Un spectacol care te pune pe ginduri, iti rascoleste amintirile, te forteaza sa reactionezi, asa s-ar putea caracteriza pe scurt noua premiera a Teatrului "Maria Filotti", "Desteptarea primaverii" de Frank Wedekind, realizat sub directia de scena a reputatului Victor Ioan Frunza. Scenografia ii apartine Adrianei Grand, iar muzica este compusa de Tibor Cari.
Diferenta dintre spectacolul vazut in acest week-end si cel vazut in urma cu citeva saptamini - o repetitie generala cu costume si decoruri mai mult inexistente, este enorma. Practic, s-au schimbat atit de multe lucruri incit se poate vorbi despre altceva. Victor Ioan Frunza si Adriana Grand au reusit sa faca un lucru probabil destul de riscant, neincercat pina acum pe scena braileana. Decorul, pe linga lucrurile cu care ne-am obisnuit continea oameni. Actori de diferite virste, sexe, care stateau cuminti in banci si umpleau scena. Creau senzatia aceea de neincapator, aceeasi pe care o au unii adolescenti atunci cind isi iau lumea in cap pentru ca nimeni nu-i intelege si nu-i respecta. Acest artificiu a fost pastrat pe tot parcursul piesei, la un moment dat scena fiind invadata de banci, de ingerasi, de lume, incit unul dintre protagonistii spectacolului, Moritz, a fost "strivit" de tot ce era in jurul sau. Revolta sa prea tirzie nu I-a ajutat cu nimic, solutia finala gasita pentru a-si "scapa" tatal de nenorocirea de-a-l avea fiu a fost dusa la capat. Momentul clacarii lui Moritz a fost prea mult pentru doua cadre didactice care au iesit din sala la reprezentatia de vineri seara.
Un alt plan al spectacolului vorbea despre sexualitate. Uneori aveai senzatia, datorita aglomerarii din scena, ca privesti cumva pe gaura cheii, ca intri pe furis in viata adolescentilor. Un viol, o masturbare si o scena de amor intre doi baieti - cautarea inocenta a dragostei, pot sa socheze cumva pe cei mai puritani sau pot provoca doar chicoteli in rindul adolescentilor care nu prea inteleg ce se intimpla pe scena, dar parintii, profesorii, ar trebui sa ia aminte. Cu cit societatea evolueaza, cu atit informatiile pe care le au tinerii sint mai multe si evolueaza si ei. Au nevoie de explicatii altfel ajung in situatii fara iesire care-i pot pierde. Problemele adolescentilor din "Desteptarea primaverii", asa cum au fost ele aratate publicului, sint atit de actuale incit incepi sa te intrebi daca specia umana evolueaza sau doar avem aceasta impresie, totul nefiind decit o goana in jurul unui punct fix. Problema lui Moritz, care a preferat sa moara decit sa suporte reprosurile tatalui si-a gasit corespondenta chiar in stirile din seara de simbata. Un copil a fugit de acasa pentru ca tatal sau l-a batut in fata colegilor de clasa din cauza rezultatelor proaste la invatatura. Aceeasi neintelegere si lipsa de comunicare ca in urma cu 100 de ani. Astazi probabil ca nu se mai moare din cauza unui avort, asa cum i s-a intimplat Wendlei, dar dramele provocate de sarcini nedorite sint atit de multe incit au devenit banalitati. Multe din intrebarile adolescentilor ramin si astazi fara raspuns. Multi profesori se rusineaza sa discute asemenea lucru cu ei, refuza sa ii ajute sa treaca de perioada tulbure a adolescentei, cind tinerii se transforma atit de mult incit se sperie ei isisi de ei, cind au reactii ciudate pe care adultii le condamna fara drept de apel. Montarea realizata de Victor Ioan Frunza este una foarte inspirata si binevenita, iar solutiile gasite de scenografa Adriana Grand ingenioase. Important de subliniat ar fi si jocul actorilor, fara de care tot efortul directorului de scena, al scenografei, ar fi fost gratuit.
Trei tineri actori si-au demonstrat valoarea - Nicoleta Lefter, Radu Micu si George Costin
Tinerii adusi in prim-plan in rolurile Wendla - Nicoleta Lefter, Moritz - Radu Micu si Melchior - George Costin au reusit sa devina adolescenti, desi au trecut de ceva timp de virsta respectiva, si sa ne faca sa-i credem, sa suferim si sa ne bucuram alaturi de ei. Evolutia lor a fost rasplatita de public cu aplauze la scena deschisa. De remarcat si muzica spectacolului, compusa de Tibor Cari si interpretata live de George Costin, care a sporit emotia, a subliniat dramele copiilor, le-a facut accesibile publicului si pe un alt canal de comunicare.
Tot in acest spectacol am putut sa constatam ca aprecierile fata de trupa braileana nu sint vorbe in vint. Foarte bune partituri au creat Monica Ivascu - mama Wendlei, Catalina Nedelea - mama lui Melchior si Marcel Turcoianu - tatal lui Moritz. Desi numitorul comun al acestor parinti era disperarea, fiecare dintre cei trei a ales o alta cale de iesire din situatie, alegeri inspirate si bine jucate. Jocul lor a fost sustinut de interpretarile partenerilor: Zane Jarcu, Valentin Terente, Emilia Mocanu. Spectacolul personajelor care au avut partea lor de vina in tragedia copiilor a fost completat de evolutiile actorilor: Nicolae Taranu, Dan Moldoveanu, George Toropoc, Ana Zubcu, Mircea Valentin, Silvia Tariq, Cosmin Cosma, Adrian Iacov, Alexandru Marin. La realizarea spectacolului au mai contribuit elevi atit de la Liceul de Arta, sectia arta actorului, cit si de la alte licee brailene: Georgiana Nedelcu, Iulia Vasilescu, Narcisa Novac, Claudiu Urse, Ionut Rosca, Mihai Zoican, Crina Petrescu, Septimiu Stoica, Valentin Burlacu, Teodor Tiganus, Stefanita Radu. Actorul Liviu Pintileasa a fost regizor secund si responsabil de atelierele de arta actorului, ajutind tinerii sa fie parteneri veritabili ai actorilor, astfel incit diferenta de pregatire si valoare intre profesionisti si amatori sa nu fie sesizata de public. Echipa de creatori a reusit astfel sa ofere brailenilor un spectacol in care tinerii se vor regasi si din care adultii vor invata, daca doresc, sa fie pe aceeasi lungime de unde cu copiii sau elevii lor.
Diferenta dintre spectacolul vazut in acest week-end si cel vazut in urma cu citeva saptamini - o repetitie generala cu costume si decoruri mai mult inexistente, este enorma. Practic, s-au schimbat atit de multe lucruri incit se poate vorbi despre altceva. Victor Ioan Frunza si Adriana Grand au reusit sa faca un lucru probabil destul de riscant, neincercat pina acum pe scena braileana. Decorul, pe linga lucrurile cu care ne-am obisnuit continea oameni. Actori de diferite virste, sexe, care stateau cuminti in banci si umpleau scena. Creau senzatia aceea de neincapator, aceeasi pe care o au unii adolescenti atunci cind isi iau lumea in cap pentru ca nimeni nu-i intelege si nu-i respecta. Acest artificiu a fost pastrat pe tot parcursul piesei, la un moment dat scena fiind invadata de banci, de ingerasi, de lume, incit unul dintre protagonistii spectacolului, Moritz, a fost "strivit" de tot ce era in jurul sau. Revolta sa prea tirzie nu I-a ajutat cu nimic, solutia finala gasita pentru a-si "scapa" tatal de nenorocirea de-a-l avea fiu a fost dusa la capat. Momentul clacarii lui Moritz a fost prea mult pentru doua cadre didactice care au iesit din sala la reprezentatia de vineri seara.
Un alt plan al spectacolului vorbea despre sexualitate. Uneori aveai senzatia, datorita aglomerarii din scena, ca privesti cumva pe gaura cheii, ca intri pe furis in viata adolescentilor. Un viol, o masturbare si o scena de amor intre doi baieti - cautarea inocenta a dragostei, pot sa socheze cumva pe cei mai puritani sau pot provoca doar chicoteli in rindul adolescentilor care nu prea inteleg ce se intimpla pe scena, dar parintii, profesorii, ar trebui sa ia aminte. Cu cit societatea evolueaza, cu atit informatiile pe care le au tinerii sint mai multe si evolueaza si ei. Au nevoie de explicatii altfel ajung in situatii fara iesire care-i pot pierde. Problemele adolescentilor din "Desteptarea primaverii", asa cum au fost ele aratate publicului, sint atit de actuale incit incepi sa te intrebi daca specia umana evolueaza sau doar avem aceasta impresie, totul nefiind decit o goana in jurul unui punct fix. Problema lui Moritz, care a preferat sa moara decit sa suporte reprosurile tatalui si-a gasit corespondenta chiar in stirile din seara de simbata. Un copil a fugit de acasa pentru ca tatal sau l-a batut in fata colegilor de clasa din cauza rezultatelor proaste la invatatura. Aceeasi neintelegere si lipsa de comunicare ca in urma cu 100 de ani. Astazi probabil ca nu se mai moare din cauza unui avort, asa cum i s-a intimplat Wendlei, dar dramele provocate de sarcini nedorite sint atit de multe incit au devenit banalitati. Multe din intrebarile adolescentilor ramin si astazi fara raspuns. Multi profesori se rusineaza sa discute asemenea lucru cu ei, refuza sa ii ajute sa treaca de perioada tulbure a adolescentei, cind tinerii se transforma atit de mult incit se sperie ei isisi de ei, cind au reactii ciudate pe care adultii le condamna fara drept de apel. Montarea realizata de Victor Ioan Frunza este una foarte inspirata si binevenita, iar solutiile gasite de scenografa Adriana Grand ingenioase. Important de subliniat ar fi si jocul actorilor, fara de care tot efortul directorului de scena, al scenografei, ar fi fost gratuit.
Trei tineri actori si-au demonstrat valoarea - Nicoleta Lefter, Radu Micu si George Costin
Tinerii adusi in prim-plan in rolurile Wendla - Nicoleta Lefter, Moritz - Radu Micu si Melchior - George Costin au reusit sa devina adolescenti, desi au trecut de ceva timp de virsta respectiva, si sa ne faca sa-i credem, sa suferim si sa ne bucuram alaturi de ei. Evolutia lor a fost rasplatita de public cu aplauze la scena deschisa. De remarcat si muzica spectacolului, compusa de Tibor Cari si interpretata live de George Costin, care a sporit emotia, a subliniat dramele copiilor, le-a facut accesibile publicului si pe un alt canal de comunicare.
Tot in acest spectacol am putut sa constatam ca aprecierile fata de trupa braileana nu sint vorbe in vint. Foarte bune partituri au creat Monica Ivascu - mama Wendlei, Catalina Nedelea - mama lui Melchior si Marcel Turcoianu - tatal lui Moritz. Desi numitorul comun al acestor parinti era disperarea, fiecare dintre cei trei a ales o alta cale de iesire din situatie, alegeri inspirate si bine jucate. Jocul lor a fost sustinut de interpretarile partenerilor: Zane Jarcu, Valentin Terente, Emilia Mocanu. Spectacolul personajelor care au avut partea lor de vina in tragedia copiilor a fost completat de evolutiile actorilor: Nicolae Taranu, Dan Moldoveanu, George Toropoc, Ana Zubcu, Mircea Valentin, Silvia Tariq, Cosmin Cosma, Adrian Iacov, Alexandru Marin. La realizarea spectacolului au mai contribuit elevi atit de la Liceul de Arta, sectia arta actorului, cit si de la alte licee brailene: Georgiana Nedelcu, Iulia Vasilescu, Narcisa Novac, Claudiu Urse, Ionut Rosca, Mihai Zoican, Crina Petrescu, Septimiu Stoica, Valentin Burlacu, Teodor Tiganus, Stefanita Radu. Actorul Liviu Pintileasa a fost regizor secund si responsabil de atelierele de arta actorului, ajutind tinerii sa fie parteneri veritabili ai actorilor, astfel incit diferenta de pregatire si valoare intre profesionisti si amatori sa nu fie sesizata de public. Echipa de creatori a reusit astfel sa ofere brailenilor un spectacol in care tinerii se vor regasi si din care adultii vor invata, daca doresc, sa fie pe aceeasi lungime de unde cu copiii sau elevii lor.
