Conspiratia deconspirarii

Deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii s-a transformat, dintr-o actiune care ar fi trebuit sa contribuie la curatenia morala a societatii romanesti, intr-o adevarata nebunie. Apar informatii peste informatii despre informatori si turnatori de tot felul. Nimeni nu mai intelege exact ce se intimpla, toata lumea isi da cu parerea, se amesteca turnatorii cu cei turnati, colaboratorii cu urmaritii, politia politica devine siguranta statului si invers. Spun din start ca n-am avut niciodata de-a face cu Securitatea. N-am fost nici colaborator si nici urmarit. Dar mi se pare ca e ceva in neregula cu toata campania asta. In primul rind, e absolut normal si necesar sa se stie cine au fost turnatorii si toti fostii colaboratori ai Securitatii, mai ales daca acestia ocupa in prezent functii publice. Fiecare sa raspunda pentru faptele sale din trecut, daca societatea are ce sa-i reproseze. Dar acum nu se intimpla asta: se fac mai mult speculatii, se amesteca lucrurile dupa cum il taie capul sau interesul pe fiecare si incepe sa fie totul tratat cu prea putina seriozitate si responsabilitate. Din toate numele de politicieni vehiculate pina acum nu se mai stie cine a fost turnator ori colaborator, cine a facut politie politica ori a contribuit la siguranta nationala. Nici macar nu spune nimeni ce inseamna politie politica, ce inseamna informator, sau colaborator. Fiecare crede ce vrea ori ceea ce ii este sugerat sa creada. Ei bine, eu cred, pentru ca asa vreau, ca a-l transforma pe Nastase, de exemplu, intr-o victima a Securitatii, este de-a dreptul hilar. Da, Nastase, un membru de vaza al Partidului Comunist, dintr-o familie comunista, era urmarit de Securitate pentru a se vedea daca el respecta sau nu politica partidului. Ei bine, s-a dovedit ca a respectat-o. Pentru asta ar trebui sa-i pling de mila ca cineva l-a urmarit? Cit despre Mona Musca, chiar a fost o surpriza neplacuta. Desi spune ca toti studentii romani care intrau in legatura cu studenti straini erau obligati sa dea note informative, eu stiu destui fosti studenti care, in aceeasi situatie, n-au facut asta. Ma rog, nici nu le-a cerut nimeni. Dar, pe de alta parte, a colabora cu serviciile secrete in scopul sigurantei nationale, pe vremea comunismului, poate fi privit acum oricum ca pe o fapta condamnabila. Acum, daca ai colabora, student fiind, cu SRI, pentru a deconspira un atac terorist pe care il pune la cale colegul tau arab, care vrea sa se urce intr-o cursa Tarom cu o bomba in bagajul de mina, ai fi erou. Deh, chestie de perspectiva. Dar nu asta e important acum, ci faptul ca toata aceasta nebunie pe tema dosarelor fostei Securitati se transforma incet, dar sigur, intr-o chestie banala, aruncata in derizoriu. Iar intreaga actiune se va compromite, in cele din urma, asa cum, sint sigur, isi doresc toti cei care se simt cu musca pe caciula.
Insa si mai grav mi se pare altceva: toata lumea isi concentreaza acum atentia catre turnatorii Securitatii, dar toata lumea uita ca, de fapt, toti astia lucrau pentru cineva. Curios, nimeni nu aminteste nimic despre securistii sadea, aia care luau deciziile in ceea ce priveste anchetarea unei persoane turnate. Nimeni nu spune nimic, de 17 ani de zile, despre aia care anchetau si schingiuiau oamenii prin beciurile Securitatii, cei carora le facea placere sa tortureze suspectii pina obtineau declaratiile dorite. Pe astia toti, pe criminalii Securitatii, nu-i baga nimeni in seama. Dar si ei, la rindul lor, lucrau pentru cineva, ca doar Securitatea nu era de capul ei. Toti acesti indivizi urmau, de fapt, linia Partidului Comunist si toti se supuneau lui. Nimic in Romania nu misca fara sa stie sau fara sa ordone Partidul, iar politia politica insemna de fapt opresiunea tuturor celor care erau impotriva comunismului si a "minunatilor" sai conducatori - de la seful PCR pe intreprindere pina la Ceausescu. Si stiti care-i culmea? Pe fostii capi ai PCR nici nu mai e nevoie sa-i deconspire cineva, pentru ca-i stim cu totii.