Munca numai pentru a primi un salariu te face sa reflectezi la notiunea de "corvoada". in engleza, drudgery ("corvoada") este un cuvint onomatopeic; e greu de spus si iti impleticeste limba. In plus, are darul de a evoca imagini dintre cele mai neplacute atunci cind vine vorba de munca: repetitiv, murdar, degradant, dar necesar. "Treaba muierilor", cum i se mai spune muncii casnice care era, pina de curind, domeniul exclusiv al femeilor, este considerata a fi exemplul perfect de "corvoada". Spalatul rufelor, gatitul, curatenia in casa - nici una nu cere creativitate sau spirit inventiv, cu exceptia, poate, a gatitului - cu toate ca bucataria ca arta era un domeniu rezervat barbatilor. si treaba nu lua sfirsit niciodata. De aici si vorba din engleza: "Women's work is never done".
In ziua de azi corvoadele nu mai sint asociate cu munca casnica, in mare parte si din cauza ca erau atit de greu de facut incit au fost primele care s-au bucurat de binefacerile tehnologiei. Masinile de spalat si de uscat rufe, masinile de spalat vase, cuptoarele cu microunde sau electrice, aspiratoarele de mare putere si magazinele alimentare au facut din munca casnica o activitate aproape placuta. Iar in Statele Unite, in ciuda revoltei impotriva imigrantilor ilegali, nu se poate spune ca nu lasam cele mai de jos munci in seama lor. Sint unii care spun ca sint gata sa plateasca mai mult pentru a da aceste munci muncitorilor cu statut legal, dar asta nu ar rezolva problema: muncitorii legali nu vor sa faca acele munci si isi gasesc alte slujbe cit pot de repede.
In orice caz, legal sau nu, cei mai multi dintre cei care se ocupa de gradinarit si aranjamente exterioare la marile case din suburbii sint latino-americani, cei mai multi dintre cei care fac curatenie in hoteluri sint imigranti din varii colturi ale lumii, iar un articol dintr-un ziar local scria, de curind, despre faptul ca aproape toti muncitorii de la fermele de lactate din Wisconsin sint din Mexic. Servitoarele de casa si dadacele sint si ele adeseori mexicance, iar munca pe care o presteaza este in general considerata a fi excelenta, mai ales daca se iau in considerare salariile cu care sint platite.
Si-atunci, ce mai e o corvoada? Sa fie o munca pe care societatea asteapta sa o prestezi, precum gatitul in cazul prietenei mele, o mama japoneza care traieste in zona rurala? Mi-amintesc cum mi-a spus odata ca e foarte posibil ca sa ii fi placut mult sa gateasca, dar din cauza ca trebuie sa o faca, nu ii place deloc. Sa fie placut numai ceea ce putem alege? Sau poate corvoada e genul de slujba in care trebuie sa numeri obiecte sau hirtii tot timpul pina cind ajungi sa visezi 1-2-3-4-5...? Poate ca daca mi-as numara colectia de timbre, nu m-ar deranja deloc, dar daca trebuie sa o numar pe cea a sefului...
Ani multi inainte de a fi auzit de Marx, ma plingeam de faptul ca nimeni nu mai stie cum sa faca piine. Mie mi-a placut intotdeauna sa fac munci pe care le asociam cu pionierii din Vestul Salbatic, la a caror stil de viata am aspirat din copilarie. Acum ne cumparam hainele de la magazin, iar posibilitatile, in ciuda numarului de magazine, sint limitate. Piinea de casa a ramas o posibilitate, dar cei din jurul tau vor crede ca ai o viata de lux sau ca nu iti utilizezi timpul prea bine daca iti permiti sa iti faci propria piine.
Ma-ntreb daca nu cumva corvoadele ne plac, dar le si urim. Daca e vorba de propria noastra munca, casa, mincare, atunci se presupune ca nu avem resursele necesare sa angajam pe cineva. Dar cind e vorba de orele pe care trebuie sa le muncim la serviciu, pe acele le urim din tot sufletul. Corvoadele sint poate de ne-evitat in viata si constituie o balanta necesara pentru placere, iar problema e nu cum sa le evitam ci ce tip de corvoada sa alegem.
In ziua de azi corvoadele nu mai sint asociate cu munca casnica, in mare parte si din cauza ca erau atit de greu de facut incit au fost primele care s-au bucurat de binefacerile tehnologiei. Masinile de spalat si de uscat rufe, masinile de spalat vase, cuptoarele cu microunde sau electrice, aspiratoarele de mare putere si magazinele alimentare au facut din munca casnica o activitate aproape placuta. Iar in Statele Unite, in ciuda revoltei impotriva imigrantilor ilegali, nu se poate spune ca nu lasam cele mai de jos munci in seama lor. Sint unii care spun ca sint gata sa plateasca mai mult pentru a da aceste munci muncitorilor cu statut legal, dar asta nu ar rezolva problema: muncitorii legali nu vor sa faca acele munci si isi gasesc alte slujbe cit pot de repede.
In orice caz, legal sau nu, cei mai multi dintre cei care se ocupa de gradinarit si aranjamente exterioare la marile case din suburbii sint latino-americani, cei mai multi dintre cei care fac curatenie in hoteluri sint imigranti din varii colturi ale lumii, iar un articol dintr-un ziar local scria, de curind, despre faptul ca aproape toti muncitorii de la fermele de lactate din Wisconsin sint din Mexic. Servitoarele de casa si dadacele sint si ele adeseori mexicance, iar munca pe care o presteaza este in general considerata a fi excelenta, mai ales daca se iau in considerare salariile cu care sint platite.
Si-atunci, ce mai e o corvoada? Sa fie o munca pe care societatea asteapta sa o prestezi, precum gatitul in cazul prietenei mele, o mama japoneza care traieste in zona rurala? Mi-amintesc cum mi-a spus odata ca e foarte posibil ca sa ii fi placut mult sa gateasca, dar din cauza ca trebuie sa o faca, nu ii place deloc. Sa fie placut numai ceea ce putem alege? Sau poate corvoada e genul de slujba in care trebuie sa numeri obiecte sau hirtii tot timpul pina cind ajungi sa visezi 1-2-3-4-5...? Poate ca daca mi-as numara colectia de timbre, nu m-ar deranja deloc, dar daca trebuie sa o numar pe cea a sefului...
Ani multi inainte de a fi auzit de Marx, ma plingeam de faptul ca nimeni nu mai stie cum sa faca piine. Mie mi-a placut intotdeauna sa fac munci pe care le asociam cu pionierii din Vestul Salbatic, la a caror stil de viata am aspirat din copilarie. Acum ne cumparam hainele de la magazin, iar posibilitatile, in ciuda numarului de magazine, sint limitate. Piinea de casa a ramas o posibilitate, dar cei din jurul tau vor crede ca ai o viata de lux sau ca nu iti utilizezi timpul prea bine daca iti permiti sa iti faci propria piine.
Ma-ntreb daca nu cumva corvoadele ne plac, dar le si urim. Daca e vorba de propria noastra munca, casa, mincare, atunci se presupune ca nu avem resursele necesare sa angajam pe cineva. Dar cind e vorba de orele pe care trebuie sa le muncim la serviciu, pe acele le urim din tot sufletul. Corvoadele sint poate de ne-evitat in viata si constituie o balanta necesara pentru placere, iar problema e nu cum sa le evitam ci ce tip de corvoada sa alegem.
