* despre rolul alimentaţiei corecte a copiilor şcolari în contextul înmulţirii cazurilor obezităţii juvenile şi malnutriţiei ne învaţă Marius Bobotan, ing. de industrie alimentară, specialist în nutriţie, director executiv Titan Group (foto) * copiii au nevoie de explicaţii pe înţelesul lor, nu de interdicţii sau “bani de buzunar” pentru junk food * atât şcoala cât şi administraţia locală şi centrală se pot implica activ în acest proces educativ care salvează viaţa viitorului adult
În preadolescenţă copiii nu cresc doar în înălţime şi greutate, ci îşi modifică şi compoziţia corporală, numărul de celule se multiplică şi cantitatea de nutrienţi necesară în această perioadă este foarte mare. De asemenea şi nivelurile hormonale sunt la capacitate maximă, pregătind organismul pentru pubertate. O mare problemă semnalată de specialiştii nutriţionişti în această perioadă când totul se întâmplă pe repede înainte şi care tinde să devină emblematică pentru generaţiile actuale de copii este malnutriţia.
Malnutriţia se referă atât la aportul alimentelor în cantităţi insuficiente (lucru mai puţin întâlnit în statele dezvoltate), cât şi la aportul insuficient sau necorelat al principalilor nutrienţi (proteine, glucide, lipide, săruri, vitamine).
Acest ultim aspect al malnutriţiei prin deficitul de nutrienţi este mult mai prezent în lumea modernă şi se datorează adoptării unui stil de alimentaţie nesănătos şi unei avalanşe de produse neechilibrate nutriţional pe piaţa alimentară.
Copiii aleg singuri ce mănâncă de la 10 ani şi de regulă se “otrăvesc”
„Copiii trebuie să ştie că fiecare aliment pe care îl introduc în corpul lor le afectează sănătatea”, spune Danelle Fisher, MD, preşedinte de Pediatrie la Providence Saint John’s Health Center din Santa Monica, CA.
De la 10 ani, un copil are capacitatea intelectuală de a face propriile alegeri alimentare. Însă dacă vrea doar bomboane, rolul părinţilor nu e să le interzică, ci să-l informeze asupra efectelor negative ale dulciurilor în exces. Dacă doreşte doar cartofi prăjiţi, trebuie să afle că aceştia pot duce la boli cardiovasculare grave la 20 de ani.
Până la 9-10 ani, copilul va mânca ceea ce îi pune părintele în farfurie, deoarece nu are capacitatea intelectuală să facă alegeri alimentare. În această perioadă, mâncarea nu este doar un strict necesar pe care îl oferiţi copilului ci şi educaţie.
Un studiu recent arată că pacheţelul pentru şcoală preparat dimineaţa de părinţi a fost înlocuit cu banii de buzunar care se duc pe junk food-ul de la chioşcul din curtea şcolii. Este gustarea de ora 10.00 pe care o iau copiii din cele mai multe şcoli din România. Ce ar putea să facă părinţii? Să le ofere celor mici în primul rând informaţie despre junk food şi despre cum acest tip de mâncare distruge sistemele digestiv, renal şi aparatul cardiovascular şi să se asigure că cei mici vor deprinde obicieiuri sănătoase de alimentaţie.
Pentru a preveni riscurile unei alimentaţii necorespunzătoare, OMS a elaborat “Planul de acţiune 2008-2013 pentru Strategia mondială privind alimentaţia, exerciţiul fizic şi sănătatea”, conform căruia autorităţile trebuie să susţină populaţia să consume alimente sănătoase, să practice exerciţii fizice, să promoveze aceste măsuri în şcoli şi să determine industria alimentară să producă alimente sănătoase la preţuri accesibile.
“Trăieşte sănătos, mănâncă inteligent!” - soluţii
Consumul de porţii mari de mâncare a crescut în contextul în care doar 63,9% dintre părinţi cunosc piramida alimentaţiei corecte. În prezent, există un proiect social educaţional, “Trăieşte sănătos, mănâncă inteligent!”, ca măsură de politică administrativă locală, care vizează promovarea unui stil de viaţă sănătos pentru elevii şcolilor din Sectorul 1, Bucureşti şi din alte câteva şcoli din câteva judeţe reprezentative. Proiectul prevede apropierea nutriţioniştilor de copilul şcolar şi în acelaşi timp servirea unei mese calde în şcoală după meniuri vizate de nutriţionişti.
Iniţiativa e binevenită, în condiţiile în care cei mai mulţi dintre noi nu au avut parte de o educaţie alimentară solidă şi s-ar dovedi cu adevărat benefică dacă s-ar extinde la nivel naţional.
Pentru un copil aflat în preadolescenţă, între 10 şi 14 ani, această educaţie alimentară este esenţială. În primul rând, trebuie să avem în vedere ce schimbări se petrec în corpul unui copil începând din preadolescenţă. Aceste informaţii trebuie însuşite de către părinţi mai întâi şi apoi comunicate, prieteneşte, copiilor. Preadolescenţa este perioada în care apare rezistenţa fiziologică la insulină.
Colectivitatea şi Alimentaţia toxică
Alimentaţia în timpul şcolii diferă de cea din timpul vacanţelor. Diferenţa majoră vine din partea pacheţelului de la şcoală, care de multe ori este nepotrivit, întrucât conţine preponderent carbohidraţi.
Meniul în cadrul şcolilor trebuie avizat de nutritionişti şi trebuie să conţină pe lângă informaţia strict alimentară (alimente, alergeni, feluri de mâncare) şi elemente nutriţionale (compoziţie de nutrienţi, mod de combinare alimente etc ). Tocmai de aceea trebuie să îi învăţăm pe copiii noştri să distingă nutrienţii, nu caloriile. Sunt oricum prea mici pentru asta, dar necesarul de calorii poate fi obţinut şi dintr-o bucată de slănină cu cartofi sau din carnea cu legume de culoare verde. Beneficiul este însă diferit.
Copiii trebuie să mănânce raportat şi la activitatea fizică. De aceea, este bine să îi îndemnăm către un sport, individual sau de echipă. Chiar dacă pare timp pierdut, nu este. Sportul şi şcoala trebuie să se îmbine într-un mod echilibrat.
Părinţii primii vinovaţi
Copiii nu cresc doar în înălţime şi greutate, ci îşi modifică şi compoziţia corporală, numărul de celule adipoase se multiplică şi cantitatea de grăsime creşte pregătind organismul pentru pubertate. Aceasta este perioada cea mai importantă din punct de vedere ponderal pentru viitorul adult, pentru că odată formate celulele adipoase nu dispar şi nu mor.
Vă aşteptăm comentariile cu privire la această nouă rubrică care va continua cu publicarea de reţete sănătoase pentru alimentaţia copiilor.
"Bagajul" de adipocite dezvoltat până la pubertate,împreună cu apetitul corespunzător acestuia, va rămâne constant toată viaţă, deci copiii nu trebuie lasaţi să acumuleze kilogrameîn plus.
Copiii sunt oglinda părinţilorşi vor imita obiceiurile alimentare pe care la vădîn casă, de aceea este important caîntreaga familie să aibă un stil de viaţă sănătos.
Recomandări pentru familiile cu copii:
⁃ Nu folosiţi mâncarea pe post de recompensă sau pedeapsă
⁃ Implică copiiiîn cumpărarea alimentelor, gătitul mâncăriişi pregătirea mesei
⁃ Respectaţi noţiunea de porţie corectă, adaptată nevoilor unui copil
⁃ Reduceţi consumul de produse cu conţinut crescut de zahărşi grăsime (patiserie, biscuiţi, snacks-uri, mezeluri)
⁃ Obișnuiţi copiii cu un mic dejun regulat
⁃ Apelaţi la gustări sănătoase, mai puţîn concentrateîn zahăr (fructe proaspeteşi uscate, produse lactate, seminţeşi fructe oleaginoase)
⁃ Evitaţi consumul excesiv de fructe
⁃ Explicaţi-le copiilor care e rolul dulciurilorşi de ce organismul lor nu are nevoie de el zilnic
⁃ Consumaţiîmpreună cuîntreaga familie alimente simple, gătiteîn casăşi evitaţi semipreparatele
⁃încurajaţi statul la masăşi mâncatul cu simţurile, evitând alte activităţi care să distragă atenţia copiilor
⁃ Obișnuiţi-i pe cei mici să se joaceîn aer liber, să se miște, să fie activi
⁃ Petreceţi timpşi discutaţi cu copiii voștri,întrebaţi-i ce simtşi ajutaţi-i să-și identifice emoţiileşi sentimentele; de multe ori ei apelează la mâncare pentru a obţine o stare de bine, nu pentru că le e foame.
Importanţa nutritionistuluişi a mediucului endocrinologîn tulburările metabolice
În copilărie şi adolescenţă nu se poate vorbi despre regim alimentar.
Dacă un copil este supraponderal, trebuie mers la medicul endocrinolog si la nutritionist. Greutateaîn exces este o boală care trebuie tratată, nu un detaliu fizic!
Un copil gras esteîntotdeauna un copil subnutrit.
Regimul alimentar al unui copil gras se rezumă la disocierea alimentară, dar nu pe zile, ci pe ore. Adică va mânca dimineaţă doar lapte, peste 2 ore doar o prăjitură preparatăîn casă, peste alte 2 ore carne cu salată, peste alte 2 ore pâine integrală cu leguminoase, peste alte 2 ore o salată de fructe, peste alte 2 ore peşte cu legume.
Hrana corectă din 2în 2 ore diversificata, cu nitrienti de buna calitate ţine glicemia sub control şi copilul nu va mai abuza de dulciuri sau fast food!
Cel mic poate avea kilogrameîn plus nu doar din cauza alimentaţiei, ci şi a unui hormon numit grelină, care reglează senzaţia de foame şi saţietate. La copii supraponderali, secreţia lui este scăzută. Se numeşte deficit hormonal şi trebuie tratat de către endocrinolog!
Faceţi eforturi să rezolvaţi problema greutăţii mariînainte de 18 ani. Dacă adolescentul depăşeşte această vârstă cu o greutate mare, are peste 80% riscuri să rămână toată viaţa obez, cu toate problemele asociate acestei boli.
