Actrita Monica Mihaescu si regizorul Moshe Yassur daruiesc brailenilor spectacolul "Frumoasa din Amherst", premiera avind loc chiar in acest week-end. Cei doi au acceptat sa stea de vorba cu reporterii ziarului nostru. Monica Mihaescu a jucat in zeci de spectacole sub bagheta unor regizori celebri, iar cu Moshe Yassur colaboreaza de mai multa vreme. Regizorul Moshe Yassur preda in cadrul catedrei de teatru de la Colegiul "New Rochelle" din New York. S-a nascut in 1934 la Iasi, sub numele Moise Stumer, care a fost schimbat ulterior cu pseudonimul Yassur. Viata l-a purtat pe Moshe Yassur prin Israel, SUA si Franta, unde l-a intilnit si pe Eugen Ionesco. A montat numeroase piese pe scenele de la Iasi, Bucuresti si Braila.
- Cum ati descoperit aceasta piesa?
Monica Mihaescu - Piesa mi-a trimis-o Moshe Yassur in urma cu citiva ani, cind am cerut o piesa pentru o actrita. Mi-a placut atit de mult, incit am simtit nevoia sa o traduc.
- De ce o piesa pentru o actrita?
M.M. - Acum foarte rar mai ajungi sa joci un rol care sa te bucure, sa-ti faca placere. De multe ori esti luat prin surprindere. Mie imi plac si personajele care ma iau prin surprindere, dar o piesa intr-un personaj era ceea ce simteam eu acum nevoia. Voiam o confruntare cu mine insami. Spectacolul este un text pe muchie de cutit. Mai putin teatral, mai mult poetic, dar cred ca este necesar in peisajul teatral actual. E lipsit de violenta, de agresivitate, are multa poezie, caldura. Este un fel de terapie, imi face bine, ma echilibreaza si cred ca de asta am vrut foarte tare un astfel de text. Am simtit nevoia sa fac cunoscut acest text pentru ca simt ca imi va aduce multa satisfactie personala. Fiecare in parte, daca va fi onest cu ceea ce primeste de la text, cred ca va avea o mare bucurie de a se regasi. Emily nu a reusit sa se faca inteleasa, dar nu a clacat.
"Emily Dickinson ne aduce puterea de a depasi conditia noastra"
- Ce ne aduce Emily Dickinson?
M.M. - Ne aduce un personaj foarte controversat, misterios, aceasta doamna a poeziei americane care nu a fost inteleasa la vremea ei. Exegetii americani au descoperit-o abia dupa aproape 100 de ani, desi a influentat foarte mult poetii moderni. Despre viata ei se stie foarte putin, a trait in conditii de izolare explicabile pentru vremea in care a trait. Femeia nu avea acces la publicitate. Ea a inteles acest lucru si si-a asumat conditia de persoana comuna, desi nu a fost deloc asa, dimpotriva, ea chiar este o poeta geniala. Onestitatea si inocenta cu care si-a asumat conditia este remarcabila si acum, dupa ce a fost descoperita, toti fac presupuneri despre viata ei. A murit la 56 de ani, nu a parasit decit de citeva ori Amhertst-ul, unde a trait impreuna cu sora ei. Nu a fost casatorita, a avut citeva iubiri, care nu se stie daca s-au dus pina la capat sau nu. A incercat sa trimita poeziile sale criticului Higginson, care a publicat doar sapte poezii si in rest a fost tacere in jurul poeziei ei. Nu a fost inteleasa, dar ea si-a gasit universul interior. A fost o persoana puternica, si-a asumat aceasta singuratate si izolare pentru ca a avut in interior un univers foarte bogat.
- Cum ati lucrat cu Moshe Yassur?
M.M. - A fost interesant, intens, elegant, gratios. Este, de fapt, o colaborare continua, pentru ca nu ne-am intilnit doar pentru acest spectacol. Ne consultam in privinta textelor, ma aprovizioneaza cu noutati, este o colaborare mai mult decit fructuoasa.
- De ce ati ales-o pe Monica Mihaescu?
Moshe Yassur - Fiecare regizor isi cauta actorul care poate sa il inteleaga si sa creeze ceva impreuna. Noi am creat teatru impreuna.
- Din punctul dumneavoastra de vedere ce ne aduce Emily Dickinson?
M.Y. - Ce ne aduce Eminescu, Shakespeare, Goethe. Am putea trai fara ei? Poate ca da, dar cum ar fi viata noastra fara acesti oameni mari pentru care lumea are orizonturi mai largi decit nevoile fizice de zi de zi. Emily Dickinson a trait intr-un orasel foarte mic, singura, dar ea a trait intr-un univers enorm care a depasit lumea fizica a celor patru pereti. Eminescu a trait si el in conditii foarte modeste, insa bogatia lui spirituala a depasit conditiile pe care noi, oamenii obisnuiti, nu putem sa le depasim. Reusim asta prin puterile lor. Emily Dickinson ne aduce puterea de a depasi conditia noastra zilnica, care este fatala. Noi prin acesti oameni mari traim mai mult, avem o viata mai bogata.
"Ma impresioneaza aroma omeneasca a Brailei"
- De ce la Braila?
M.Y. - Cind am venit la Braila, acum 4 ani, am ramas inamorat de acest oras care mai are inca o aroma omeneasca. Am mare admiratie pentru braileni pentru ca au un respect pentru comorile arhitecturale ale orasului si au inceput sa reabiliteze aceste cladiri. Ma impresioneaza frumusetea cladirilor si a orasului in general. Aceasta aroma omeneasca a Brailei ma impresioneaza mereu. Eu vin din New York, iar omenescul a disparut din acest oras. Acolo te simti ca o furnica. La Braila, dimensiunile orasului nu te micsoreaza atit de mult. Aici ma simt om, ma simt la nivelul orasului. La New York te simti o particica atit de mica incit nu contezi.
- Sint foarte multi oameni care tinjesc dupa New York.
M.Y. - Sigur, este normal. Fiecare tinjeste dupa ce nu are. Dvs. tinjiti dupa New York, eu, care stau acolo, tinjesc dupa Braila. Asta este viata. Este un paradox universal. Este secretul dezvoltarii noastre ca oameni, creatori. E bine sa pleci, sa vezi lumea, sa cauti fericirea, dar Voltaire a spus ca fericirea este chiar in gradina ta, asa ca ne intoarcem de unde am plecat.
- Pentru dvs. ce inseamna fericirea?
M.Y.- Ma intreb acest lucru in fiecare dimineata si incerc sa raspund seara, cind ma culc. Daca a trecut o zi intreaga si am reusit sa nu fac rau nimanui sint fericit. Uneori ma gindesc ca poate ar fi mai bine sa nu stiu ca sa nu fiu dezamagit.
- De ce ati acceptat sa jucati acest spectacol si la Braila?
M.M. - Am avut bucuria sa le intilnesc pe cele doua doamne directoare, ambele imi sint la fel de dragi, care au acceptat aceasta idee a spectacolului si normal ca vii acolo unde esti invitat si unde esti primit cu drag. Acesta este motivul de ultima ora, dar eu sint braileanca. In aceasta cladire am vazut primele spectacole de teatru. Acum am un sentiment ciudat, familiar, dar si ireal ca ma aflu aici. Am copilarit in acest spatiu, vedeam tot parculetul pe fereastra salii de balet. Atunci mi se parea normal, acum mi se pare ca am fost privilegiata. Apoi am plecat la Bucuresti si m-am despartit de Braila pentru o perioada foarte lunga. Mai tirziu sotul meu a lucrat la restaurarea teatrului, asa ca, intr-un fel, ma simt a casei si poate ca au fost momente cind am uitat acest lucru. Acum il regasesc si ma voi simti a casei, atita vreme cit casa ma va primi. Teatrul din Braila a dorit acest spectacol. Cum sa refuzi asa ceva? Este un lucru minunat.
- De ce ati vrut acest spectacol?
M.Y. - Piesa este scrisa de un autor important, apreciat, a fost premiata si a fost jucata la New York, pe Brodway, iar la Londra Claire Bloom a jucat aceasta piesa. Eu totdeauna ma gindesc ca publicul din Braila, Iasi si Bucuresti are dreptul sa vada tot ce se monteaza pe marile scene ale lumii. Publicul este extraordinar si vreau sa impartasesc cu el tot ce este mai bun in aceasta lume.
M.M. - Cred ca sint o multime de femei care nu stiu cit ii datoreaza lui Emily Dickinson.
M.Y. - Este o femeie care a luptat toata viata ei pentru a fi recunoscuta ca om, nu numai ca femeie, pentru ca societatea americana puritana a impus anumite conditii femeilor care trebuia sa se conformeze anumitor norme, pentru ca lumea este condusa de barbati.
- Cum ati descoperit aceasta piesa?
Monica Mihaescu - Piesa mi-a trimis-o Moshe Yassur in urma cu citiva ani, cind am cerut o piesa pentru o actrita. Mi-a placut atit de mult, incit am simtit nevoia sa o traduc.
- De ce o piesa pentru o actrita?
M.M. - Acum foarte rar mai ajungi sa joci un rol care sa te bucure, sa-ti faca placere. De multe ori esti luat prin surprindere. Mie imi plac si personajele care ma iau prin surprindere, dar o piesa intr-un personaj era ceea ce simteam eu acum nevoia. Voiam o confruntare cu mine insami. Spectacolul este un text pe muchie de cutit. Mai putin teatral, mai mult poetic, dar cred ca este necesar in peisajul teatral actual. E lipsit de violenta, de agresivitate, are multa poezie, caldura. Este un fel de terapie, imi face bine, ma echilibreaza si cred ca de asta am vrut foarte tare un astfel de text. Am simtit nevoia sa fac cunoscut acest text pentru ca simt ca imi va aduce multa satisfactie personala. Fiecare in parte, daca va fi onest cu ceea ce primeste de la text, cred ca va avea o mare bucurie de a se regasi. Emily nu a reusit sa se faca inteleasa, dar nu a clacat.
"Emily Dickinson ne aduce puterea de a depasi conditia noastra"
- Ce ne aduce Emily Dickinson?
M.M. - Ne aduce un personaj foarte controversat, misterios, aceasta doamna a poeziei americane care nu a fost inteleasa la vremea ei. Exegetii americani au descoperit-o abia dupa aproape 100 de ani, desi a influentat foarte mult poetii moderni. Despre viata ei se stie foarte putin, a trait in conditii de izolare explicabile pentru vremea in care a trait. Femeia nu avea acces la publicitate. Ea a inteles acest lucru si si-a asumat conditia de persoana comuna, desi nu a fost deloc asa, dimpotriva, ea chiar este o poeta geniala. Onestitatea si inocenta cu care si-a asumat conditia este remarcabila si acum, dupa ce a fost descoperita, toti fac presupuneri despre viata ei. A murit la 56 de ani, nu a parasit decit de citeva ori Amhertst-ul, unde a trait impreuna cu sora ei. Nu a fost casatorita, a avut citeva iubiri, care nu se stie daca s-au dus pina la capat sau nu. A incercat sa trimita poeziile sale criticului Higginson, care a publicat doar sapte poezii si in rest a fost tacere in jurul poeziei ei. Nu a fost inteleasa, dar ea si-a gasit universul interior. A fost o persoana puternica, si-a asumat aceasta singuratate si izolare pentru ca a avut in interior un univers foarte bogat.
- Cum ati lucrat cu Moshe Yassur?
M.M. - A fost interesant, intens, elegant, gratios. Este, de fapt, o colaborare continua, pentru ca nu ne-am intilnit doar pentru acest spectacol. Ne consultam in privinta textelor, ma aprovizioneaza cu noutati, este o colaborare mai mult decit fructuoasa.
- De ce ati ales-o pe Monica Mihaescu?
Moshe Yassur - Fiecare regizor isi cauta actorul care poate sa il inteleaga si sa creeze ceva impreuna. Noi am creat teatru impreuna.
- Din punctul dumneavoastra de vedere ce ne aduce Emily Dickinson?
M.Y. - Ce ne aduce Eminescu, Shakespeare, Goethe. Am putea trai fara ei? Poate ca da, dar cum ar fi viata noastra fara acesti oameni mari pentru care lumea are orizonturi mai largi decit nevoile fizice de zi de zi. Emily Dickinson a trait intr-un orasel foarte mic, singura, dar ea a trait intr-un univers enorm care a depasit lumea fizica a celor patru pereti. Eminescu a trait si el in conditii foarte modeste, insa bogatia lui spirituala a depasit conditiile pe care noi, oamenii obisnuiti, nu putem sa le depasim. Reusim asta prin puterile lor. Emily Dickinson ne aduce puterea de a depasi conditia noastra zilnica, care este fatala. Noi prin acesti oameni mari traim mai mult, avem o viata mai bogata.
"Ma impresioneaza aroma omeneasca a Brailei"
- De ce la Braila?
M.Y. - Cind am venit la Braila, acum 4 ani, am ramas inamorat de acest oras care mai are inca o aroma omeneasca. Am mare admiratie pentru braileni pentru ca au un respect pentru comorile arhitecturale ale orasului si au inceput sa reabiliteze aceste cladiri. Ma impresioneaza frumusetea cladirilor si a orasului in general. Aceasta aroma omeneasca a Brailei ma impresioneaza mereu. Eu vin din New York, iar omenescul a disparut din acest oras. Acolo te simti ca o furnica. La Braila, dimensiunile orasului nu te micsoreaza atit de mult. Aici ma simt om, ma simt la nivelul orasului. La New York te simti o particica atit de mica incit nu contezi.
- Sint foarte multi oameni care tinjesc dupa New York.
M.Y. - Sigur, este normal. Fiecare tinjeste dupa ce nu are. Dvs. tinjiti dupa New York, eu, care stau acolo, tinjesc dupa Braila. Asta este viata. Este un paradox universal. Este secretul dezvoltarii noastre ca oameni, creatori. E bine sa pleci, sa vezi lumea, sa cauti fericirea, dar Voltaire a spus ca fericirea este chiar in gradina ta, asa ca ne intoarcem de unde am plecat.
- Pentru dvs. ce inseamna fericirea?
M.Y.- Ma intreb acest lucru in fiecare dimineata si incerc sa raspund seara, cind ma culc. Daca a trecut o zi intreaga si am reusit sa nu fac rau nimanui sint fericit. Uneori ma gindesc ca poate ar fi mai bine sa nu stiu ca sa nu fiu dezamagit.
- De ce ati acceptat sa jucati acest spectacol si la Braila?
M.M. - Am avut bucuria sa le intilnesc pe cele doua doamne directoare, ambele imi sint la fel de dragi, care au acceptat aceasta idee a spectacolului si normal ca vii acolo unde esti invitat si unde esti primit cu drag. Acesta este motivul de ultima ora, dar eu sint braileanca. In aceasta cladire am vazut primele spectacole de teatru. Acum am un sentiment ciudat, familiar, dar si ireal ca ma aflu aici. Am copilarit in acest spatiu, vedeam tot parculetul pe fereastra salii de balet. Atunci mi se parea normal, acum mi se pare ca am fost privilegiata. Apoi am plecat la Bucuresti si m-am despartit de Braila pentru o perioada foarte lunga. Mai tirziu sotul meu a lucrat la restaurarea teatrului, asa ca, intr-un fel, ma simt a casei si poate ca au fost momente cind am uitat acest lucru. Acum il regasesc si ma voi simti a casei, atita vreme cit casa ma va primi. Teatrul din Braila a dorit acest spectacol. Cum sa refuzi asa ceva? Este un lucru minunat.
- De ce ati vrut acest spectacol?
M.Y. - Piesa este scrisa de un autor important, apreciat, a fost premiata si a fost jucata la New York, pe Brodway, iar la Londra Claire Bloom a jucat aceasta piesa. Eu totdeauna ma gindesc ca publicul din Braila, Iasi si Bucuresti are dreptul sa vada tot ce se monteaza pe marile scene ale lumii. Publicul este extraordinar si vreau sa impartasesc cu el tot ce este mai bun in aceasta lume.
M.M. - Cred ca sint o multime de femei care nu stiu cit ii datoreaza lui Emily Dickinson.
M.Y. - Este o femeie care a luptat toata viata ei pentru a fi recunoscuta ca om, nu numai ca femeie, pentru ca societatea americana puritana a impus anumite conditii femeilor care trebuia sa se conformeze anumitor norme, pentru ca lumea este condusa de barbati.
