Vechi de când lumea, cursele de Bobotează de la Gropeni încep să se modernizeze. Înainte vreme, sătenii îşi luau la galop caii prăsiţi în propriile gospodării, pe care îi foloseau peste an la muncile câmpului. Mai nou, "maidanejii" - vorba unui gropenean - nu mai au loc în curse de "engleji" - vorba aceluiaşi localnic. Afacerişti cu oarece dare de mână investesc în cai de rasă, cu care vin să se întreacă pentru a câştiga în faimă şi la cotele de pariuri. Mai mult sau mai puţin oficial, unii spectatori intră în jocurile hazardului şi pariază sume frumuşele pe unul sau altul dintre superbii cai de rasă ce li se perindă prin faţa ochilor. Aşa cum descriam într-un reportaj publicat săptămâna trecută, la Boboteaza de anul acesta s-au întrecut trei exemplare din rasa pursânge englez şi un cal de sport, rasă omologată în România. Câştigător a ieşit un pursânge pe care proprietarul se lăuda că a dat 3.500 de euro.
Cursa s-a ţinut pe câmpul de la marginea satului, pe o pistă improvizată de Primărie, care a făcut o dâră în zăpadă, lată de câţiva metri şi lungă de aproape un kilometru, ca să vadă concurenţii pe unde trebuie să îşi mâne bidiviii. Toţi cei patru cai au fost încălecaţi direct, fără şa, dar călăreţii s-au descurcat fără probleme, dovedind abilităţi înnăscute pentru sportul hipic. Spectatorii au privit cursa înşiraţi pe marginea şoselei dintre Gropeni şi Tufeşti, cu manele pe fundal. Bărbaţi şi femei stăteau sub o ploaie nefirească pentru luna ianuarie, îmbrăcaţi în haine de zi cu zi, care mai tăcuţi, care mai vocali, încurajându-şi calul favorit, după vocabularul fiecăruia. Câţiva, îmbrăcaţi mai şmecher, trăiau momentul sub tensiunea pariurilor pe care tocmai le făcuseră. La final, puţini au câştigat, iar cei mai mulţi au pierdut, c-aşa-i la cursele de cai.
Cam aşa se derulează un spectacol hipic în Brăila anului 2016. Mai exact la 20 de kilometri de Brăila! În municipiu, curse de cai nu se mai ţin, iar dacă s-ar ţine, ar fi tot sub semnul improvizaţiei. Asta într-un oraş care, cu aproape o sută de ani în urmă, avea unul dintre cele mai mari hipodromuri din ţară. Cu suprafaţă generoasă şi cu toate dotările şi facilităţile specifice competiţiilor de gen, arena hipică era locul unde domnii îşi demonstrau potenţa financiară, iar doamnele şi domnişoarele îşi etalau ţinutele şic.
Într-o postare fotografică din paginile unei publicaţii din epocă se văd în standurile de pe marginea pistei doamne elegante şi domni la costum şi pălărie, dar şi militari ferchezuiţi.
„Societatea bună a oraşului Brăila a luat parte în număr foarte mare la Cursele ce au avut loc zilele trecute şi la cari au alergat cai de-ai diferiţilor proprietari civili şi militari, stârnind aplauzele tuturor asistenţilor. Cursele de cai din România iau din ce în ce mai mult avânt şi e un semn îmbucurător că şi la Brăila publicul a dat o deosebită atenţiune curselor din anul acesta. Dovadă a acestei atenţiuni e numărul colosal al publicului care a venit să asiste la aceste curse", scria publicaţia respectivă.
Ca legendă foto se preciza, pe aceeaşi pagină: „Fotografia noastră arată tribunele pline de doamne elegante, urmărind cu pasiune peripeţiile luptei".
Hipodromul brăilean a supravieţuit timp de două decenii regimului comunist. La începutul anilor 60 încă se mai organizau curse de cai, dar totul a încetat atunci când autorităţile vremii au luat decizia de a face pe locul pistelor un cartier de blocuri. Aşa a luat naştere actualul cartier Hipodrom. Sunt voci care spun că desfiinţarea hipodromului a salvat centrul istoric al Brăilei de la demolare. Dacă nu ar fi avut spaţiu acolo, probabil comuniştii ar fi ras de pe faţa pământului casele vechi din centru, ca să facă loc pentru blocuri, aşa cum s-a întâmplat în mai toate oraşele mari ale României. Hipodromul a fost sacrificat, iar de atunci sportul hipic specific civilizaţiei dinainte de război a rămas să se zbată la nivel de ev mediu, prin satele brăilene.
