Mai cu chiu, mai cu vai, cu incrincenari cind dinspre Comisia Europeana, cind dinspre Uniune, Declaratia de la Berlin, al carei scop este sa reafirme valorile europene la aniversarea a 50 de ani de la infiintarea Comunitatii Economice Europene prin semnarea Tratatului de la Roma din 25 martie 1957, a fost adoptata. Printre cele mai importante aspecte ale Declaratiei de la Berlin este si acela ca Tratatul Constitutional European va fi definitivat si adoptat pina in 2009. Asadar, diferentele vor fi puse deoparte, EU-27 va fi operationala, iar esecul de acum doi ani cind Franta si Olanda au respins prin referendum adoptarea Tratatului va fi dat uitarii.
Personal, sint un entuziast al Uniunii Europene. Cred in valorile-i democratice, in preocuparea-i pentru fiinta umana, in potentialul de expansiune economica pe care o piata comuna a celor 27 de state membre il poate genera. Dar o lectura atenta nu numai a presei din vestul Europei, dar mai ales a comentariilor de pe site-urile de internet ale ziarelor, nu are darul de a fi linistitoare pentru cei care vor sa creada in idealurile Europei unite. Ziarele britanice sint poate cele mai expresive si cele mai vocale atunci cind vine vorba de a se exprima liber cu privire la Europa. Va sugerez sa incercati sa cititi comentariile de pe site-ul publicatiei "Times”. De la ura fatisa fata de noii membri ai Uniunii, priviti cu un dispret suveran drept nepoftitii la masa mare si bogata a "marilor” tari ale Europei, si pina la acuze directe la adresa guvernelor Major si Blair pentru a le fi permis "sarantocilor” sa patrunda in clubul exclusivist imaginat, paradoxal, de unul dintre marii politicieni britanici ai tuturor timpurilor, Sir Winston Churchill, pozitii care mai de care mai variate dau masura limitarii intelectuale a unor individizi care dincolo de propria lor identitate ca britanici nu se mai pot lauda cu prea multe calitati.
Pe de alta parte, nici alesii nostri europeni nu ne fac prea multa cinste. (Spun aici "alesii nostri” asumindu-mi calitatea de european, pentru ca de data aceasta nu ma refer la parlamentarii romani din Parlamentul Europei, ci la altii ale caror natiuni de origine nu am sa le mentionez aici). Ziarele centrale s-au intrecut in a dezvalui ca politia belgiana a intrat pe firul unor masinatiuni in care erau implicate obraze subtiri din sus-numita institutie reprezentativa a Uniunii, masinatiuni in urma caror un parlamentar european s-a trezit cu casa renovata. Da, ati citit bine! Dupa modelul cunoscut bine de tot pe meleaguri mioritice, un parlamentar european, ne-roman (sublinierea mea), a inlesnit accesul unei companii la niste contracte bine platite, iar compania respectiva a inclus pe nota de plata a Parlamentului European si renovarea casei respectivului intermediar. Asadar, se practica si la case mai mari!
Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem acum este daca trebuie sa ne rinjim satisfacuti in barba si sa-i multumim celui de sus ca i-a pedepsit pe cei care ne acuzau pe noi si numai pe noi de coruptie, sperind in sinea lor ca "hotul neprins...”, sau sa ne apucam cu miinile de par si sa contemplam ingroziti rinjetele de pe fetele propriilor nostri imbuibati politici, care se inghesuie pe bancile din Casa Poporului si nu pe cele de la Bruxelles si care au acum si mai multe motive sa ne faca sic si sa ne strige din goana noilor lor masini cumparate din banii nostri: "Ce, ba? Credeati ca va salveaza Europa de noi?” Eu unul nu stiu catre care dintre atitudini sa ma indrept. Dar parca incep sa ii inteleg pe criticii britanici ai extinderii Europei, care ascunti sub anonimatul forumurilor online isi exprima, de fapt, teama pentru propriul lor viitor si al familiilor lor. Ceea ce lor le scapa din vedere este ca la fel cum ei sint victime ale istoriei si trebuie sa munceasca din greu pentru a-si asigura un trai decent, la fel de victime sint si cei de la capatul celalalt al Europei. Iar Europa unita nu va exista decit atunci cind victimele din Albion vor fi in stare sa le inteleaga pe cele de la Bucuresti si Sofia.
Personal, sint un entuziast al Uniunii Europene. Cred in valorile-i democratice, in preocuparea-i pentru fiinta umana, in potentialul de expansiune economica pe care o piata comuna a celor 27 de state membre il poate genera. Dar o lectura atenta nu numai a presei din vestul Europei, dar mai ales a comentariilor de pe site-urile de internet ale ziarelor, nu are darul de a fi linistitoare pentru cei care vor sa creada in idealurile Europei unite. Ziarele britanice sint poate cele mai expresive si cele mai vocale atunci cind vine vorba de a se exprima liber cu privire la Europa. Va sugerez sa incercati sa cititi comentariile de pe site-ul publicatiei "Times”. De la ura fatisa fata de noii membri ai Uniunii, priviti cu un dispret suveran drept nepoftitii la masa mare si bogata a "marilor” tari ale Europei, si pina la acuze directe la adresa guvernelor Major si Blair pentru a le fi permis "sarantocilor” sa patrunda in clubul exclusivist imaginat, paradoxal, de unul dintre marii politicieni britanici ai tuturor timpurilor, Sir Winston Churchill, pozitii care mai de care mai variate dau masura limitarii intelectuale a unor individizi care dincolo de propria lor identitate ca britanici nu se mai pot lauda cu prea multe calitati.
Pe de alta parte, nici alesii nostri europeni nu ne fac prea multa cinste. (Spun aici "alesii nostri” asumindu-mi calitatea de european, pentru ca de data aceasta nu ma refer la parlamentarii romani din Parlamentul Europei, ci la altii ale caror natiuni de origine nu am sa le mentionez aici). Ziarele centrale s-au intrecut in a dezvalui ca politia belgiana a intrat pe firul unor masinatiuni in care erau implicate obraze subtiri din sus-numita institutie reprezentativa a Uniunii, masinatiuni in urma caror un parlamentar european s-a trezit cu casa renovata. Da, ati citit bine! Dupa modelul cunoscut bine de tot pe meleaguri mioritice, un parlamentar european, ne-roman (sublinierea mea), a inlesnit accesul unei companii la niste contracte bine platite, iar compania respectiva a inclus pe nota de plata a Parlamentului European si renovarea casei respectivului intermediar. Asadar, se practica si la case mai mari!
Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem acum este daca trebuie sa ne rinjim satisfacuti in barba si sa-i multumim celui de sus ca i-a pedepsit pe cei care ne acuzau pe noi si numai pe noi de coruptie, sperind in sinea lor ca "hotul neprins...”, sau sa ne apucam cu miinile de par si sa contemplam ingroziti rinjetele de pe fetele propriilor nostri imbuibati politici, care se inghesuie pe bancile din Casa Poporului si nu pe cele de la Bruxelles si care au acum si mai multe motive sa ne faca sic si sa ne strige din goana noilor lor masini cumparate din banii nostri: "Ce, ba? Credeati ca va salveaza Europa de noi?” Eu unul nu stiu catre care dintre atitudini sa ma indrept. Dar parca incep sa ii inteleg pe criticii britanici ai extinderii Europei, care ascunti sub anonimatul forumurilor online isi exprima, de fapt, teama pentru propriul lor viitor si al familiilor lor. Ceea ce lor le scapa din vedere este ca la fel cum ei sint victime ale istoriei si trebuie sa munceasca din greu pentru a-si asigura un trai decent, la fel de victime sint si cei de la capatul celalalt al Europei. Iar Europa unita nu va exista decit atunci cind victimele din Albion vor fi in stare sa le inteleaga pe cele de la Bucuresti si Sofia.
