Dorind sa afle adevarul despre asa-zisul "deces" al lui Gheorghe Ciocan, batrinul despre care am scris in numarul din 21 ianuarie a.c. al cotidianului nostru ca a fost declarat mort de catre familie, primarul din comuna Romanu, Dumitru Vasilache, impreuna cu asistentul social din cadrul Primariei Romanu s-au deplasat in satul Valea Sarii, unde a domiciliat, pina in toamna anului 1989, barbatul.
Desi tot satul Valea Sarii stia ca Gheorghe Ciocan este mort de ani de zile, la Primaria din localitate nu exista nici o hotarire judecatoreasca prin care sa fie declarat decesul barbatului, nici vreun certificat de deces pe numele acestuia. Singurul act existent la dosarul de stare civila era hotarirea judecatoreasca prin care se pronunta desfacerea casatoriei dintre Gheorghe Ciocan si Stefana, (sotia de gura careia, dupa 32 de ani de casnicie, batrinul a plecat in lume), in anul 1991.
Desi nu exista nici un act oficial, atit la Politia din Valea Sarii, cit si la Primarie, se stia ca familia lui Gheorghe Ciocan a obtinut o hotarire judecatoreasca prin care acesta a fost declarat decedat. Cum a fost posibil acest lucru, in conditiile in care la nici una dintre cele doua institutii locale nu a fost depusa nici o sesizare privind disparitia barbatului, nu se stie. Pentru a clarifica situatia batrinului, primarii celor doua comune, insotiti de asistentii sociali, s-au deplasat la domiciliul fostei sotii a lui Gheorghe Ciocan. Aceasta locuieste, impreuna cu cel de-al doilea sot, in casa pe care a ridicat-o impreuna cu Gheorghe. Rautatea si ura pentru primul barbat nu s-au atenuat nici dupa cei 16 ani de despartire. La auzul numelui celui cu care are trei copii, Stefana Stefanescu nu mai contenit cu blestemele, care i-au facut pe toti cei prezenti sa se cutremure. Din tipetele si urletele femeii, reprezentantii celor doua primarii au inteles ca batrinul spusese adevarul: si-a lasat toata munca si agoniseala de o viata si a plecat in lume, numai sa scape de nevasta. Desi la inceput a negat, la nervi, batrina a recunoscut ca Gheorghe Ciocan a fost cel care le-a ajutat pe fete sa-si cumpere apartamente in Focsani. Intrebata ce a determinat-o sa-l declare decedat pe Gheorghe Ciocan, desi erau divortati, luata pe nepregatite, batrina a raspuns:"El nu avea nimic, nici o avere. Dar avea niste pamint ramas de la parinti. Fetele au vrut sa il declare decedat, pentru a putea intra in posesia mostenirii. Hotarirea prin care a fost declarat decedat se afla la fete, la Focsani. Eu nu stiu ce au facut ele. Si, daca traieste (Gheorghe Ciocan - n.r.), foarte rau. Mai bine era mort". Povestirile batrinei despre cruzimea si rautatea lui Gheorghe Ciocan au fost contrazise insa de batrinii din sat, care il cunosteau foarte bine pe barbat. Acestia au relatat ca omul a muncit aproape 15 ani in mina, dupa care s-a angajat ca paznic la magazinul satesc din Valea Sarii, apartinind Cooperatiei de consum. Caracterizarea lui Gheorghe Ciocan facuta de acestia este insa una singura: era un om linistit, care isi vedea de ale lui. Ba chiar unii dintre interlocutori au dat de inteles ca omul o mai "fura" uneori, de la nevasta. Satenii din Valea Sarii se tem insa, de gura si de blestemele Stefanei Stefanescu, asa ca au preferat sa o ignore.
Importante de mentionat sint doua aspecte: Politia din Valea Sarii nu a fost anuntata de "disparitia", in 1989, a lui Gheorghe Ciocan; in evidentele Primariei Valea Sarii, barbatul nu figureaza ca fiind decedat. De aici, apare intrebarea pentru care, deocamdata, nu s-a gasit nici un raspuns: cum au reusit cele trei fiice ca, ocolind Postul de Politie si Primaria din localitatea de domiciliu a lui Gheorghe Ciocan, sa obtina hotarirea judecatoreasca prin care acesta a fost declarat decedat? Autoritatile din comunele Romanu si Valea Sarii incearca acum sa-i redea batrinului "viata". Vom reveni.
Desi tot satul Valea Sarii stia ca Gheorghe Ciocan este mort de ani de zile, la Primaria din localitate nu exista nici o hotarire judecatoreasca prin care sa fie declarat decesul barbatului, nici vreun certificat de deces pe numele acestuia. Singurul act existent la dosarul de stare civila era hotarirea judecatoreasca prin care se pronunta desfacerea casatoriei dintre Gheorghe Ciocan si Stefana, (sotia de gura careia, dupa 32 de ani de casnicie, batrinul a plecat in lume), in anul 1991.
Desi nu exista nici un act oficial, atit la Politia din Valea Sarii, cit si la Primarie, se stia ca familia lui Gheorghe Ciocan a obtinut o hotarire judecatoreasca prin care acesta a fost declarat decedat. Cum a fost posibil acest lucru, in conditiile in care la nici una dintre cele doua institutii locale nu a fost depusa nici o sesizare privind disparitia barbatului, nu se stie. Pentru a clarifica situatia batrinului, primarii celor doua comune, insotiti de asistentii sociali, s-au deplasat la domiciliul fostei sotii a lui Gheorghe Ciocan. Aceasta locuieste, impreuna cu cel de-al doilea sot, in casa pe care a ridicat-o impreuna cu Gheorghe. Rautatea si ura pentru primul barbat nu s-au atenuat nici dupa cei 16 ani de despartire. La auzul numelui celui cu care are trei copii, Stefana Stefanescu nu mai contenit cu blestemele, care i-au facut pe toti cei prezenti sa se cutremure. Din tipetele si urletele femeii, reprezentantii celor doua primarii au inteles ca batrinul spusese adevarul: si-a lasat toata munca si agoniseala de o viata si a plecat in lume, numai sa scape de nevasta. Desi la inceput a negat, la nervi, batrina a recunoscut ca Gheorghe Ciocan a fost cel care le-a ajutat pe fete sa-si cumpere apartamente in Focsani. Intrebata ce a determinat-o sa-l declare decedat pe Gheorghe Ciocan, desi erau divortati, luata pe nepregatite, batrina a raspuns:"El nu avea nimic, nici o avere. Dar avea niste pamint ramas de la parinti. Fetele au vrut sa il declare decedat, pentru a putea intra in posesia mostenirii. Hotarirea prin care a fost declarat decedat se afla la fete, la Focsani. Eu nu stiu ce au facut ele. Si, daca traieste (Gheorghe Ciocan - n.r.), foarte rau. Mai bine era mort". Povestirile batrinei despre cruzimea si rautatea lui Gheorghe Ciocan au fost contrazise insa de batrinii din sat, care il cunosteau foarte bine pe barbat. Acestia au relatat ca omul a muncit aproape 15 ani in mina, dupa care s-a angajat ca paznic la magazinul satesc din Valea Sarii, apartinind Cooperatiei de consum. Caracterizarea lui Gheorghe Ciocan facuta de acestia este insa una singura: era un om linistit, care isi vedea de ale lui. Ba chiar unii dintre interlocutori au dat de inteles ca omul o mai "fura" uneori, de la nevasta. Satenii din Valea Sarii se tem insa, de gura si de blestemele Stefanei Stefanescu, asa ca au preferat sa o ignore.
Importante de mentionat sint doua aspecte: Politia din Valea Sarii nu a fost anuntata de "disparitia", in 1989, a lui Gheorghe Ciocan; in evidentele Primariei Valea Sarii, barbatul nu figureaza ca fiind decedat. De aici, apare intrebarea pentru care, deocamdata, nu s-a gasit nici un raspuns: cum au reusit cele trei fiice ca, ocolind Postul de Politie si Primaria din localitatea de domiciliu a lui Gheorghe Ciocan, sa obtina hotarirea judecatoreasca prin care acesta a fost declarat decedat? Autoritatile din comunele Romanu si Valea Sarii incearca acum sa-i redea batrinului "viata". Vom reveni.
