Va prefaceti ca nu stiti despre ce este vorba?
Va dau un exemplu: Este inceputul orei, iar profesoara tocmai a intrat in clasa si a inceput sa predea lectia la tabla. Ufffff!....o alta lectie la materia plictisitoare pe care tu nu poti s-o suferi - si in acel moment, te intrebi: "Oare cum ar fi daca eu, in loc sa stau intepenita pe scaun intr-un pupitru strimt, asurzita de monotonia celor patru pereti ai clasei si de cuvintele profei, as umbla libera pe strazi, prin parcuri, admirind melancoliile toamnei si ploile de frunze, poate “din intimplare” intilnindu-ma cu o persoana iubita, care mi se va alatura ulterior in plimbare pentru a-mi impartasi spiritul liber si sentimentele..."
... Si, te trezesti coplesita de un torent de ginduri, in care te pierzi, in care VREI sa te pierzi, dorind sa scapi de griji, de lectie, de profa, de tot ceea ce e in jurul tau... vrei sa fii libera, sa fii UNICUL caruia i se ofera aceasta libertate si sa-i privesti cu mila pe colegii care ramin la ora, in clasa, stupefiati de oportunitatea ta, si... Deschizi de fapt ochii, ceata visului se risipeste, te afli in aceeasi clasa, inconjurata de colegi... ba mai mult: iti auzi numele strigat la catalog si esti chemata la tabla sa rezolvi o aplicatie la lectia proaspat predata... Ooops! Acum cui i-a venit rindul sa fie stupefiata? In caiet nu ai scris nimic sau, chiar daca ai scris, cuvintele ti-au intrat pe o ureche si ti-au iesit pe alta. Profa te cearta si te intreaba: "Pentru ce mi-am batut eu gura pin’acum?", in timp ce tu te-ntrebi de ce tocmai TU a trebuit sa fii ascultata, dintr-un numar de aproape treizeci de elevi din clasa... Oare ce-au toti cu tine?
Mai sus, am dat un exemplu, sa spunem de un "visator nativ", care, o data prins in mrejele day-dreaming-ului, abia daca mai poate distinge realitatea de vis sau visul de realitate... Insa exista si adolescenti, de regula cu picioarele pe pamint, dar care mai simt si ei nevoia sa viseze uneori, asa ca, spre deosebire de visatorii nativi, ISI ALEG momentele in care sa viseze, pentru a nu trece prin pataniile acestora - prin urmare, isi permit mai rar, si IN NICIUN CAZ la scoala, aceasta plonjare in nebuloasa de ginduri care le cutreiera mintea.
Consider ca acest model secundar al ramurei visatorilor este mai avantajos si inchei astfel spunind ca nu este deloc rau sa visezi cu ochii deschisi, intrucit oricine are acest drept, insa DAY-DREAMING-UL ABUZIV ITI POATE CREA PROBLEME (mai ales la scoala).
Va dau un exemplu: Este inceputul orei, iar profesoara tocmai a intrat in clasa si a inceput sa predea lectia la tabla. Ufffff!....o alta lectie la materia plictisitoare pe care tu nu poti s-o suferi - si in acel moment, te intrebi: "Oare cum ar fi daca eu, in loc sa stau intepenita pe scaun intr-un pupitru strimt, asurzita de monotonia celor patru pereti ai clasei si de cuvintele profei, as umbla libera pe strazi, prin parcuri, admirind melancoliile toamnei si ploile de frunze, poate “din intimplare” intilnindu-ma cu o persoana iubita, care mi se va alatura ulterior in plimbare pentru a-mi impartasi spiritul liber si sentimentele..."
... Si, te trezesti coplesita de un torent de ginduri, in care te pierzi, in care VREI sa te pierzi, dorind sa scapi de griji, de lectie, de profa, de tot ceea ce e in jurul tau... vrei sa fii libera, sa fii UNICUL caruia i se ofera aceasta libertate si sa-i privesti cu mila pe colegii care ramin la ora, in clasa, stupefiati de oportunitatea ta, si... Deschizi de fapt ochii, ceata visului se risipeste, te afli in aceeasi clasa, inconjurata de colegi... ba mai mult: iti auzi numele strigat la catalog si esti chemata la tabla sa rezolvi o aplicatie la lectia proaspat predata... Ooops! Acum cui i-a venit rindul sa fie stupefiata? In caiet nu ai scris nimic sau, chiar daca ai scris, cuvintele ti-au intrat pe o ureche si ti-au iesit pe alta. Profa te cearta si te intreaba: "Pentru ce mi-am batut eu gura pin’acum?", in timp ce tu te-ntrebi de ce tocmai TU a trebuit sa fii ascultata, dintr-un numar de aproape treizeci de elevi din clasa... Oare ce-au toti cu tine?
Mai sus, am dat un exemplu, sa spunem de un "visator nativ", care, o data prins in mrejele day-dreaming-ului, abia daca mai poate distinge realitatea de vis sau visul de realitate... Insa exista si adolescenti, de regula cu picioarele pe pamint, dar care mai simt si ei nevoia sa viseze uneori, asa ca, spre deosebire de visatorii nativi, ISI ALEG momentele in care sa viseze, pentru a nu trece prin pataniile acestora - prin urmare, isi permit mai rar, si IN NICIUN CAZ la scoala, aceasta plonjare in nebuloasa de ginduri care le cutreiera mintea.
Consider ca acest model secundar al ramurei visatorilor este mai avantajos si inchei astfel spunind ca nu este deloc rau sa visezi cu ochii deschisi, intrucit oricine are acest drept, insa DAY-DREAMING-UL ABUZIV ITI POATE CREA PROBLEME (mai ales la scoala).
