"Cautam fetele!"
Ieri, in Clubul detinutilor din Penitenciarul de Maxima Siguranta Braila, grupul "Cuvintul Vietii" a prezentat piesa de teatru intitulata "Nascuti din nou pentru speranta". Actorii, tineri, au interpretat piesa cu vadita implicare, relatind povestea de dragoste a Adrianei si a lui Pablo, doi adolescenti dependenti de droguri, care au gasit "calea" spre alta viata numai dupa ce s-au rugat, dupa ce au citit Cartea Sfinta. Detinutii au privit minute in sir "zbaterile" actorilor si pina sa priceapa mesajul cu "Nu drogurilor!" nu s-au lasat furati de imaginile extrem de explicite din decor, moartea injectind un barbat in inima, poze cu tineri consumind alcool, fumind sau zacind, ca niste legume, in scaune cu rotile. Unii detinuti au zimbit chiar. Altii au ramas implacabili. Altii si-au strins miinile in jurul capului, au scrutat scena pret de citeva minute, dupa care s-au scarpinat in ceafa si au cascat lung. Altii au ris de dreptul cind din recuzita actorilor a iesit fum: "Baa, dati foc aiceaaa!". Piesa s-a jucat de doua ori, pentru doua rinduri de detinuti. Chiar daca unii n-au vazut-o pe viu, au avut posibilitatea s-o vizioneze la televizor, prin circuitul inchis de televiziune. Cu totii si-au impodobit celulele, insa. La ei, parca avenit deja Craciunul. Din camerele lor rasuna colinde, iar brazii, artificiali, trimisi de familii, sint gata ornati si stralucesc multicolor. "Da, am impodobit bradul. L-a primit colegul de acasa. I-am pus si instalatie. Am primit crengi de brad si beteala si de aici, uite, le-am pus pe acolo, pe sus...Cum sa fie Craciunul aici?! (ridica din umeri si buzele i se strimba intr-o grimasa - n.r.) Nu, nu e ca acasa! De aici...Ne uitam la televizor. Si pe geam", ne povesteste unul dintre detinuti care, desi cel mai mic de statura din celula, pare sa fi preluat comanda. Nu ne spune pentru ce fapta a fost inchis, insa recunoaste ca "unii sint primari, altii nu", adica nu se afla la prima pedeapsa cu inchisoarea. Unul e din Tulcea, unul din Ploiesti, altul din Bucuresti, iar un altul nu vrea sa spuna de unde este. Au mai trecut prin puscarii, sint hirsiti, sint grei, nu-s la primul Craciun dupa gratii si, cu toate astea, privirile li se umezesc cind sint intrebati cu ce ginduri asteapta sarbatorile. "E mai bine, insa, la Braila", si ridica din umeri, semn ca nu mai au chef sa vorbeasca. Parasim celula, iar pe hol ne intilnim cu un grup mai mare de detinuti: "Saruuuminaaa!". "Ce faceti aici?", ii intreaba unul dintre supraveghetori. "Cautam fetele. Unde sint? La Club, la teatru? Vrem numa' sa le vedem". Intr-adevar, detinutele, cele opt care se mai afla in Penitenciarul de Maxima Siguranta Braila, sint in Club, la piesa de teatru mai sus descrisa. Am vizitat si camerele lor. In acestea e mult mai curat si, curios, miroase a parfum bun. Sa le vada, macar, e forma cea mai la indemina de libertate pe care o au detinutii barbati.
Toata saptamina, pina dupa Revelion, chiar, la puscarie, se vor derula manifestari prilejuite de sarbatori. Detinutii vor participa la slujbele religioase, vor avea posibilitatea sa se confeseze, sa se impartaseasca, sa vizioneze filmele religioase gen "Anii Domnului", "Camasa lui Hristos", "Moise". Aflam ca-s aceleasi filme, de ani de zile. Din fericire, detinutii se mai schimba. Puscariasii vor colinda si vor fi colindati. Cei abandonati de familii, vreo 300, vor primi pachete-daruri, de la Protoierie si de la "Femeile Misionare". Meniul va fi imbunatatit. Oricum, de sarbatori, ei au dreptul la mai multe pachete cu alimente de acasa. Si totusi, cu toata stradania cadrelor de a inveseli atmosfera, de-a aduce spiritul sarbatorilor si-n celulele inchisorii, detinutii sint tristi de Craciun.