Reporter: Fri-co-su, fri-co-su!
Stirbu: Bai, deci nu-i vorba ca mi-e frica. Problema este ca mi-e teama de ma kak pe mine. Nu te joci cu sentimentele. Cind te cuprinde un sentiment de teama, te cuprinde brusc, imediat si deodata, iar tu nu poti face nimic. Recunosc, am fost si eu viteaz la viata mea, am luat parte la multe misiuni, da' ma gindesc ca a venit si vremea mea.
Reporter: Da ma, da' chiar de Buricea sa-ti fie teama?
Stirbu: Chestiunea este mult mai complexa decit pare la prima vedere. Deci se intimpla ceva ciudat cu mine. Din luptatorul cu inima de leu care eram am ajuns sa ma sperii si cind suna cineva la usa. M-o fi deocheat cineva, oi fi cazut victima unor farmece? Greu de precizat. Dar de prin primavara parca am luat-o razna. Sa-ti zic si o istorioara, foarte-foarte adevarata. Deci in blocul unde stau eu am mai multi vecini, ma intelegi? E, la etajul trei sta o batrina care are un pekinez. Ma crezi ca acum, cind il vad ca urca scarile cu stapina lui, fac cale intoarsa si intru la loc in casa? Nu stiu cum sa-ti zic, dar simt ca ma domina. Are asa un fel de a te privi, de-ti vine sa forezi pamintul si sa te ascunzi de el. De fapt de ea, ca am impresia ca e catea. Latra un pic mai subtire, de asta zic ca-i catea.
Reporter: Bun, cu cateaua asta te inteleg, dar te mai intreb o data: de Buricea, bre?
Stirbu: Ehei, tie ti-e usor sa spui, ca nu esti implicat. Si acum mi se face pielea de gaina cind imi amintesc de razia aia din Radu Negru. Am descins in birlogul lu' Buricea. Deja aveam trac, dar am zis sa ma stapinesc, ca mai era lume prin preajma. Ne facem noi treaba acolo, adica ii amendam pe doi fraieri, si la un moment dat apare Costica. I-am zis "Costica, fa palma mai mica", tragind nadejde ca ma va asculta si nu va sari sa ma striveasca. Am avut noroc, nu m-a strivit. Dar a facut altceva mult mai grav, judecind dupa impactul pe care l-a avut asupra mea actiunea intreprinsa de el. Deci m-a injurat. E, faptul ca m-a injurat nu a fost un capat de tara. Sint obisnuit cu expresii de genul "te bag in...", "ia-o-n..." sau "du-te-n...". Dar m-a si amenintat, bai, iar asta mi-a pus capac. Ca la sicriu, intelegi? Mi-a zis ca ma face el, ca sa am grija pe unde merg, ca nu ma apuca Revelionul si alte treburi dintr-astea. Dar de ce sa mor eu? Am deranjat pe cineva sau am jignit pe altcineva? Mi-am facut doar datoria de a-i spune lui Costica Buricea ca nu-i frumos sa dea muzica la maxim, sa vorbeasca cu voce tare si sa deranjeze vecinii mai in virsta. Traim in comunitate si trebuie sa ne respectam. Iar el a bagat frica-n mine. Dar nu se gindeste domnul Costica Buricea ca am si eu un suflet, ca nu sint de fier? Am si eu niste sentimente. Poftim, vinerea trecuta am plins la finala "Dansez pentru tine". La telenovele nu pling pentru ca nu inteleg actiunea, dar la emisiunea aia cu dansul am bocit ca un prunc. Daca domnul Buricea este total insensibil la problemele oamenilor si nimic nu-i marcheaza existenta nu trebuie sa-i creada pe toti la fel. Sintem oameni, deci sintem diferiti, nu-i asa?
Reporter: La proces ai spus ca Buricea ti-a indus "o puternica stare de teama". Da' pina cind?
Stirbu: Nu stiu, sper sa imi treaca cit mai repede. Am auzit ca sint niste pastile, calmante sau cam asa ceva. Uneori ma trezesc noaptea transpirat si am impresia ca domnul Buricea bate la usa mea. Imi vine sa sun la Politie, sa vina sa ma apere.
Reporter: Pai, tu nu esti Politia?
Stirbu: Nu, eu sint politist, desi mi-ar placea sa fiu institutie. Si nu stii cum e vorba aia? Ca cizmarul umbla cu pingelele rupte, iar bucatarul moare de foame? Asa si politistul. Ii apara pe ceilalti, iar de integritatea lui nu se ingrijeste nimeni. Fac un apel si pe aceasta cale la oamenii de bine dispusi sa ajute un biet cetatean. Imi cer scuze tuturor pentru vremurile in care am purtat cagula. Poate ca am gresit, poate ca pe unii i-am confundat si i-am pocnit degeaba in timpul misiunilor desfasurate, poate ca nu am dat dovada de tact, calcindu-i in picioare. Nu vezi insa ca acum a venit si vremea mea? S-a intors roata, cum ar spune filozofii care muncesc la cimp.
Reporter: Spui numai timpenii.
Stirbu: Stiu, dar sint emotionat. Daca apare Buricea acum, eu ce fac? Sint bun la fuga, dar sa nu uitam ca nu mai am 20 de ani.
Reporter: Ai putea sa-i tragi o bucata, sa-si ia somn din zbor.
Stirbu: Vaaai, dar tu inciti la violenta fizica? Cum sa fac una ca asta? Crezi ca nu-mi stiu interesul? Deci nu vreau sa mor de tinar. Am un serviciu bun, de bine-de rau leafa se da la timp si am toate sansele sa apuc pensia aia mare ca a lui Colceag. Pentru ce sa ma pun de-a curmezisul lui Buricea? Mai bine imi vad de teama mea, cu speranta ca asa cum a venit, la fel va si disparea. Doamne-ajuta!
Stirbu: Bai, deci nu-i vorba ca mi-e frica. Problema este ca mi-e teama de ma kak pe mine. Nu te joci cu sentimentele. Cind te cuprinde un sentiment de teama, te cuprinde brusc, imediat si deodata, iar tu nu poti face nimic. Recunosc, am fost si eu viteaz la viata mea, am luat parte la multe misiuni, da' ma gindesc ca a venit si vremea mea.
Reporter: Da ma, da' chiar de Buricea sa-ti fie teama?
Stirbu: Chestiunea este mult mai complexa decit pare la prima vedere. Deci se intimpla ceva ciudat cu mine. Din luptatorul cu inima de leu care eram am ajuns sa ma sperii si cind suna cineva la usa. M-o fi deocheat cineva, oi fi cazut victima unor farmece? Greu de precizat. Dar de prin primavara parca am luat-o razna. Sa-ti zic si o istorioara, foarte-foarte adevarata. Deci in blocul unde stau eu am mai multi vecini, ma intelegi? E, la etajul trei sta o batrina care are un pekinez. Ma crezi ca acum, cind il vad ca urca scarile cu stapina lui, fac cale intoarsa si intru la loc in casa? Nu stiu cum sa-ti zic, dar simt ca ma domina. Are asa un fel de a te privi, de-ti vine sa forezi pamintul si sa te ascunzi de el. De fapt de ea, ca am impresia ca e catea. Latra un pic mai subtire, de asta zic ca-i catea.
Reporter: Bun, cu cateaua asta te inteleg, dar te mai intreb o data: de Buricea, bre?
Stirbu: Ehei, tie ti-e usor sa spui, ca nu esti implicat. Si acum mi se face pielea de gaina cind imi amintesc de razia aia din Radu Negru. Am descins in birlogul lu' Buricea. Deja aveam trac, dar am zis sa ma stapinesc, ca mai era lume prin preajma. Ne facem noi treaba acolo, adica ii amendam pe doi fraieri, si la un moment dat apare Costica. I-am zis "Costica, fa palma mai mica", tragind nadejde ca ma va asculta si nu va sari sa ma striveasca. Am avut noroc, nu m-a strivit. Dar a facut altceva mult mai grav, judecind dupa impactul pe care l-a avut asupra mea actiunea intreprinsa de el. Deci m-a injurat. E, faptul ca m-a injurat nu a fost un capat de tara. Sint obisnuit cu expresii de genul "te bag in...", "ia-o-n..." sau "du-te-n...". Dar m-a si amenintat, bai, iar asta mi-a pus capac. Ca la sicriu, intelegi? Mi-a zis ca ma face el, ca sa am grija pe unde merg, ca nu ma apuca Revelionul si alte treburi dintr-astea. Dar de ce sa mor eu? Am deranjat pe cineva sau am jignit pe altcineva? Mi-am facut doar datoria de a-i spune lui Costica Buricea ca nu-i frumos sa dea muzica la maxim, sa vorbeasca cu voce tare si sa deranjeze vecinii mai in virsta. Traim in comunitate si trebuie sa ne respectam. Iar el a bagat frica-n mine. Dar nu se gindeste domnul Costica Buricea ca am si eu un suflet, ca nu sint de fier? Am si eu niste sentimente. Poftim, vinerea trecuta am plins la finala "Dansez pentru tine". La telenovele nu pling pentru ca nu inteleg actiunea, dar la emisiunea aia cu dansul am bocit ca un prunc. Daca domnul Buricea este total insensibil la problemele oamenilor si nimic nu-i marcheaza existenta nu trebuie sa-i creada pe toti la fel. Sintem oameni, deci sintem diferiti, nu-i asa?
Reporter: La proces ai spus ca Buricea ti-a indus "o puternica stare de teama". Da' pina cind?
Stirbu: Nu stiu, sper sa imi treaca cit mai repede. Am auzit ca sint niste pastile, calmante sau cam asa ceva. Uneori ma trezesc noaptea transpirat si am impresia ca domnul Buricea bate la usa mea. Imi vine sa sun la Politie, sa vina sa ma apere.
Reporter: Pai, tu nu esti Politia?
Stirbu: Nu, eu sint politist, desi mi-ar placea sa fiu institutie. Si nu stii cum e vorba aia? Ca cizmarul umbla cu pingelele rupte, iar bucatarul moare de foame? Asa si politistul. Ii apara pe ceilalti, iar de integritatea lui nu se ingrijeste nimeni. Fac un apel si pe aceasta cale la oamenii de bine dispusi sa ajute un biet cetatean. Imi cer scuze tuturor pentru vremurile in care am purtat cagula. Poate ca am gresit, poate ca pe unii i-am confundat si i-am pocnit degeaba in timpul misiunilor desfasurate, poate ca nu am dat dovada de tact, calcindu-i in picioare. Nu vezi insa ca acum a venit si vremea mea? S-a intors roata, cum ar spune filozofii care muncesc la cimp.
Reporter: Spui numai timpenii.
Stirbu: Stiu, dar sint emotionat. Daca apare Buricea acum, eu ce fac? Sint bun la fuga, dar sa nu uitam ca nu mai am 20 de ani.
Reporter: Ai putea sa-i tragi o bucata, sa-si ia somn din zbor.
Stirbu: Vaaai, dar tu inciti la violenta fizica? Cum sa fac una ca asta? Crezi ca nu-mi stiu interesul? Deci nu vreau sa mor de tinar. Am un serviciu bun, de bine-de rau leafa se da la timp si am toate sansele sa apuc pensia aia mare ca a lui Colceag. Pentru ce sa ma pun de-a curmezisul lui Buricea? Mai bine imi vad de teama mea, cu speranta ca asa cum a venit, la fel va si disparea. Doamne-ajuta!
