Potrivit BBC, acestea sunt câteva aspecte care "scuză" înfăţişarea tapiţeriei:
Scuza 1: Constrângerile de proiectare
Materialul trebuie să fie durabil (cel puţin câţiva ani), uşor de curăţat, să reziste la pete, dar să le şi "ascundă" - materialul trebuie să pară curat, chiar dacă nu este. Cel mai important: trebuie să fie sigur pentru călători: focul, fumul şi procesul de ardere pot fi fatale pentru oameni, în special la câţiva metri sub pământ, într-un tunel prost ventilat.
Din fericire, există un supermaterial care salvează ziua: mocheta, faimoasa "îmbrăcăminte" a scaunelor din mijloacele de transport în comun din Marea Britanie.
Scuza 2: Procesul de proiectare
Un design pentru un nou vagon de cale ferată este o mare provocare pentru o firmă de design precum Wallace Sewell, iar un vagon updatat de tipul Tube nu este genul de sarcină tipică pentru un designer textil.
În schimb, majoritatea designerilor lucrează pentru companii private sau linii mici municipale. Deci, modelul, ca bun civic, nu este o prioritate primordială.
Munca pentru un model tipic implică proiectorul autobuzului sau vagonului, producătorul scaunului, o echipă de design (internă sau externă) şi reprezentanţi ai sistemului de transport - uneori 3 - 4 reprezentanţi din fiecare grup lucrează la design.
Potrivit directorului de Vânzări în Transport al Camira Fabrics, James Newton, procesul poate dura între 18 luni şi 2 ani. Deci, cu o asemenea durată de timp, rareori mai contează aspectul tapiţeriei.
