A fost o saptamina extraordinara. Putem spune ca, in sfirsit, la 18 ani dupa decembrie '89, cu televizorul s-a lamurit poporul. Ne-am ghiftuit cu caltabosi, ne-am binedispus cu palinca, basca am primit si un pesches de 15.000 de euro. Toate astea, au scris ziarele, doar pentru a maslui niste licitatii - asa cum probabil se obisnuieste din '90 incoace, dar cu mai multa eleganta, nu ca niste agricultori. Si toate astea desi, cum au relatat ziarele, destinatarul spagii producea mai multa palinca in ograda proprie, avea mai multi caltabosi din crescatoriile lui, iar palatul unde troneaza arata ca 15.000 de euro inseamna un mizilic fata de vistieria proprie. Insa toate astea se vor vedea la proces - daca va exista unul. Deja s-a iscat o controversa privind diluarea probelor prin difuzarea si reluarea inregistrarilor incriminatoare la toate posturile de televiziune. Dincolo de rusinosul foileton, ramin si intrebari fara raspuns. De pilda, daca Tariceanu si-a pus obrazul pentru Remes chiar in ajunul prezentarii imaginilor acuzatoare, de ce fostul ministru al Agriculturii nu a avut bunul simt sa-si prezinte demisia si a asteptat sa i-o ceara premierul? Sa insemne asta ca in '98-2000, cind Remes a fost ministru de Finante, tentatiile au fost mai numeroase ori mai mari? Si, in fine, care este anvergura matrapazlicurilor cu interventii la nivel inalt? Probabil ca ceea ce am vazut saptamina trecuta nu e decit virful aisbergului. Probabil ca, in lipsa unei reactii oficiale de orice fel - cu exceptia demisiei fortate a lui Remes - romanii vor privi cu si mai multa indiferenta (sa nu zic scirba) virful politicii de la Bucuresti. Probabil ca, pentru unii, atita le mai lipsea ca sa se decida s-o apuce spre Vest. Cu toate ca nici acolo nu mai e asa de bine peste tot. Chiar daca pestele de la cap se-mpute, in Italia de exemplu treaba se impute de la coada. Ori aluatul din care sintem facuti a depasit termenul de garantie, ori aschia nu sare departe de trunchi. Singura certitudine care leaga evenimentele recente de la Bucuresti si cele de la Roma este ca, de fiecare data, ies in evidenta doar intimplarile negative. Zilele trecute, acelasi premier Tariceanu constata ca italienii s-au suparat pe romani din cauza nelegiuirilor savirsite de "mai putin de 1%" dintre cei plecati in peninsula. Insa nedumerirea lui Tariceanu e mai putin vizibila decit ingrijorarea italienilor. Situatia e asemanatoare si in Guvernul de la Bucuresti. Mai multi fosti si actuali ministri au intrat in colimatorul Parchetului pentru presupuse faradelegi. Chiar daca reprezinta cu mult mai mult de un procent din efectivul Cabinetului, nedumerirea primului ministru e aceeasi. Si e pacat. Pentru ca italienii macar ii aresteaza pe acei "mai putin de 1%" de infractori romani in tara lor, pe cind romanii nu-i pedepsesc pe banditi in propria lor tara, ci dimpotriva, ii apara. Este cel mai prost exemplu posibil oferit de Guvernul Romaniei.
