Nu stiu inca daca sintem toti constienti ca educatia sta la baza personalitatii, sta la baza convietuirii chiar si cu noi insine. In fond, noi ne construim societatea, o societate care a ajuns la un ultim nivel, si care sta sa cada intr-un abis rusinos. Dovada comportamentul dureros de primitiv al unora, in fata caruia ramii stupefiat, fara cuvinte... fara replica intr-un fapt implinit. Si tot ce mai poti face, e sa ramii indiferent ca toti ceilalti, sa-ti vezi de interesul tau... si... si atit. Educatia poate fi "genetica", daca ai norocul sa te nasti macar intr-o familie culta prin normalitate. Dar ce mai e normal intr-un mediu in care zi de zi te zbati sa nu-ti pierzi ideile pe drum, sa ramii drept... vorbesc aiurea. Depinde ce intelegi prin drept. Drept pentru tine, sau pentru cel de linga tine?
A avea bunul simt e oarecum natural, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Dar mediul creat de noi toti in principiu, ne contamineaza, ne pateaza o mentalitate oricum prafuita. Si daca nu sintem dotati de la natura cu o oarecare doza de "clasa", daca traim alaturi de tot felul de personalitati, inconjurati de tot felul de nimicuri... cum sa reusim sa avansam? Trebuie sa ne educam pe noi insine, pe copiii nostri si pe cei ai copiilor nostri... Visam la o generatie mai buna.
Mediul educational ar trebui sa puna accent pe un minim de educatie, de comportament. Si daca nucleul are "probleme de organizare" ca orice institutie din tara... Le dau dreptate... Vrem atit de multe, incit mi se pare logic sa nu reusim nimic. Trecem peste lucrurile la care noi doar strimbam din nas, in final acceptindu-le... mincam ce ne da stapinul! Pe linga vointa care lasa de dorit a unora dintre elevi, firesc ar parea, sa fie un profesor, care teoretic stie cum sa informeze elevul, sa-l educe, sa-l convinga. De fapt, tot secretul este sa-si doreasca si sa aiba responsabilitatea de a deveni model, departe de tot sistemul ieftin al invatamintului. Am avut norocul sa cunosc profesori cu caractere atit de diferite intre ele. Concluzia la care inca meditez este: ai grija ce-ti doresti!
Mediul invatamintului este un teren minat. Trebuie doar sa risti sa rezisti, sa pastrezi doar ce consideri ca iti e potrivit. Am avut adevarata sansa sa iau lectii de la niste oameni intr-adevar. Si asta pentru ca ei au facut ce si-au dorit, pentru ca profesorul si-a ales cu mintea, dar si cu sufletul un drum care nu il implica numai pe el. Si un profesor adevarat isi iubeste meseria si elevii... Astfel, un profesor implinit este cel respectat, iubit, si de la care nu inveti numai lectiile din programa. Inveti sa supravietuiesti. Inveti sa te cunosti. Si sa nu urasti lumea pe care toata lumea o vorbeste de rau.
Nu pot privi decit cu compasiune pe cei care s-au obligat sa se chinuie, si sa-i chinuie pe ceilalti, impinsi de sechelele trecutului, sau de o frustare ciudata. Nu ii privesc cu mila pentru ca sint reci, rautaciosi, nepotriviti. Nu. Ii privesc de sus pentru ca nu-si arata propria fata, se ascund de o realitate atit de simtita de toti. Cum pot avea credibilitate daca nu prin sinceritate. Ideal ar fi sa trecem dincolo de orar. Dincolo de programa, dincolo de orgolii, si sa reusim impreuna sa ne cunoastem.
Dar exista si persoane care si merita deplin acest titlu ... spun alti profesori, spun rezultate, spun elevi. Exista profesori carora ar trebui sa le multumim ca exista, dar nu recunoastem, sau nu avem puterea de a-i privi in ochi.
Trecind peste toate drumurile adiacente spre care se indrepta educatia romanilor... cel putin am putea avea reflexul de a profita de oportunitatea pe care o ofera scoala, dincolo de toate discutiile din mahala. Tacerea e cel mai bun raspuns replicilor celor care se vor pierde in curind printre propriile tentative de frauda cu ei insisi.
Daca-mi permiteti sa dau un sfat elevilor... A duce o viata de profesor, este cit de interesant, pe atit de riscant pentru noi toti. Asa ca ginditi bine asupra a ce doriti cu adevarat, si fiti doar elevi, atunci va veni un adevarat profesor sa va caute.
A avea bunul simt e oarecum natural, sau cel putin asa ar trebui sa fie. Dar mediul creat de noi toti in principiu, ne contamineaza, ne pateaza o mentalitate oricum prafuita. Si daca nu sintem dotati de la natura cu o oarecare doza de "clasa", daca traim alaturi de tot felul de personalitati, inconjurati de tot felul de nimicuri... cum sa reusim sa avansam? Trebuie sa ne educam pe noi insine, pe copiii nostri si pe cei ai copiilor nostri... Visam la o generatie mai buna.
Mediul educational ar trebui sa puna accent pe un minim de educatie, de comportament. Si daca nucleul are "probleme de organizare" ca orice institutie din tara... Le dau dreptate... Vrem atit de multe, incit mi se pare logic sa nu reusim nimic. Trecem peste lucrurile la care noi doar strimbam din nas, in final acceptindu-le... mincam ce ne da stapinul! Pe linga vointa care lasa de dorit a unora dintre elevi, firesc ar parea, sa fie un profesor, care teoretic stie cum sa informeze elevul, sa-l educe, sa-l convinga. De fapt, tot secretul este sa-si doreasca si sa aiba responsabilitatea de a deveni model, departe de tot sistemul ieftin al invatamintului. Am avut norocul sa cunosc profesori cu caractere atit de diferite intre ele. Concluzia la care inca meditez este: ai grija ce-ti doresti!
Mediul invatamintului este un teren minat. Trebuie doar sa risti sa rezisti, sa pastrezi doar ce consideri ca iti e potrivit. Am avut adevarata sansa sa iau lectii de la niste oameni intr-adevar. Si asta pentru ca ei au facut ce si-au dorit, pentru ca profesorul si-a ales cu mintea, dar si cu sufletul un drum care nu il implica numai pe el. Si un profesor adevarat isi iubeste meseria si elevii... Astfel, un profesor implinit este cel respectat, iubit, si de la care nu inveti numai lectiile din programa. Inveti sa supravietuiesti. Inveti sa te cunosti. Si sa nu urasti lumea pe care toata lumea o vorbeste de rau.
Nu pot privi decit cu compasiune pe cei care s-au obligat sa se chinuie, si sa-i chinuie pe ceilalti, impinsi de sechelele trecutului, sau de o frustare ciudata. Nu ii privesc cu mila pentru ca sint reci, rautaciosi, nepotriviti. Nu. Ii privesc de sus pentru ca nu-si arata propria fata, se ascund de o realitate atit de simtita de toti. Cum pot avea credibilitate daca nu prin sinceritate. Ideal ar fi sa trecem dincolo de orar. Dincolo de programa, dincolo de orgolii, si sa reusim impreuna sa ne cunoastem.
Dar exista si persoane care si merita deplin acest titlu ... spun alti profesori, spun rezultate, spun elevi. Exista profesori carora ar trebui sa le multumim ca exista, dar nu recunoastem, sau nu avem puterea de a-i privi in ochi.
Trecind peste toate drumurile adiacente spre care se indrepta educatia romanilor... cel putin am putea avea reflexul de a profita de oportunitatea pe care o ofera scoala, dincolo de toate discutiile din mahala. Tacerea e cel mai bun raspuns replicilor celor care se vor pierde in curind printre propriile tentative de frauda cu ei insisi.
Daca-mi permiteti sa dau un sfat elevilor... A duce o viata de profesor, este cit de interesant, pe atit de riscant pentru noi toti. Asa ca ginditi bine asupra a ce doriti cu adevarat, si fiti doar elevi, atunci va veni un adevarat profesor sa va caute.
