• peste 400 de alcoolici au fost trataţi, numai anul trecut, în Spitalul de Psihiatrie “Sfântul Pantelimon” Brăila, iar ambulanţa preia lunar în jur de 120 de pacienţi intoxicaţi cu alcool • doar un singur astfel de caz înghite milioane de lei vechi din bani publici, însemnând spitalizare, investigaţii şi tratament • statisticile arată că, zilnic, la UPU ajung chiar şi 4 beţivi • mai mult, aceştia au întâietate la consultul medicului de gardă, ceea ce înseamnă prelungirea timpului de aşteptare pentru ceilalţi pacienţi ajunşi la Urgenţe • o vindecare completă este aproape imposibilă, deoarece un alcoolic are nevoie de tratament medical, de sprijin familial şi de ajutor de specialitate, asta în condiţiile în care, de cele mai multe ori, acea persoană şi-a pierdut deja familia, poate chiar şi serviciul din cauza viciului său • testul suprem de voinţă: nu mai are voie să consume niciun strop de alcool niciodată
“S-a urcat la volan băut şi a produs un accident mortal”, “Pe fondul consumului de alcool, şi-a agresat familia”, “Un bărbat şi-a omorât fratele, după ce aceştia au consumat alcool împreună”, cam aşa încep majoritatea ştirilor din domeniul infracţional. “Numitorul comun” în toate aceste fraze este alcoolul. Un drog legal, care, consumat frecvent, duce la alcoolism, o boală gravă care-l afectează atât pe consumator şi pe cei din jurul său. La Brăila, persoanele intoxicate cu etanol sau, mai pe româneşte, alcoolicii, sunt trataţi în Spitalul de Psihiatrie doar câteva zile, după care îşi cer externarea, pentru că legea permite. Iar, ajungând acasă, foştii pacienţi îşi reiau obiceiul consumului de vin, bere ori alte băuturi spirtoase şi revin la spital, la o distanţă foarte mică de timp. Şi asta pentru că, după ce sunt externaţi din spitalele de specialitate, aceşti alcoolici nu mai au niciun alt ajutor la îndemână, nicio cale de ieşire din cercul vicios. Spre exemplu, la Brăila nu există niciun grup al Alcoolicilor Anonimi, principalul suport în vindecarea dependenţei de alcool, ci doar varianta adresării la Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Brăila (CPECA) sau în cabinetele de psihologie, private sau de stat. Dar asta nu e tot, căci, din practică, toţi specialiştii cu care am vorbit ne-au explicat că brăilenii cu asemenea probleme nu se înghesuie la uşile lor. Iar când o fac, o consideră pedeapsă din partea familei ori a apropiaţilor, nu conştientizează gravitatea problemei şi recad uşor în viciu. Motiv pentru care, rata de succes în lupta cu alcoolul, cel puţin la Brăila, este aproape zero. Cu multe zerouri sunt însă facturile pe care, din bani publici, ambulanţa, spitalul ori Ministerul Sănătăţii le achită în urma intervenţiilor de urgenţă în care sunt implicaţi alcoolicii. Şi, mai grav, aproape imposibil de socotit dramele pe care le generează în jurul lor aceşti dependenţi, mii de familii distruse, copii crescuţi în violenţă fizică, verbală şi emoţională.
Numai anul trecut, la Spitalul de Psihiatrie “Sfântul Pantelimon” din municipiu, 10% dintre pacienţi au fost alcoolici, asta însemnând aproximativ 440 de persoane. Şi la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila sosesc lunar aproape 120 de solicitări pentru alcoolici, însă majoritatea sunt aceiaşi şi aceiaşi pacienţi, clienţi deja arhicunoscuţi de echipajele medicale, persoane care constant cad în patima alcoolului. Oameni fără scăpare, pentru că, cel mai grav în lupta cu acest viciu este faptul că alcoolicii nu recunosc că au o problemă.
“Adresabilitatea la Centru ca urmare a consumului de alcool este relativ scăzută. De regulă, sunt aduşi de către familii, care suferă cel mai mult. Pot să spun că mai multe cazuri rezolvate am avut pe alte tipuri de droguri decât pe alcool. Rezultatele sunt îndoielnice, pentru că recăderea este aproape sigură: dacă nu este susţinut de către familie, beneficiarul va recădea. Da, alcoolul este un drog, acesta făcând parte din grupa drogurilor legale, pe lângă tutun şi cafea. Toate, în afara acestora trei, sunt ilegale. Adică «amendează» doar sănătatea. Este un drog inhibitor, unul dintre cele mai puternice inhibitorii ale sistemului nervos central. Sevrajul este violent, fizic şi psihic, de regulă foarte greu de suportat de către pacient. Numai că este o dependenţă puţin mai specială, adică nu te poţi îmbolnăvi dacă nu faci nimic. Trebuie să-l consumi şi te vei îmbolnăvi de dependenţa de alcool. Adică boala îţi cere acordul, nu e ca o viroză pe care o iei din aer”, ne-a explicat Olga Condrat, inspector de specialitate şi psiholog în cadrul CPECA Brăila.
În cele ce urmează, vă prezentăm acest “cerc vicios” al alcoolicilor: pe de-o parte drumurile şi internările prin spitalele brăilene, pe de altă parte degradarea fizică şi psihică a acestor persoane.
«Ne îngrijorează consumul de alcool la tineri»
“Este un om căzut în stradă, veniţi să-l luaţi” sau “A băut ca tot omul, dar este şi el un suflet, nu-l lăsaţi să moară”, sunt doar două exemple dintre solicitările înregistrate la Serviciul de Ambulanţă Judeţean (SAJ), în legătură cu consumatorii de alcool peste măsură. “Da, toate aceste «argumentări» din partea celor care ne solicită sunt adevărate şi nimeni nu a fost refuzat şi nu o să fie niciodată! De la pacient până la aparţinători, ei consideră că e un drept al lor să solicite ambulanţa, un drept care oricând trebuie exercitat, chiar dacă o fac abuziv”, ne-a spus dr. Viorica Iuga, managerul SAJ Brăila.
Ajunşi la locul solicitării, medicii ambulanţieri încep investigaţiile persoanei intoxicate cu etanol prin verificarea funcţiilor vitale, starea de conştienţă, a tensiunii arteriale, iar dacă pacienţii sunt în sevraj, li se administrează tratamentul necesar. În cazul în care alcoolicii sunt agresivi, se aplică măsura contenţiei, adică sunt imobilizaţi. “De cele mai multe ori, suntem agresaţi verbal, dar şi fizic, în sensul că unii pacienţi ne-au mai împins, au dat cu mâinile, cu picioarele”, a punctat managerul SAJ.
“O cifră foarte exactă referitoare la solicitări nu pot să vă spun, dar, din experienţă, vă spun că sunt cel puţin 4-5 persoane pe zi cu intoxicaţii cu alcool etilic, mai pe româneşte, beţi. Avem câţiva «clienţi» care, cel puţin o dată pe tură sau de 2 ori pe zi, provoacă o solicitare. Pe aceştia îi găsim fie în casă la ei, fie pe stradă, fie prin curte, fie în cursul unor evenimente care implică atât persoana lor, dar şi alte persoane sau situaţii de genul agresiuni, accidente rutiere, accidente casnice, în sensul că au căzut de pe casă sau de pe scară ori de pe scaun etc. Aceştia mai provin chiar şi din tentative de suicid, tot pe fondul acestui consum de alcool. Mai sunt cazuri când, pe fondul consumului de alcool, s-a apucat apoi să bată cuie, să taie cu flexul, deja exemplul ăsta este celebru”, a adăugat dr. Iuga.
Un alt aspect îngrijorător sesizat de personalul medical de la Ambulanţă este creşterea numărului de tineri care-şi găsesc alinarea în alcool, iar în ceea ce priveşte o statistică pe sexe, bărbaţii deţin supremaţia printre alcoolici. “Nu rămân în urmă nici femeile şi sunt foarte aproape tinerii, atât fete, cât şi băieţi. Şi nu vorbim de cazurile când au fost la o petrecere sau a fost vreo sărbătoare, o adunare etc. Sunt destule cazuri de tineri care se ocupă doar cu intoxicarea cu alcool a propriului organism. Tineri în puterea muncii. Iarăşi au fost cazuri destule şi surprinzătoare cu copii. Am găsit copii în stare comatoasă. Nu am ştiut din prima de ce, dar la analize, am aflat. Ne îngrijorează consumul de alcool la tineri, aceştia nu se rezumă doar la alcool, ci adaugă şi substanţe energizante şi etnobotanice. Nu sunt neapărat fatale aceste combinaţii, dar sunt agravante”, ne-a explicat aceeaşi sursă.
Un cost orientativ pentru tot acest proces de acordare a primului ajutor de către medicii ambulanţieri se ridică undeva la 200 lei, bani în care intră consumul de motorină, tratament administrat (dacă este cazul), salariul personalului. Banii provin de la Ministerul Sănătăţii, întrucât SAJ este în contract direct cu ministerul, şi nu cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate.
Revenind la traseul unui alcoolic, prima oprire este la Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila, unde este adus, bineînţeles, de ambulanţă.
«Sunt pacienţi care vin aproape zilnic pe fondul consumului de alcool»
“Clienţii” despre care dr. Viorica Iuga, managerul SAJ, vorbea mai devreme sunt cunoscuţi şi de către medicii din UPU. Deşi vin destul de des, aceştia sunt investigaţi de fiecare dată, cu maximă atenţie, din cap până-n picioare. Un alt aspect ce trebuie precizat este faptul că, în funcţie de starea în care se află şi se manifestă un pacient intoxicat cu alcool, acesta poate primi “cod urgent” şi intră imediat la consult medical în UPU. În aceste condiţii, timpul de aşteptare creşte pentru ceilalţi pacienţi, după care apare procesul de retriere.
“Sunt foarte mulţi pacienţi intoxicaţi cu etanol. Mai sunt şi pacienţi care vin aproape zilnic cu această problemă. Noi îi cunoaştem şi, chiar dacă îi ştim foarte bine, trebuie să-i investigăm, să nu fi apărut între timp ceva nou. În funcţie de modul în care se prezintă, adică dacă e comatos, agresiv, agitat, dacă prezintă un traumatism cranian, un politraumatism, plăgi etc., el primeşte cod urgent şi va fi, evident, investigat în minimum de timp posibil. Automat, dacă este cod urgent, merge la Resuscitare şi este primit imediat sau aşteaptă maximum 20 de minute la urgenţe medii, tot cu cod urgent. Se decalează momentul în care vor fi văzuţi de către medici ceilalţi pacienţi”, ne-a declarat dr. Adina Georgescu, medic primar medicină de urgenţă, din cadrul UPU Brăila.
Alcoolicii violenţi nu se abţin din jigniri şi bruscări nici măcar în faţa medicilor din spital. Dr. Georgescu ne-a povestit că au existat cazuri când personalul a fost agresat fizic şi verbal. În unele cazuri, au fost solicitaţi cei de la firma de pază, iar în alte cazuri mai grave, jandarmii.
Pentru un minim de investigaţii medicale, costurile sunt 100 lei/pacient, aproximativ. Dacă pacientul intoxicat cu alcool are nevoie şi de radiografii şi tomografii, atunci preţul actului medical creşte la 200 lei/pacient. Bineînţeles că aceşti bani nu sunt plătiţi de către beneficiari, ci sunt tot bani publici.
Pe lângă resurse financiare, un alcoolic ajuns la UPU “blochează” şi o parte a personalului medical: infirmere, brancardieri, medici şi asistente. Spre exemplu, pentru un transport la Radiografie, este nevoie de doi brancardieri, o asistentă şi o infirmieră, în condiţiile în care pe tură sunt în jur de 6-7 asistente, 4 brancardieri şi, cel mult, 2 medici.
Salvare-UPU-Salvare-Psihiatrie
După ce sunt investigaţi în totalitate la UPU şi dacă au fost excluse alte afecţiuni acute, pacienţii alcoolici sunt transferaţi, tot cu ambulanţa, la Spitalul de Psihiatrie din municipiu. Aici ar fi cam ultimul loc unde aceştia primesc un tratament de specialitate, dar nu pe o perioadă îndelungată, pentru că cei mai mulţi dintre ei nu doresc să rămână internaţi, ci pleacă acasă, căzând din nou în patima alcoolului şi reluând traseul Salvare-UPU-Salvare-Psihiatrie, până când organismul cedează, iar pacientul moare.
“La UPU, pacienţii intoxicaţi cu alcool sunt investigaţi, li se face un set de analize în funcţie de situaţia din momentul respectiv, după care, când depăşesc situaţia de urgenţă, sunt trimişi către Spitalul de Psihiatrie. Cred că toate cazurile ajung la noi. Noi îi tratăm în funcţie de patologia pe care o au în momentul respectiv, pentru că nu sunt numai cazuri de beţie acută. Sunt pacienţi cu tulburări de comportament, cu sevraj, care sevraj poate fi simplu sau complicat cu delirium alcoolic, cu halucinaţii, convulsii, aşa numita epilepsie alcoolică. A doua zi, sunt evaluaţi la raportul de gardă de către comisia medicală şi stabilim dacă rămân, iar cei care şi-au revenit şi nu doresc să rămână internaţi pentru continuarea tratamentului, merg acasă cu indicaţii terapeutice. De foarte multe ori, aceştia revin la spital. Se pot externa la cerere, dacă starea le permite. Nu putem să ţinem un pacient dacă nu-şi dă consimţământul că doreşte să rămână internat în spital”, ne-a explicat dr. Alina Chirulescu, medic primar psihiatrie, din cadrul Spitalului de Psihiatrie “Sf. Pantelimon” Brăila.
Cât priveşte resursele consumate de un asemenea pacient, costul unui tratament primit la Psihiatrie se ridică la 2-300 lei, în funcţie de specificul afecţiunii fiecărei persoană. Banii sunt decontaţi de către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, însă sunt foarte multe cazuri de pacienţi neasiguraţi, situaţie în care banii vor fi cheltuiţi din bugetul spitalului. “Noi nu putem face investigaţii la camera de gardă, pacienţii alcoolici vin deja investigaţi de la UPU. Noi le luăm glicemie, tensiune, temperatură, saturaţie în oxigen, deci lucruri absolut obişnuite, nu avem posibilităţi, laborator pentru altele. Nu suntem spital judeţean, ci de monospecialitate. Cele care se fac a doua zi (analizele -n.r.), sunt decontate de CJAS, dacă pacientul este asigurat. Avem aici altă problemă. Mulţi dintre alcoolici sunt neasiguraţi, cazuri sociale. Cei care îşi revin şi pleacă, a doua zi se întorc. Mai există un segment care ridică probleme mari. Cei care intră în tulburare de sevraj, delirium alcoolic. În ciuda faptului că ei sunt neasiguraţi, noi trebuie să-i ţinem internaţi până dispare situaţia de urgenţă, timp în care noi îi investigăm: set de analize, tratament adecvat care poate dura o săptămână sau mai mult. Acest set de analize nu este plătit de CJAS, pentru că pacienţii nu au card de sănătate, nu au asigurare medicală, dar trebuie trataţi. Sunt cazuri nevalidate, adică nu sunt decontate de CJAS”, a mai spus dr. Chirulescu.
Dezastrul consumului de băuturi spirtoase este atât fizic, cât şi psihic!
Despre cealaltă parte a riscului pe care-l presupune consumul de alcool ne-a vorbit tot dr. Alina Chirulescu. Alcoolul, în opinia acesteia, ascunde alte afecţiuni psihice. Dacă o persoană nu conştientizează gravitatea consumului excesiv de băuturi spirtoase, aceasta va ajunge să piardă tot: familie, serviciu, casă, imagine socială. Sursa citată susţine că a întâlnit foarte multe cazuri în care pacienţii i-au povestit că s-au apucat de băutură după ce au rămas fără loc de muncă ori au fost părăsiţi de familie. După alte câteva discuţii, dr. Chirulescu a ajuns la concluzia că, de fapt, acei pacienţi au minţit iniţial, iar ordinea cronologică a evenimentelor triste din viaţa lor este alta: consum de alcool – pierdere serviciu – pierdere familie. “E o mare problemă. Cei mai mulţi nu recunosc că sunt alcoolici. Unii dintre ei recunosc şi spun că îşi vor rezolva singuri problema, lucru imposibil! Foarte puţini sunt cei care conştientizează şi vor să se facă bine şi care mai au încă resurse: familiale, sociale, profesionale şi nu au ajuns într-o stare de degradare avansată. Alcoolismul este o boală şi nu un viciu, aşa cum se vehicula, şi care ascunde, de cele mai multe ori, alte boli. Există comorbidităţi, cum spunem noi. Alcoolismul se asociază cu o tulburare bipolară, cu o tulburare depresivă, cel mai adesea cu o tulburare de personalitate şi aşa mai departe. Iniţial, creează sentimentul de încredere. Dacă va continua să consume alcool, se va degrada, în sensul că-şi va pierde probabil locul de muncă, statutul social, statutul profesional, îşi pierde locuinţa, pentru că are nevoie de bani pentru băutură. Mai mult, degradarea este şi psihică, în sensul că apar aşa numitele tulburări organice de personalitate în care e alterată personalitatea, comportamentul, apare epilepsia alcoolică până la demenţă alcoolică. Iar din punct de vedere fizic, apare ciroza alcoolică, pancreatita, mult mai frecvent TBC, pentru că imunitatea este scăzută, şi afecţiuni respiratorii. Dezastrul este atât fizic, cât şi psihic”, ne-a explicat dr. Chirulescu.
Consumul de alcool trebuie să fie zero pentru cei care decid să se lase
De ce vindecarea în cazul alcoolicilor este rară? Pentru că a te lăsa de drog presupune multă voinţă, sprijin familial şi ajutor de specialitate, iar consumul de alcool pe viitor trebuie să fie zero. Însă, aşa cum ne-a declarat dr. Alina Chirulescu, vindecarea este aproape imposibilă, pentru că ispita este mare. “Pentru ca pacientul să fie ajutat, primul pas este recunoaşterea problemei. Dacă el nu recunoaşte, familia nu poate face nimic. El consideră internarea ca pe o pedeapsă. La un moment dat, cedează insistenţelor familiei şi rămâne internat chiar şi o săptămână. Când se externează, ajunge acasă şi face acelaşi lucru. Problema este următoarea: pacientul care este alcoolic şi care are şi alte probleme psihice despre care am discutat nu este o persoană care să apeleze la un consum de alcool obişnuit, ocazional, aniversar. Pentru un pacient alcoolic care a decis să-şi rezolve această problemă, consumul de alcool pentru viitor trebuie să fie zero! El nu mai are voie să consume niciodată alcool, pentru că dacă începe, nu se mai poate opri. Cei care şi-au rezolvat această problemă ştiu acest lucru. Am câteva cazuri de care îmi amintesc de succes terapeutic care vin în continuare pentru celelalte probleme psihice şi care spun că nu s-au mai atins de alcool şi îmi dau seama că este adevărat ce îmi spun. Dar au avut voinţă şi suport din partea familiei. Să presupunem că pacientul lucrează undeva, iar la serviciu se află că a fost internat în spital. Din acel moment deja e stigmatizat. Dacă îl excluzi din start, nu are şanse de ameliorare, ci dimpotrivă, trăieşte o nouă dramă: «nu mai sunt primit la serviciu, deci ce rost mai am?» Lucrurile sunt complexe!”, a adăugat medicul primar.
Cei care şi-au propus să scape de alcool, trebuie să se interneze într-un spital de specialitate, într-o primă fază. După ce sunt trataţi de către medici, sunt externaţi, dar vor continua tratamentul acasă. Vor ţine legătura permanent cu psihiatrul şi psihologul, iar dacă la mijloc este vorba şi despre o altă afecţiune psihică, pacienţii vor veni deseori la control. Consumul de alcool pentru toată viaţa lor va fi zero. “Subliniez, însă, că sunt foarte puţini care-şi rezolvă problemele”, a punctat dr. Alina Chirulescu.
Alcoolismul, boală fără scăpare!
Nici pentru psihologi, misiunea de a salva o persoană din “ghearele” alcoolului nu este deloc uşoară! Am stat de vorbă cu Edi Bucureşteanu, medic psiholog în cadrul Spitalului de Psihiatrie din municipiu, care ne-a spus că adresabilitatea la el la cabinet este una foarte mică, iar cei care vin iniţial la şedinţe renunţă după numai 3-4 participări. De cele mai multe ori, oamenii recad în patima alcoolului. “Am încercat să întemeiem un grup, eu şi colegii mei din spital, în repetetate rânduri, dar nu am reuşit niciodată să ducem planul la bun sfârşit, pentru că nu strângeam membri pentru grup. Pur şi simplu, veneau de câteva ori, după care renunţau. În experienţa mea de peste 15 ani, am întâlnit în peste 95% din cazuri bărbaţi care aveau probleme cu alcoolul şi care veneau la şedinţe de terapie individuală, aduşi de soţiile lor. În celelalte 5% din cazuri, bărbaţii au venit singuri la terapia individuală. Bine, au venit de vreo 3-4 ori, după care au renunţat. Ei vin la terapie cât sunt internaţi în spital, dar atunci e mai mult vorba de o consiliere. Abia după ce sunt externaţi, şedinţele au un rol important, deoarece nu mai sunt supravegheaţi medical. Planul de vindecare în cazul alcoolismului este personalizat, nu pot spune că există un număr minim de şedinţe de terapie. Depinde de la o persoană la alta, de gradul de conştientizare al fiecăruia că alcoolul afectează organismul, sănătatea...Un suport important pentru cei căzuţi în patima alcoolului trebuie să fie şi familia. În concluzie, adresabilitatea este scăzută, iar recăderea în alcool foarte probabilă”, a declarat psihologul Edi Bucureşteanu.
12 paşi în vindecarea dependenţei de alcool
Grupul Alcoolicii Anonimi, fondat în 1935, a stabilit 12 paşi care trebuie urmaţi în procesul de vindecare a alcoolismului. “Milioane de oameni au fost ajutaţi de comunităţile de tip Alcoolici Anonimi, care au devenit cele mai importante grupuri de auto-ajutor pentru dependenţii de pretutindeni”, se menţionează pe un site de specialitate, aparţinând Centrului de Tratament “Castle Craig”, centru înfiinţat în Scoţia, în anul 1988, de către Peter şi Dr. Margaret Ann McCann. Castle Craig este o clinică rezidenţială de reabilitare ce tratează dependenţa de alcool şi droguri şi alte boli conexe.
Revenind la cei 12 paşi identificaţi de Grupul Alcolicii Anonimi şi culeşi de pe site-ul menţionat mai sus, aceştia sunt:
1. Recunoaştem că nu avem niciun control asupra dependenţei – că viaţa noastră a devenit imposibil de gestionat.
2. Avem încredere în faptul că o Putere superioară nouă ne poate ajuta să ne însănătoşim.
3. Luăm decizia de a ne pune voinţa şi viaţa în mâinile lui Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem noi, conform propriei credinţe.
4. Facem o introspecţie interioară minuţioasă şi ne analizăm din punct de vedere moral, fără a ascunde nimic.
5. Recunoaştem în faţa noastră, a lui Dumnezeu şi a apropiaţilor noştri greşelile comise.
6. Suntem pregătiţi ca Dumnezeu să poată înlătura toate defectele noastre de caracter.
7. Îl rugăm pe Dumnezeu, în mod umil, să ne ajute să înlăturăm lipsurile, defectele, neajunsurile noastre.
8. Facem o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău şi devenim deschişi în mod conştient, pregătindu-ne să le cerem scuze tuturor şi să reparăm greşelile faţă de ei.
9. Reparăm greşelile faţă de toate persoanele pe care le-am afectat, cu excepţia cazului în care acţiunile noastre i-ar putea răni pe ei sau pe ceilalţi.
10. Continuăm să facem un inventar personal moral şi recunoaştem atunci când greşim.
11. Îmbunătăţim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum îl înţelegem noi, prin meditaţie şi rugăciune şi ne rugăm să ne facă cunoscută voinţa Lui pentru noi şi să ne dea puterea de a o îndeplini.
12 După ce ne-am înnoit şi deşteptat din punct de vedere spiritual prin parcurgerea acestor paşi, încercăm să transmitem mesajul şi altor persoane dependente şi începem să punem în practică principiile de învăţare”.
Din păcate, la Brăila nu există un Grup al Alcoolicilor Anonimi.
