentru severitatea exagerata, pentru abuzurile fizice sau emotionale la care isi supuneau elevii, vazind in ei doar niste... mucosi. Fiindca, pina la urma, cred ca de la asta porneste totul, de la felul in care profesorii isi privesc elevii. Vad in ei oamenii care vor fi sau doar niste mucosi care n-au voie sa cirteasca?
Nu dau lectii de pedagogie, insa cred ca unii dintre profesori continua sa traiasca doar in amintirile pe care elevii lor le mai au despre ei. Tu esti un profesor care citeste ziarul. Cum vrei sa-si aminteasca elevii tai despre tine?
Cind am citit comentariul asta mi s-au desfasurat in fata ochilor figurile tuturor cadrelor didactice cu care am avut de-a face pe parcursul vietii. Cele doua invatatoare pe care le-am avut in clasele I-IV, ambele de o noblete extraordinara, instructorul de practica din gimnaziu, care-mi lovea colegii peste palme cu electrozii de la aparatele de sudura, profesoara de geografie, care reusea sa ne faca sa invatam cu placere denumirile tuturor muntilor desenati pe harta, directorul scolii generale, care mi-a ars o palma peste fata doar pentru ca ma aflam in afara clasei dupa ce se sunase, fara sa intrebe daca nu cumva mi-e rau si daca nu cumva ma duc la toaleta sa vomit, profesoara de limba si literatura romana din V-VIII, careia o sa-i multumesc toata viata pentru felul in care a stiut sa-mi stirneasca interesul pentru literatura, o domnisoara batrina din liceu, care ne certa la fiecare ora pentru motive dintre cele mai stupide, profesorul de fizica, cel care organiza, in afara programei, cursuri de informatica intuind la inceputul anilor '90 cit de important va fi calculatorul peste un deceniu, profesori din scoala generala, din liceu si facultate, barbati si femei, buni si rai, somitati sau ilustri necunoscuti, toti oamenii astia, fiecare cu cite o lume intreaga in spate, cu cite un destin, cu cite un suflet. Ii apreciez si acum pe cei pe care ii apreciam atunci, pentru viziunea complexa, pentru felul in care imi stirneau curiozitatea si imaginatia, pentru verticalitate si credinta in valorile fundamentale, la fel cum ii detest in continuare pe cei pe care ii detestam atunci, pentru lipsa de tact ori de metoda, pentru dezinteres, pentru severitatea exagerata, pentru abuzurile fizice sau emotionale la care isi supuneau elevii, vazind in ei doar niste... mucosi. Fiindca, pina la urma, cred ca de la asta porneste totul, de la felul in care profesorii isi privesc elevii. Vad in ei oamenii care vor fi sau doar niste mucosi care n-au voie sa cirteasca?
Nu dau lectii de pedagogie, insa cred ca unii dintre profesori continua sa traiasca doar in amintirile pe care elevii lor le mai au despre ei. Tu esti un profesor care citeste ziarul. Cum vrei sa-si aminteasca elevii tai despre tine?
