Un trotuar ticsit de masini si tomberoane trintite la pamint, in jurul carora colcaie gunoiul si misuna cersetorii si ciinii vagabonzi. Ba, citeodata, cind sint semne ca e marfa din belsug, printre masini si pietoni, se strecoara cu greu si cite o caruta sau carucior, supraincarcate cu saci jegosi, burdusiti cu sticle de plastic. E o imagine des intilnita in Braila, si nu musai in cartierele marginase, ci si pe strazi situate in zonele centrale.
Nu vreau sa ma opresc acum asupra dramei pe care o traiesc acesti oameni, care isi hranesc copiii cu resturile din pubele sau isi cistiga traiul din valorificarea piinii vechi sau a peturilor. Poate altadata. Si nici asupra ciinilor comunitari sau a lipsei locurilor de parcare, probleme care, daca nu vor fi rezolvate cit mai urgent, vor cintari greu la viitoarele alegeri. As vrea sa ma opresc insa asupra problemei deseurilor menajere. Iar motivul e simplu. Ca nou membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa adopte metode civilizate de colectare, depozitare si eliminare a deseurilor. In negocierile cu UE, ni s-au stabilit niste termene, niste clauze, pe care daca nu le respectam, sanctiunile vor curge girla. Si n-ar fi rau sa incepem de pe acum sa punem cite un banut la ciorap, pentru ca, asa cum decurg lucrurile, mi-e greu sa cred ca vom reusi in cei 2 ani pe care ii mai avem la dispozitie, sa ne aliniem cerintelor UE. Pentru ca, in primul rind, ne lipseste civilizatia. Si cred ca cei mai multi stiti la ce ma refer. Exact - la acele privelisti dezgustatoare care ne izbesc inca de la iesirea din bloc. Oare mai exista vreun oras in toata Europa asta in care tomberoanele sa fie amplasate direct pe trotuar, aproape in picioarele trecatorilor? Oare mai exista cetateni europeni care, dimineata, in drumul spre serviciu sint nevoiti sa faca slalom printre pubelele trintite la pamint de vint sau ciinii comunitari, sacii menajeri sfirtecati si resturile imprastiate uneori pina in sosea? Mai e vreun bulevard, asa cum e Dorobantiul, pe care seara, esti nevoit sa iti plimbi copilul printre peturi, tampoane igienice, pampersi, resturi de alimente, moloz, geamuri sparte, ba chiar saltele, plapumi, haine vechi? Neigienic, inestetic, sufocant.
Ce spun asociatiile de locatari de toate acestea? Unu - cetatenii sint nesimtiti. Doi - tomberoanele trebuie sa stea musai in fata blocului pentru a evita furturile. Trei - in spatele blocului, nu le vad firmele de salubrizare si astfel exista riscul sa nu le goleasca. Uluitor nu? De aceea, ma gindesc acum ca, poate, inainte de a incepe negocierile pe domenii de activitate (justitie, agricultura, mediu etc.) ar fi fost bine ca UE sa ne fi cerut citeva performante in domeniul educational. Si ar fi fost bine daca lectiile de bun simt ar fi inceput cu presedintele tarii, primul ministru, Guvernul, Parlamentul, apoi s-ar fi trecut, incet, incet, prin toate satele, comunele si orasele tarii. Si abia dupa aceea ar fi trebuit sa ne gindim daca meritam sa ne integram in UE. Cum nu s-a facut asa ceva, si nici nu sintem dispusi sa invatam de la altii, nu avem decit sa suportam penalizari, critici, clauze de salvgardare, amenzi, chemari in judecata. Pentru ca marea problema a Romaniei, incep sa cred, nu e nici saracia, nici lipsa locurilor de munca, nici salariile prea mici. Marea noastra tara este nesimtirea. De aceea am ajuns sa fim considerati oile negre ale Europei.
Nu vreau sa ma opresc acum asupra dramei pe care o traiesc acesti oameni, care isi hranesc copiii cu resturile din pubele sau isi cistiga traiul din valorificarea piinii vechi sau a peturilor. Poate altadata. Si nici asupra ciinilor comunitari sau a lipsei locurilor de parcare, probleme care, daca nu vor fi rezolvate cit mai urgent, vor cintari greu la viitoarele alegeri. As vrea sa ma opresc insa asupra problemei deseurilor menajere. Iar motivul e simplu. Ca nou membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa adopte metode civilizate de colectare, depozitare si eliminare a deseurilor. In negocierile cu UE, ni s-au stabilit niste termene, niste clauze, pe care daca nu le respectam, sanctiunile vor curge girla. Si n-ar fi rau sa incepem de pe acum sa punem cite un banut la ciorap, pentru ca, asa cum decurg lucrurile, mi-e greu sa cred ca vom reusi in cei 2 ani pe care ii mai avem la dispozitie, sa ne aliniem cerintelor UE. Pentru ca, in primul rind, ne lipseste civilizatia. Si cred ca cei mai multi stiti la ce ma refer. Exact - la acele privelisti dezgustatoare care ne izbesc inca de la iesirea din bloc. Oare mai exista vreun oras in toata Europa asta in care tomberoanele sa fie amplasate direct pe trotuar, aproape in picioarele trecatorilor? Oare mai exista cetateni europeni care, dimineata, in drumul spre serviciu sint nevoiti sa faca slalom printre pubelele trintite la pamint de vint sau ciinii comunitari, sacii menajeri sfirtecati si resturile imprastiate uneori pina in sosea? Mai e vreun bulevard, asa cum e Dorobantiul, pe care seara, esti nevoit sa iti plimbi copilul printre peturi, tampoane igienice, pampersi, resturi de alimente, moloz, geamuri sparte, ba chiar saltele, plapumi, haine vechi? Neigienic, inestetic, sufocant.
Ce spun asociatiile de locatari de toate acestea? Unu - cetatenii sint nesimtiti. Doi - tomberoanele trebuie sa stea musai in fata blocului pentru a evita furturile. Trei - in spatele blocului, nu le vad firmele de salubrizare si astfel exista riscul sa nu le goleasca. Uluitor nu? De aceea, ma gindesc acum ca, poate, inainte de a incepe negocierile pe domenii de activitate (justitie, agricultura, mediu etc.) ar fi fost bine ca UE sa ne fi cerut citeva performante in domeniul educational. Si ar fi fost bine daca lectiile de bun simt ar fi inceput cu presedintele tarii, primul ministru, Guvernul, Parlamentul, apoi s-ar fi trecut, incet, incet, prin toate satele, comunele si orasele tarii. Si abia dupa aceea ar fi trebuit sa ne gindim daca meritam sa ne integram in UE. Cum nu s-a facut asa ceva, si nici nu sintem dispusi sa invatam de la altii, nu avem decit sa suportam penalizari, critici, clauze de salvgardare, amenzi, chemari in judecata. Pentru ca marea problema a Romaniei, incep sa cred, nu e nici saracia, nici lipsa locurilor de munca, nici salariile prea mici. Marea noastra tara este nesimtirea. De aceea am ajuns sa fim considerati oile negre ale Europei.
