De la 1 noiembrie, pensiile ar putea creste cu 20 - 30 de procente, mai devreme cu 2 luni fata de termenul stabilit initial. Anuntul a fost facut in urma cu doua zile de catre ministrul Muncii, Paul Pacuraru. Bineinteles ca o asemenea declaratie nu putea fi trecuta cu vederea, asa ca tot felul de analisti, finantisti, economisti, persoane mai mult sau mai putin avizate, intorc pe toate fetele problema. O fi bine, o fi rau, o fi posibil, se vor gasi resurse, va fi influentat, si in ce masura, bugetul de stat - zeci de intrebari si raspunsuri ne lovesc din toate partile. Pro sau contra, toata lumea isi da cu parerea, toata lumea comenteaza in fel si chip acest subiect, extrem de important pentru citeva milioane de cetateni. Sincer, nici nu ar trebui sa ne mire vilva creata in jurul anuntului, avind in vedere ca beneficiarii acestei masuri reprezinta o masa electorala importanta, vinata deopotriva de toate partidele politice. Ce ar trebui sa ne mire, de fapt, sa ne infurie de-a dreptul, ar trebui sa fie nonsalanta cu care ministrul a iesit public cu aceasta declaratie, fara o analiza minutioasa prealabila, fara niste calcule exacte care sa spulbere orice suspiciune si sa bareze orice atac din partea opozantilor. Declaratia ca "pensiile vor fi majorate la 1 noiembrie, excedentul bugetului de pensii permitind cresterea acestora cu doua luni inainte de termenul stabilit", fara alaturarea unei situatii financiare de ansamblu, a unor cifre exacte, mi se pare o lipsa totala de decenta din partea Guvernului, o minge prea usor aruncata la fileul celor care se impotrivesc masurii. Si nu ma refer acum la declaratiile politice facute doar de dragul de a mima ingrijorarea, ci ma refer la acele declaratii transante, care sustin ca exista un risc "real" ca Guvernul viitor sa nu mai aiba bani pentru sustinerea cresterii pensiilor in 2009. Ca sa nu mai spunem si ca tot mai multe voci avertizeaza ca prin cresterea inflatiei, masura se va intoarce ca un bumerang impotriva pensionarilor, prin scumpiri in lant. Suna cumplit, dar extrem de cunoscut, nu-i asa?
E clar, de la Revolutie incoace, sub nici un Guvern pensiile romanilor nu au mai cunoscut o crestere atit de evidenta. Si la fel de clar este ca la sumele care se acorda, chiar si acum e nevoie de mariri. Dar de aici si pina la cresteri anapoda, fara niste socoteli reale, e cale lunga, oricit de aproape am fi de o noua campanie electorala. Pentru ca, sa nu omitem, cealalta marire a fost exact in preajma campaniei electorale pentru locale, iar efortul mult trimbitat nu a adus liberalilor voturi cit sa nu-i mai incapa. In schimb, a generat o campanie de scumpiri care s-a rasfrint asupra tuturor, deopotriva. S-a calculat gresit o data. Oare chiar e nevoie sa repetam greseala? Sigur nu. De aceea, poate ar trebui sa ne asezam strimb si sa socotim drept: poate sau nu bugetul de stat sa asigure o noua majorare a pensiilor incepind cu 1 noiembrie? Daca da, bine, batrinii nostri merita orice leut in plus li s-ar da. Daca nu, poate ar fi bine sa mai asteptam. Sa ne scuturam de betia promisiunilor electorale, sa ne trezim din euforia alegerilor si abia apoi, cu mintea limpede, sa refacem socotelile.
Altfel, luata acum, fara o consultare temeinica a posibilitatilor si consecintelor, masura nu va avea efectul scontat. Ba, mai mult, in loc de aplauzele mult rivnite va aduce doar un val de huiduieli.
E clar, de la Revolutie incoace, sub nici un Guvern pensiile romanilor nu au mai cunoscut o crestere atit de evidenta. Si la fel de clar este ca la sumele care se acorda, chiar si acum e nevoie de mariri. Dar de aici si pina la cresteri anapoda, fara niste socoteli reale, e cale lunga, oricit de aproape am fi de o noua campanie electorala. Pentru ca, sa nu omitem, cealalta marire a fost exact in preajma campaniei electorale pentru locale, iar efortul mult trimbitat nu a adus liberalilor voturi cit sa nu-i mai incapa. In schimb, a generat o campanie de scumpiri care s-a rasfrint asupra tuturor, deopotriva. S-a calculat gresit o data. Oare chiar e nevoie sa repetam greseala? Sigur nu. De aceea, poate ar trebui sa ne asezam strimb si sa socotim drept: poate sau nu bugetul de stat sa asigure o noua majorare a pensiilor incepind cu 1 noiembrie? Daca da, bine, batrinii nostri merita orice leut in plus li s-ar da. Daca nu, poate ar fi bine sa mai asteptam. Sa ne scuturam de betia promisiunilor electorale, sa ne trezim din euforia alegerilor si abia apoi, cu mintea limpede, sa refacem socotelile.
Altfel, luata acum, fara o consultare temeinica a posibilitatilor si consecintelor, masura nu va avea efectul scontat. Ba, mai mult, in loc de aplauzele mult rivnite va aduce doar un val de huiduieli.
