La petrecere ne-am distrat din plin cu colegii nostri de aici si am inteles, o data in plus, sensul adinc al bonenkai. La sfirsit de an, dupa ce in fiecare zi se vad mai multe ore pe zi, dupa ce isi petrec cea mai mare parte din viata impreuna, japonezii se aduna si petrec ca sa incununeze anul. Salutul de rigoare este ?O tsukare sama deshita? (aproximativ: ?Va multumesc pentru osteneala?), care in contextul dat inseamna osteneala de peste an, in integralitatea lui. Se cinta karaoke, lumea se maimutareste pe scena, toate ierarhiile si rigiditatea sint uitate pentru citeva ore. Japonezii stiu, fara indoiala, sa se distreze, dar bonenkai-ul e mai mult decit distractie, e o purificare. Fiecare ii multumeste colegului, partenerului, celor carora le e indatorat de peste an. In fine, cuvintul de ordine este (si il auzi in mod repetat in speech-urile care abunda la astfel de ocazii), ?Uitati de anul trecut si de necazurile lui, dar amintiti-va partile bune!?. Nu stiu daca am dreptate, dar banuiala mea este ca, intr-un loc de munca cum este cel japonez, unde seriozitatea, responsabilitatea si punctualitatea sint vitale, bonenkai-ul isi are rolul bine definit de a mentine integritatea mentala a angajatilor si de a arata tuturor ca fiecare dintre cei care muncesc acolo are o latura umana. Le vine astfel mai usor sa se intoarca la munca pe 3 ianuarie. Dar poate ma-nsel...
In orice caz, tuturor ?O tsukare sama deshita!? si un an 2006 plin de bucurii va doresc!