Hotarirea de Guvern care delimiteaza colegiile uninominale pentru alegerile parlamentare ramine in vigoare. Asta a decis Curtea de Apel Bucuresti, care a respins, ieri, cererea Patidului Romania Mare de suspendare a acesteia. Sentinta poate fi atacata cu recurs in 5 zile, iar PRM va face acest lucru, a precizat vicepresedintele partidului, Lucian Bolcas. Si am sa ma opresc aici. Nu pentru ca nu as avea de comentat pe aceasta tema, ci pentru simplul fapt ca in ultimele ore s-au intimplat niste lucruri cutremuratoare, infinit mai importante decit o simpla imbulzeala colectiva, intr-o lupta absurda pentru putere, pozitie si, implicit, bani.
Concret, un copil de 3 ani a murit, in urma cu doua zile, intr-un spital din Bucuresti. Ilogic, spune directorul spitalului. Interventia chirurgicala decursese foarte bine. Analizele medicale fusesera facute si erau in regula, iar postoperator starea micutului era buna. Nimic, dar absolut nimic, spun medicii, nu prevestea tragedia. Si totusi, la citeva ore de la interventie, dupa ce asistenta i-a administrat un medicament, micutul a murit in bratele bunicii.
Cam in acelasi timp, la doar citiva kilometri de capitala, mai precis la Ploiesti, la Spitalul de Pediatrie, un alt copil, de doar 10 luni, era adus de parinti la camera de garda. Medicul care a preluat cazul l-a examinat cu superficialitate, astfel incit copilul - care suferea de o forma grava de meningita - a fost tratat pentru o simpla raceala si a incetat din viata la 16 ore dupa vizita la medic. Specialistii in boli infectioase sustin ca micutul avea sanse de supravietuire daca i s-ar fi aplicat la timp tratamentul adecvat.
Asemenea "morti ilogice" a avut si Braila. Poate va mai amintiti drama familiei Ionita, care si-a adus la spital copilul de numai 4 ani pentru o banala operatie de polipi si a iesit cu el intr-un sicriu. Recent, bunicul micutului ne-a contactat pentru a ne informa ca, in sfirsit, Colegiul National al Medicilor a finalizat raportul si ca a schimbat sanctiunea data de Colegiul Braila medicilor care au participat la interventie - avertisment, in amenda de 1.000 RON (10 milioane de lei vechi). Tot el ne-a spus ca, la 3 ani de la tragedie, procesul este inca pe rol.
Nu stiu cum o sa interpretati dumneavoastra aceasta decizie a mea de a vorbi despre asemenea lucruri tocmai acum, cind la virful politicii se intimpla atitea lucruri importante. La Bucuresti, de exemplu, politicienii se "bat" cu uninominalul, iar la Braila, pentru locurile in colegii sau, mai nou, pe postul de director la "Electrica". Dar eu va spun clar: mie nu imi pasa. Nici de uninominal, nici de cine si unde va prinde loc in colegii, nici de cine, unde conduce. Si asta nu pentru ca nu as considera ca-i important "pentru tara", ca sa spun asa. Ci pentru simplu fapt ca sint convinsa ca nici lor nu le pasa. Nu le pasa in sensul ca nici unul nu a luat in discutie o asemenea problema pentru "binele tarii". Nici pe departe. Fiecare isi vede propriul interes, in unele chestii nici macar interesul de partid sau de grup.
Imi pasa insa de suferinta familiilor care au ajuns in aceasta situatie din cauza indiferentei generale a celor care ne conduc. Pentru ca, sa fie clar, daca lor le-ar fi pasat, sistemul sanitar nu ar fi ajuns in halul acesta: subfinantat, cu o criza evidenta de personal, mai ales specialisti, cu o lipsa acuta de tehnica si aparatura. Lor nu le pasa, pentru ca au acces direct la spitalele si specialistii din strainatate. Noua insa da, pentru ca, iata, am ajuns in situatia in care nepasarea lor face diferenta dintre viata si moarte. Iar tragedia este si mai intens perceputa atunci cind e vorba de moartea sau viata unui copil.
Concret, un copil de 3 ani a murit, in urma cu doua zile, intr-un spital din Bucuresti. Ilogic, spune directorul spitalului. Interventia chirurgicala decursese foarte bine. Analizele medicale fusesera facute si erau in regula, iar postoperator starea micutului era buna. Nimic, dar absolut nimic, spun medicii, nu prevestea tragedia. Si totusi, la citeva ore de la interventie, dupa ce asistenta i-a administrat un medicament, micutul a murit in bratele bunicii.
Cam in acelasi timp, la doar citiva kilometri de capitala, mai precis la Ploiesti, la Spitalul de Pediatrie, un alt copil, de doar 10 luni, era adus de parinti la camera de garda. Medicul care a preluat cazul l-a examinat cu superficialitate, astfel incit copilul - care suferea de o forma grava de meningita - a fost tratat pentru o simpla raceala si a incetat din viata la 16 ore dupa vizita la medic. Specialistii in boli infectioase sustin ca micutul avea sanse de supravietuire daca i s-ar fi aplicat la timp tratamentul adecvat.
Asemenea "morti ilogice" a avut si Braila. Poate va mai amintiti drama familiei Ionita, care si-a adus la spital copilul de numai 4 ani pentru o banala operatie de polipi si a iesit cu el intr-un sicriu. Recent, bunicul micutului ne-a contactat pentru a ne informa ca, in sfirsit, Colegiul National al Medicilor a finalizat raportul si ca a schimbat sanctiunea data de Colegiul Braila medicilor care au participat la interventie - avertisment, in amenda de 1.000 RON (10 milioane de lei vechi). Tot el ne-a spus ca, la 3 ani de la tragedie, procesul este inca pe rol.
Nu stiu cum o sa interpretati dumneavoastra aceasta decizie a mea de a vorbi despre asemenea lucruri tocmai acum, cind la virful politicii se intimpla atitea lucruri importante. La Bucuresti, de exemplu, politicienii se "bat" cu uninominalul, iar la Braila, pentru locurile in colegii sau, mai nou, pe postul de director la "Electrica". Dar eu va spun clar: mie nu imi pasa. Nici de uninominal, nici de cine si unde va prinde loc in colegii, nici de cine, unde conduce. Si asta nu pentru ca nu as considera ca-i important "pentru tara", ca sa spun asa. Ci pentru simplu fapt ca sint convinsa ca nici lor nu le pasa. Nu le pasa in sensul ca nici unul nu a luat in discutie o asemenea problema pentru "binele tarii". Nici pe departe. Fiecare isi vede propriul interes, in unele chestii nici macar interesul de partid sau de grup.
Imi pasa insa de suferinta familiilor care au ajuns in aceasta situatie din cauza indiferentei generale a celor care ne conduc. Pentru ca, sa fie clar, daca lor le-ar fi pasat, sistemul sanitar nu ar fi ajuns in halul acesta: subfinantat, cu o criza evidenta de personal, mai ales specialisti, cu o lipsa acuta de tehnica si aparatura. Lor nu le pasa, pentru ca au acces direct la spitalele si specialistii din strainatate. Noua insa da, pentru ca, iata, am ajuns in situatia in care nepasarea lor face diferenta dintre viata si moarte. Iar tragedia este si mai intens perceputa atunci cind e vorba de moartea sau viata unui copil.
