Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Ca de fiecare dată, în această perioadă îmi sună telefonul sau sunt căutat pe rețelele de socializare cunoscute de toți pentru a fi întrebat despre cum se proocedează pentru a salva o pasăre rănită adultă sau un pui de pasăre găsit în drumul nostru spre casă. Am scris în fiecare an un articol despre aceste proceduri, dar răspund cu drag pentru că eu consider că este important să salvăm un animal. Chiar dacă uneori din prea multă dorință de a salva un animal putem face mai mult rău acelei ființe, sunt de părere că este mai bine să încercăm să facem ceva decât să trecem fără să ne pese pe lângă aceste animale.
Și pentru că am întâlnit cazuri de persoane care doreau să păstreze aceste animale (mai ales de dragul copiilor doreau să facă acest lucru), mai ales când sunt la stadiul de juvenil (pui), vreau să vă anunț, cum o fac de fiecare dată la telefon, că deținerea de animale sălbatice este ilegală. Ținem să precizăm că legislația în vigoare (OUG 57/2007 și Legea 205/2004) nu permite ținerea animalelor sălbatice în captivitate de către persoane/instituții neautorizate. Astfel, orice animal sălbatic poate fi tratat, apoi când se însănătoșește trebuie obligatoriu eliberat. Dacă cunoașteți cazuri în care persoanele fizice sau instituții neautorizate dețin animale sălbatice, există poliția animalelor și puteți anunța acest lucru. La fel, fac un apel de bun simț la persoanele care au în curte tot felul de animale sălbatice, de la țestoase de apă și de uscat, la pui de berze chiar, să le eliberez cât mai urgent.
Am să mă opresc la o specie de păsări deosebită ce merită o atenție mai mare atunci când o găsim. Este vorba despre drepneaua neagră.
Se cunosct trei tipuri de drepnele, Drepnea mare (Tachymarptis melba), Drepnea palidă (Apus pallidus), Drepnea neagră (Apus apus). Cea mai des întâlnită este drepneaua neagră.
Descriere: Specie de pasăre de talie mică, care este observată aproape exclusiv în zbor, având un aspect general caracteristic. Prezintă o culoare neagră-maronie relativ uniformă pe tot corpul, cu excepția bărbiei de culoare albă și a remigelor interioare care sunt de culoare negră, dar de nuanță mai deschisă. Aripile sunt lungi, ascuțite și sub formă de seceră, iar coada este puternic bifurcată, dar relativ scurtă.
Distribuție: În România, specia are o distribuție insulară, relativă la existența localităților și a stâncăriilor, fiind prezentă fragmentat în toată țara cu excepția Transilvaniei, unde este prezentă doar în sud și sud-est.
Fenologie: Este o specie migratoare, cuibăritoare în România. Sosește în general începând cu luna aprilie și pleacă spre locurile de iernare în luna august.
Habitate: Specia ocupă o serie largă de habitate, de la zone de stepă aridă și deșert până în zone de taiga, de la nivelul mării, până la altitudini de 3000 - 4000 de metri, inclusiv habitate antropice, fiind condiționată mai mult de prezența locurilor de cuibărire, reprezentate de zone stâncoase, chei, cariere, râpe argiloase, arbori scorburoși și diverse construcții antropice. Cuibărește foarte frecvent în localități în clădiri înalte.
Hrană: Specia este aproape exclusiv insectivoră, hrănindu-se rareori și cu păianjeni. Capturează insectele în zbor și vânează de obicei în grupuri, care pot ajunge uneori până la mii de indivizi, în zonele abundente în insecte. Se pot deplasa până la 100 de km de cuib în căutarea hranei.
Alte informații; Specia își petrece majoritatea vieții în zbor, cu excepția momentelor scurte petrecute la cuib. Reușește ca în timpul zborului să se hrănească, să bea apă, să se împerecheze și chiar să se odihnească, plutind la înălțimi mari într-un zbor relaxat. Există indivizi care s-au aflat în zbor continuu pe o perioadă de 10 luni.
Populație: Tendința la nivel european este considerată stabilă.
În România, populația estimată este de 15.000 – 60.000 de perechi. Tendința în România este considerată necunoscută.
Reproducere: Perioada de reproducere se desfășoară de la sfârșitul lunii mai până în luna iulie. Femela depune 1 - 4 ouă, ambii parteneri participând la clocire, pe o perioadă de 19 - 23 de zile. Puii sunt hrăniți la cuib și sunt dependenți de acesta pentru o perioadă de 37 - 56 de zile. Cuibul este amplasat în crăpături ale zidurilor sau alte cavități posibile în cadrul construcțiilor antropice, în cavități secundare existente în arbori și în crăpături existente în habitate stâncoase. Acesta este construit sub forma unei cupe mici, din material vegetal, pene, și alte materiale colectate în zbor, care sunt amestecate cu salivă și praf pentru a fi umezite și compactate. Cuibărește în general în mici colonii, dar există și situații când perechea cuibărește solitar.
Amenințări și măsuri de conservare: Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de acțiunile de modificare/renovare a clădirilor din zonele de cuibărire, astfel specia este afectată direct dacă aceste lucrări au loc în perioada de reproducere și indirect prin reducerea numărului total de cavități existente în zona respectivă, necesare pentru amplasarea cuiburilor.
Având în vedere că specia este insectivoră, aceasta poate fi afectată de utilizarea pesticidelor. Local, acolo unde specia cuibărește în cariere active, aceasta poate fi afectată de activitățile de exploatare. Specia cuibărește cu succes în cuiburi artificiale, care pot fi amplasate pe fațada clădirilor.
Și pentru că sunt oameni de excepție ce se ocupă de salvarea acestei specii, deoarece este foarte important ca pasărea să ajungă pe mâna specialiștilor foarte repede după ce este găsită, am ales ca de această dată să vă prezint câteva informații despre un ONG care se ocupă de salvarea animalelor sălbatice, printre care se află și drepneauana neagră, acest ONG se numește Visul Luanei (www.visulluanei.org)
Activități principale ale organizației:
- Intervenții de salvare în teren.
- Consiliere telefonică celor care găsesc animale sălbatice în dificultate.
- Internarea în Centru a animalelor găsite în diverse situații rănite, bolnave sau extenuate.
- Realizarea de tratamente și intervenții chirurgicale .
- Asistarea procesului de recuperare în vederea acordării celor mai bune șanse de eliberare.
- Creșterea puilor de păsări și mamifere sălbatice orfane în vederea eliberării ulterioare.
- Participă activ la educarea societății asupra biodiversității și necesității protejării acesteia, oferind și un amplu program de voluntariat tematic.
- Investește în formarea de profesioniști în medicina și biologia animalelor sălbatice.
Despre Centru: Din punct de vedere al animalelor sălbatice, am observat că odată cu urbanizarea excesivă, unele specii au reușit să găsească o nișă ecologică și să se adapteze mediului antropic. Totuși, de multe ori animalele au de suferit din cauza unei lipse de informare a cetățenilor asupra existenței și nevoilor acestor animale. În dorința diminuării impactului negativ față de animalele sălbatice afectate de prezența umană, Fundația încearcă, împreună cu colaboratorii săi, să răspundă la solicitări în teren și să ofere consultanță de specialitate atât autorităților, cât și societății civile în probleme ce privesc interacțiunea om-animal, primul ajutor și transportul în siguranță a animalelor în impas de supraviețuire către instituții competente. Ca urmare a creșterii numărului de cazuri de animale sălbatice rănite, în 2015 Fundația a creat în București Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice care, până în prezent, a oferit îngrijiri medicale la mai mult de 9.000 de animale sălbatice din peste 120 de specii provenite majoritar din sudul României și oferă zilnic consiliere telefonică de specialitate.
Și pentru că această organizație trăiește din donații în mare parte, altfel nu ar putea salva atâtea animale, stă în puterea noastră, a celor care pot și vor să ajute, astfel vor fi salvate cât mai multe animale aflate în suferință.
Sursa de informare:
