Fraților, în sistemul nostru de stat degeaba, poveștile au rămas nemuritoare. De pildă, hai să vă zicem o snoavă, din locul în care ofițerilor le cresc gradele pe umăr mai ceva ca Făt-Frumos, și-ajung comisari în doar câțiva ani la fel ca alții, într-o viață-ntreagă. Unde-i locul ăsta vrăjit? Pe molcoma stradă Carantina care, ce-i drept arată ca linia frontului Nămoloasa - Kursk – Nassiryia. Daaar locul cu pricina e liniștit tare, se pot bea cafele, are și umbră și aer condiționat, propice taclalelor cât îi ziulica de lungă.
Chit că locu-i liniștit, într-una din zilele de sfârșit de februarie, un ”rezident” recidivist, guraliv și cam firav a intrat în refuz de hrană... Ce deranjant, de-a dreptul enervant, mai ales că într-un astfel de caz procedura zice că trebuie audiat ”tupeistul”. Zis și făcut! Numai că ”audierea” nu s-a făcut în biroul ”paznicilor” democrației privaților de libertate. Oamenii s-au gândit să vină în întâmpinarea pușcăriașului chiar în ”cabina” acestuia. ”Audierea” a decurs bine! Ca în cărțile de istorie comunistă, rezidentul ridicând tonul prin urlete asezonate cu palme, înjurături și alte ”metode de convingere”. Și totul ar fi rămas în ungherul ăla-ntunecat de temniță, dacă nu cumva ”gradații” nu și-ar fi înregistrat singuri isprava cu camera video din dotare, imagini care, deși au vrut, nu le-au putut șterge de pe serverul instituției. Dar stați liniștiți, au dres busuiocul până la urmă! Fix ca-n toate poveștile cu milițieni, infractoru' e de vină! Ba, dacă nu era ”consiliat” cu bătaia, individul, cică extrem de violent, ar fi putut chiar să se sinucidă. Așadar, gardienii i-au salvat viața. Claaar! Mai mult, ca să scape de tot de problemă, a doua zi l-au analizat repede-repede într-o comisie din care a făcut parte chiar principalul ”consilier”, și mi ți l-au transformat pe năpârstocul de deținut într-un individ care prezintă riscuri pentru siguranța penitenciarului, ba chiar l-au și sancționat disciplinar și l-au aruncat în altă unitate de detenție din țară, să se uite nefăcuta asta.
De ”nefăcuta” asta au aflat și colegii de la ”Obiectiv”. Au solicitat oficial date despre cele întâmplate, ce funcții au ”consilierii” etc etc.
”Cu privire la acest incident, sunt efectuate cercetări pentru stabilirea cauzelor, împrejurărilor și circumstanțelor în care acesta s-a produs, inclusiv referitor la procedurile aferente utilizării forței pentru imobilizarea deținutului”, a fost răspunsul oficial. Adică ziariștii au primit celebrele informații ”praf în ochi”. Nimica de vreun abuz în serviciu, de vreo purtare abuzivă, de vreo contrareacție a conducerii față de comportamentul golănesc al celor care sunt plătiți să respecte drepturile deținuților în unitate.
Răutăcioși din fire, noi, de la Scormonitoru, am aflat că tărășenia a ajuns și la urechile lungi ale conducerii Administrației Naționale a Penitenciarelor, care a dispus ca agresorului să îi fie scurtat capul din funcția de conducere în care era împuternicit. Însă la noi, la Brăila, la tanti Elvira, dispozițiile ajung greu și sunt înțelese și mai greu, așa că abia după vreo săptămână s-a dispus scrâșnit încetarea împuternicirii ”bătăușului”, ăăăă, pardon, ”consilierului”, din funcția publică de conducere, însă nu pentru motive imputabile acestuia, după cum a susținut în ședințe șeful sectorului operativ. Și asta doar până a doua zi, când, cu tupeu maxim, individul a fost desemnat prin dispoziția directorului să îndeplinească iarăși aceleași atribuții. Cu alte cuvinte, pentru unii mumă, pentru alții ciumă, cam asta este politica mai marilor stabilimentului de pe Carantina, atât față de deținuți cât și față de ”câinii de pază” ai democrației în Pușcărie.
În aceste condiții, un sfat pentru deținuți: Înghițiți cât puteți, că altfel vă transferă și nu se știe ce ”relații sociale” veți fi nevoiți să îndurați pe unde ajungeți... (Închisoarea ÎNGERILOR)
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare
