De 50 de ani, criogenia fascinează și îngrijorează deopotrivă. În ianuarie 1967, James Bedford era primul om supus unei proceduri de criogenie, în Statele Unite. Ce s-a ales, după 50 de ani, de această controversată practică, interzisă în unele țări, între care, de pildă, Franța? A făcut ea să progreseze știința? În ce punct a ajuns cercetarea? Se pot împinge oare limitele vieții, într-un mod rezonabil, în viitor?
La 12 ianuarie 1967, James Bedford deceda în urma unui cancer incurabil. Profesorul emerit de psihologie de la Universitatea din California obținuse dreptul ca, după deces, corpul său să fie înghețat, în speranța unei viitoare reanimări. Era o premieră mondială. Spera că va putea fi „trezit” atunci când progresele medicinei vor face posibilă vindecarea bolii care l-a răpus.
Cincizeci de ani mai târziu, acest procedeu, care constă în păstrarea corpurilor persoanelor decedate grație frigului, continuă să atragă mult interes, dar nu oferă, de fapt, absolut nicio garanție științifică de reușită. Totuși, în noiembrie anul trecut, o adolescentă britanică de 14 ani a cerut și a obținut în justiție permisiunea de a fi criogenată în Statele Unite. Tânăra, care suferea de o formă rară de cancer, era în fază terminală și practic era condamnată la moarte. Într-o scrisoare adresată judecătorului cu puțin timp înainte de a muri, ea a spus că speră să trăiască mai mult și pariază pe progresul viitor al științei și al medicinei, progres care, la un moment dat, să-i permită să fie readusă la viață și să fie tratată.
Dileme etice și juridice
În Franța, o lege din 15 noiembrie 1887 dă dreptul fiecărei persoane să-și organizeze cum dorește funeraliile. Însă în practică, numai înmormântarea, incinerarea sau donarea corpului în scopuri științifice este autorizată. Criogenarea este interzisă, mai ales de la un celebru și încurcat caz, cel al dr. Martinon, care a căpătat forță de jurisprudență.
Afacerea a fost, în anii 1980, de primă pagină. Medicul congelase corpul soției sale. Îl plasase într-un recipient de refrigerare, la minus 80 de grade Celsius, un mecanism pe care și-l construise și-l instalase pe proprietatea sa. Doctorul era totalmente convins de pertinența luptei sale și a mers până într-acolo încât a permis vizitarea criptei din castelul său de la Nueil-sur-Layon (Maine-et-Loire), unde depozitase congelatorul ce conținea corpul defunctei.
După ce a pus la punct această tehnică odată cu decesul soției sale, medicul le-a cerut copiilor să procedeze la fel și cu el, atunci când va muri. Întrebarea, care a făcut obiectul unei intense dezbateri în epocă, era dacă criogenia constituia o moarte legală sau ilegală. Tehnica de a conserva corpul prin frig ridică evidente întrebări de natură etică, medicală, juridică și socială. La capătul a numeroase demersuri judiciare, validitatea juridică a procedeului a fost contestată definitiv în Franța.
O procedură scumpă
În lume, numai trei companii comercializează criogenia: două sunt americane - Alcor și Cryonics Institute -, iar cea de-a treia este rusească: KrioRus.
În funcție de opțiunile alese, sunt conservate numai capul (pentru cei care mizează pe faptul că medicina viitorului le va putea da un corp nou-nouț) sau corpul întreg. La Alcor, tariful e de 75. 000 de euro numai pentru cap și 188.000 de euro pentru corpul întreg.
Cryonics Institute are prețuri mai accesibile, între 26.000 și 33. 000 de euro pentru întreg corpul.
La rândul său, Kriorus anunță tarife care pornesc de la 26.000 de euro.
Cum funcționează?
Odată ce decesul este pronunțat legal de un medic, corpul pacientului trebuie să fie pregătit cât mai rapid pentru transport la centrul de criogenare. Ideal este ca intervenția să nu dureze mai mult de șase ore de la moartea clinică, pentru a limita degradarea organismului, care este extrem de rapidă.
Site-urile celor trei companii specializate explică faptul că circulația sanguină și ventilația plămânilor trebuie să fie menținute pentru a păstra viabilitatea creierului. Odată ajuns în centrul de „crioprezervare”, corpul este supus unor proceduri. Sângele este înlocuit cu un tip de antigel. Procedeul este folosit pentru a împiedica formarea cristalelor de gheață între țesuturi în timpul congelării, ceea ce ar dăuna sau complica o potențială viitoare reanimare. Astfel pregătit, corpul este înghețat progresiv până la minus 196 de grade Celsius.
Cu ce șanse?
Chiar dacă au fost făcute cercetări pe întreaga planetă, niciuna nu a fost dusă până la capăt. Adevărul este că știința este interesată destul de puțin de criogenarea unei ființe umane, din motive în special financiare - costă foarte mult și n-ai avea decât un rezultat pur ipotetic. Sunt alocate, prin urmare, prea puține mijloace și i se dă prea puțin credit.
Pierre Boutron, cercetător francez specialist în criobiologie, spune că singura speranță de păstra prin înghețare o ființă vie - fără a-i aduce vătămări - este să eviți formarea oricărui cristal de gheață.
Pe de altă parte, oamenii de știință americani au pus la punct o substanță care permite o păstrare relativ bună a corpului. Însă o „pietrificare” perfectă este încă departe de a fi realizată.
Pentru Pierre Boutron, ultima descoperire cu adevărat semnificativă a fost făcută în California. Cercetătorii au reușit să conserve rinichiul unui iepure până la minus 130 de grade. Rinichiul, reîncălzit, a fost grefat din nou pe iepure, nefiind respins de organism. S-a dovedit că rinichiul funcționa normal.
Se poate, deci, atinge nemurirea prin criogenie? Pierre Boutron spune că în natură există specii care nu îmbătrânesc, ceea ce ne poate da speranțe măcar în privința posibilității de a încetini acest proces și de a ne depăși astfel limita de longevitate. Dar deocamdată, în ceea ce privește nemurirea, realitatea n-a depășit încă ficțiunea...
