In Romania au loc mai putine nasteri, comparativ cu perioada dinainte de '89. Motivele sint diverse: de la faptul ca acum exista oarece educatie sexuala, exista metode contraceptive si avortul a devenit legal, pina la faptul ca multe familii tinere asteapta sa atinga un nivel de trai decent, pentru a putea oferi copiilor o viata mai buna. Ori, pur si simplu, unii nu-si doresc sau, preocupati de cariera, nu mai au timp sa creasca si copii.
Problema este ca fenomenul se intimpla doar in rindul familiilor care au o educatie si un nivel intelectual destul de ridicat. Pentru ceilalti, a face un copil nu e deloc o problema. Cei fara scoala, fara educatie, fara serviciu, fara bani, betivii, batausii - cu alte cuvinte, toti ratatii si nenorocitii Romaniei - au tot timpul sa faca si copii. Nu unul, doi, ci cite 4, 5, 8 sau 14. Ei n-au habar si nici nu-i intereseaza contraceptia. Ei n-au bani de avort. Ei n-au bani nici macar de mincare pentru copii. Dar au din ce sa-si cumpere bautura, iar cind li se termina, mai trintesc un copil, sa mai ia o alocatie de la stat. Multi traiesc doar din alocatiile copiilor, daca asta se poate numi "a trai". Copiii unor asemenea parinti sint condamnati, de la nastere, la o viata asemanatoare celor care le-au dat viata. Fara scoala, exploatati la fel de fel de munci - de la pascutul vacii, la furat sau cersit -, neimbracati, nehraniti, lasati chiar fara vreun act de identitate. Interesant este ca, in comunitatile mici, cum sint cele de prin comunele noastre, autoritatile privesc nepasatoare la ceea ce se intimpla. Pentru ca este imposibil sa nu se stie ca un copil este exploatat sau nu are nici macar certificat de nastere, iar asta sa se afle abia cind el ajunge sa fie inscris la scoala. Fiecare primarie are cel putin un angajat pe probleme de asistenta sociala, dar degeaba. Despre acesti copii se afla destul de rar, si doar atunci cind despre ei vorbeste presa. Dar cazuri de acest fel sint o groaza in judetul asta si in tara asta.
Cica vrem sa intram in UE in 2007, cu copii facuti doar pentru ca parintilor li se da o alocatie sau cu copii care n-au vazut in viata lor un oras mai mare, un magazin adevarat sau o pizzerie. Din pacate, pe linga cei care sint adusi la scoala cu masini de lux, in haine de firma, o mare parte a copiilor Romaniei sint cei care nu au ce minca, ce imbraca si care traiesc exact in aceleasi conditii de acum 100 de ani. Daca ar fi sa se aplice cu adevarat standardele de protectie a copiilor, valabile in lumea civilizata, in Romania, doua treimi dintre copii ar trebui internati in centre de plasament si doua treimi dintre parinti decazuti din drepturile parintesti. Si, din pacate, numarul acestor copii creste an de an. Ei n-au nici o vina, desigur. Ei sint tot odraslele Romaniei, numai ca Romania nu da semne ca ar fi in stare sa faca ceva ceva pentru ei. Doar parintii lor, daca nu-s in puscarie, la furat sau la cantina sociala, au timp sa le mai faca un fratior. Iar Europei nu-i va ramine altceva de facut decit sa construiasca o puscarie mare si o cantina sociala pentru doua treimi din Romania.
Problema este ca fenomenul se intimpla doar in rindul familiilor care au o educatie si un nivel intelectual destul de ridicat. Pentru ceilalti, a face un copil nu e deloc o problema. Cei fara scoala, fara educatie, fara serviciu, fara bani, betivii, batausii - cu alte cuvinte, toti ratatii si nenorocitii Romaniei - au tot timpul sa faca si copii. Nu unul, doi, ci cite 4, 5, 8 sau 14. Ei n-au habar si nici nu-i intereseaza contraceptia. Ei n-au bani de avort. Ei n-au bani nici macar de mincare pentru copii. Dar au din ce sa-si cumpere bautura, iar cind li se termina, mai trintesc un copil, sa mai ia o alocatie de la stat. Multi traiesc doar din alocatiile copiilor, daca asta se poate numi "a trai". Copiii unor asemenea parinti sint condamnati, de la nastere, la o viata asemanatoare celor care le-au dat viata. Fara scoala, exploatati la fel de fel de munci - de la pascutul vacii, la furat sau cersit -, neimbracati, nehraniti, lasati chiar fara vreun act de identitate. Interesant este ca, in comunitatile mici, cum sint cele de prin comunele noastre, autoritatile privesc nepasatoare la ceea ce se intimpla. Pentru ca este imposibil sa nu se stie ca un copil este exploatat sau nu are nici macar certificat de nastere, iar asta sa se afle abia cind el ajunge sa fie inscris la scoala. Fiecare primarie are cel putin un angajat pe probleme de asistenta sociala, dar degeaba. Despre acesti copii se afla destul de rar, si doar atunci cind despre ei vorbeste presa. Dar cazuri de acest fel sint o groaza in judetul asta si in tara asta.
Cica vrem sa intram in UE in 2007, cu copii facuti doar pentru ca parintilor li se da o alocatie sau cu copii care n-au vazut in viata lor un oras mai mare, un magazin adevarat sau o pizzerie. Din pacate, pe linga cei care sint adusi la scoala cu masini de lux, in haine de firma, o mare parte a copiilor Romaniei sint cei care nu au ce minca, ce imbraca si care traiesc exact in aceleasi conditii de acum 100 de ani. Daca ar fi sa se aplice cu adevarat standardele de protectie a copiilor, valabile in lumea civilizata, in Romania, doua treimi dintre copii ar trebui internati in centre de plasament si doua treimi dintre parinti decazuti din drepturile parintesti. Si, din pacate, numarul acestor copii creste an de an. Ei n-au nici o vina, desigur. Ei sint tot odraslele Romaniei, numai ca Romania nu da semne ca ar fi in stare sa faca ceva ceva pentru ei. Doar parintii lor, daca nu-s in puscarie, la furat sau la cantina sociala, au timp sa le mai faca un fratior. Iar Europei nu-i va ramine altceva de facut decit sa construiasca o puscarie mare si o cantina sociala pentru doua treimi din Romania.
