Ca in spitalele brailene lucrurile nu sint tocmai in ordine, o demonstreaza si actiunea de control de luna trecuta, care a scos la iveala o serie de deficiente. Sincer, nu e o surpriza ca inspectorii au consemnat aceste probleme in raportul lor, stim ca sint reale. Ce nu inteleg eu, insa, sint amenzile. De ce trebuia amendat directorul Spitalului de Psihiatrie pentru ca Primaria, cind a luat in primire obiectivul, nu a vazut ca dusurile nu au scurgere? Sau directorul de la Spitalul Judetean, ca imobilele, construite cu multi ani in urma, nu pot fi compartimentate in asa fel incit sa poata fi respectate noile norme privind circuitele functionale, adica pe holul spitalului sa nu se mai incruciseze: alimente, deseuri, lenjerie, pacienti, medicamente? Si, mai mult, de ce raportul cu pricina nu face referiri si la alte aspecte, cum ar fi cele enumerate la inceput? Oare, nu s-a vazut padurea de copaci sau a fost, asa, inca o actiune ce trebuia bifata?
Pentru ca, hai sa fim seriosi, unitatile spitalicesti se confrunta cu mari probleme si numai cine nu are curaj sa le recunoasca, nu le vede.
Sint convinsa, multi vor spune ca saracia e de vina, ca de la revolutie sistemul sanitar a tot fost subfinantat. Dar, oare, asa e? Da, daca intrebi pe cineva din sistem, nemultumit de salariu, de conditiile de munca. Dar daca intrebi un salariat care lunar, impreuna cu patronul lui cotizeaza milioane la acest sistem?
Eu as zice mai degraba ca altul e necazul, adica banii alocati, multi, putini, au fost prost gestionati. Aici e marea buba a sistemului sanitar. Proasta gestionare a fondurilor.
In 2007, de exemplu, Casa Judeteana de Sanatate a alocat spitalelor brailene 83.243.000 lei, adica peste 830 miliarde de lei vechi. E normal, intreb eu, in aceste conditii, ca un pacient, cotizant anual cu sume impresionante, ajuns poate pentru prima data la ananghie, sa nu aiba parte de un pat curat, o camera aerisita, o banala seringa, un tampon de vata sau un algocalmin? E normal sa mearga cocirjat de durere, pina la primul non-stop sa isi cumpere un pahar de unica folosinta in care sa i se recolteze urina?
Unde se scurg anual, la nivel national, atitea mii de miliarde de lei, sume ametitoare, ca noi, zau, nu resimtim nimic. La o adica, tot la cabinetul particular mergem, reteta tot integral o cumparam, ca nu ne permitem sa batem intreg orasul pentru o compensata, sa facem cozi cu orele sau sa asteptam doua saptamini pina vin fondurile. Iar daca, Doamne-fereste, e vorba de ceva mai grav, tot din buzunar platim un ecograf, un tomograf sau mai stiu eu ce investigatie pretentioasa. Nu mai zic, daca necazul e si mai mare, are grija acest sistem sa ne transforme in cersetori, umilindu-ne sa adunam, din usa in usa, dolar cu dolar, citeva zeci de mii ca sa ne salvam viata in strainatate.